Aflându-l pe el neplecat în credință și stând tare în Domnul, a poruncit să-l pună într-o luntre și să-l ducă în mijlocul mării, apoi acolo legându-i de gât o ancoră de corabie, să-l arunce în adânc și să-l înece, pentru ca să nu mai afle creștinii trupul lui.
În slăvita și marea cetate Romă cea veche era un om slăvit și de neam mare, cu numele Faust, care își trăgea neamul său din împărații Romei, cei de demult, având femeie cu numele Matilda care, de asemenea, era de neam împărătesc, fiind rudenia lui August și a lui Tiberiu, cezarii Romei, pe care însuși cezarul a dat-o lui Faust de soție. Și erau amândoi necredincioși, îndeletnicindu-se cu închinarea idolilor. Aceștia au născut mai întâi doi fii gemeni și au numit pe unul Faust iar pe celălalt Faustinian. După aceea au născut și pe al treilea fiu și i-au pus numele Clement.
Faust, avea un frate cu obiceiul rău și fără de rușine, care, văzând pe femeia fratelui său că era foarte frumoasă, s-a rănit cu frumusețea ei și voia să o amăgească spre desfrânare. Dar ea, fiind plină de înțelepciune, nu voia să-și necinstească casa sa cea de bun neam, și-l îndepărta în tot chipul de la sine pe acel desfrânat. Și nevrând a-l vădi pe el, nu spunea la nimeni despre aceasta, nici chiar bărbatului său, temându-se ca să nu iasă pentru dânșii veste rea în popor, și să-și facă de râs casa.
Matilda, văzând însă că nu poate în alt fel să scape de dânsul, de nu se va depărta de ochii și vecinătatea lui, s-a gândit la un lucru ca acesta, și a zis odată către bărbatul ei: „Un vis minunat am avut în această noapte domnul meu. Am văzut un bărbat cinstit și bătrân ca unul dintre zei, zicând către mine: Tu și cei doi fii gemeni ai tăi de nu veți ieși din Roma vreo zece ani, cu moarte neașteptată și pierzătoare veți muri împreună cu dânșii”.
Acestea auzind Faust, bărbatul ei, s-a înspăimântat și mult gândindu-se la aceasta, a socotit să o trimită pe ea din Roma, undeva, împreună cu cei doi copii, vreo zece ani, căci zicea întru sine: „Mai bine este să trăiască iubita mea soție împreună cu fiii mei, chiar și în altă țară străină, decât să moară aici de moarte grabnică și neașteptată”.
Deci, pregătind o corabie cu toate cele de trebuință, a trimis-o pe ea în țara elinească, în cetatea Atena, împreună cu cei doi fii gemeni, Faust și Faustinian, cu robi și cu roabe și cu multă avere; și i-a poruncit ca, după ce va ajunge la Atena, să dea pe amândoi copiii la învățătura înțelepciunii elinești. Așa s-au despărțit unul de altul, cu nespusă jale și cu multe lacrimi. Matilda împreună cu cei doi copii, intrând în corabie, au pornit pe mare; iar Faust împreună cu fiul său cel mai tânăr, Clement, au rămas în Roma.
Mergând Matilda câteva zile pe mare, s-a ridicat o furtună cu valuri mari, iar corabia fiind dusă de vânt și de valuri într-o țară neștiută, s-a sfărâmat acolo la miezul nopții, și s-au înecat cu toții. Iar Matilda, purtată de valuri, a fost aruncată pe o piatră într-un ostrov, în dreptul cetății ce se numea Antandros, care era în părțile Asiei, și se tânguia nemângâiata pentru fiii ei înecați, și de supărarea aceasta mare voia să se arunce și dânsa în mare. Dar văzând-o goală, plângând foarte și suspinând cumplit, oamenilor de pe acolo li s-a făcut milă de dânsa și ducând-o în cetatea lor, au îmbrăcat-o. Și venind la dânsa niște femei iubitoare de străini, o mângâiau și își spuneau fiecare întâmplările cele rele, făcându-i oarecum mângâiere în mâhnirea ei.
Iar una dintr-însele i-a povestit, zicând: „Bărbatul meu era corăbier foarte tânăr și s-a înecat în mare, iar eu am rămas văduvă tânără, și mulți voiau să mă ia în a doua căsătorie. Dar eu iubind pe bărbatul meu și după moartea lui, am vrut a petrece întru văduvie. Deci, de voiești să petreci împreună cu mine în casa mea, vom lucra amândouă cu mâinile noastre și ne vom hrăni”. Matilda s-a învoit cu sfatul femeii și, petrecând în casa ei, se ostenea lucrând cu mâinile și cu aceasta câștigându-și hrana sa.
Deci a petrecut astfel douăzeci și patru de ani. Iar fiii ei, Faust și Faustinian, de asemenea după ce s-a sfărâmat corabia, din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, s-au aflat vii; căci văzându-i niște tâlhari de mare, ce se întâmplaseră atunci pe acolo, i-au luat pe dânșii în vasele lor, și ducându-i în Cezareia lui Stratonic, i-au vândut unei femei cu numele Iusta, care i-a crescut pe dânșii ca pe fiii ei și i-a dat la învățătura cărții. Învățând ei toată înțelepciunea cea elinească, au auzit mărturisirea Evangheliei lui Hristos și primind Sfântul Botez, urmau Sfântului Apostol Petru.
Iar Faust, tatăl lor, viețuind în Roma cu Clement, nu știa nimic de nevoia ce se întâmplase femeii sale și copiilor lui. Și trecând un an, a trimis niște slugi ale sale la Atena, ca să vadă cum petrece femeia sa și copiii săi, trimițându-le și multe din cele de trebuință. Iar ei mergând, nu s-au mai întors. În al treilea an s-a îngrijorat, pentru că nu avea nici o veste de la soția sa și de la copii, și a trimis la Atena alte slugi cu cele de trebuință. Iar ei, mergând acolo și neaflând pe nici unul dintre dânșii, s-au întors în al patrulea an și au spus că nu au aflat nicidecum pe stăpâna lor în Atena, nici n-a auzit cineva de dânșii acolo, și nici de urma lor nu s-a aflat.
Auzind acestea, Faust, a căzut în mare întristare, tânguindu-se cu amar. Și, înconjurând toate porturile Romei, întreba pe corăbieri dacă n-au văzut sau să fi auzit cineva de soția sa și de copiii săi. Sau dacă n-a aflat cineva măcar trupul femeii sale cu cei doi copii ai săi, la marginea mării. Dar nimic n-a putut afla de la cineva. Deci, pregătind o corabie și luând câteva slugi și avere, a pornit el însuși în căutarea soției și a iubiților săi fii. Iar pe Clement, fiul său cel mai tânăr, l-a lăsat cu celelalte slugi credincioase ca să învețe carte. Și a umblat mult prin toată lumea, pe mare și pe uscat, căutând mulți ani pe soția și pe copiii săi, dar nu i-a găsit.
Deznădăjduindu-se de dânșii foarte, îi era mare jale de aceasta. Apoi, din pricina acestei supărări, nu a mai vrut să se întoarcă acasă, părându-i-se lucru cu nedreptate a se îndulci singur de bunătățile acestei lumi, fără iubită sa soție, de care avea mare dragoste pentru marea și plină ei înțelegere și înțelepciune.
Deci, lepădându-se de toată cinstea și slavă lumească, umbla prin țări străine ca un sărac și nu spunea nimănui cine este. Iar copilul Clement, venind în vârstă desăvârșită și învățând bine învățătura filosofiei și, văzându-se lipsit de tatăl său și de maică să, era totdeauna mâhnit. Căci acum erau douăzeci și patru de ani de când se dusese maică să, iar de când plecase tatăl său de acasă erau douăzeci, și, deznădăjduindu-se de viața lor, plângea pentru dânșii ca pentru cei morți. Încă își aducea aminte și de sfârșitul său, că o să moară și nu știe unde se va afla după moarte, socotind dacă mai este oare altă viață, după această puțină vreme, sau nu.
Aceasta gândind, totdeauna îi erau ochii plini de lacrimi, și nu voia să se mângâie cu nici un fel de veselie lumească, ci totdeauna se arăta tulburat și cu fața posomorâtă, suspinând greu. Apoi, auzind de venirea lui Hristos în lume, căuta să știe despre aceasta mai cu adevărat.
După aceea i s-a întâmplat a vorbi cu un om cu bună credință, care a zis către dânsul că Fiul lui Dumnezeu a venit în Iudeea și a propovăduit tuturor viața veșnică, de vor viețui după voia Părintelui ceresc, ce L-a trimis pe El. Și tuturor celor ce-L vor asculta, le-a făgăduit să le dea bunătățile cele negrăite în veacul ce va să fie; iar cei ce se leapădă de Dânsul și nu primesc învățătura Lui vor fi munciți în veci în focul gheenei.
Auzind Clement acestea, s-a aprins cu râvnă nespusă ca să știe mai cu adeverire despre Hristos și despre învățăturile lui. De aceea s-a gândit să meargă în Iudeea unde se răspândise buna vestire a lui Hristos. Deci, lăsând casa sa cu mulțimile de averi, a plecat cu vreo câteva slugi credincioase și, luând aur din destul, a intrat într-o corabie și a pornit în părțile Iudeii. Dar făcându-se furtună pe mare, a fost dus în Alexandria, și aflând acolo pe Sfântul Varnava, a ascultat cu plăcere învățătura lui despre Hristos. Apoi a plutit în Cezareea lui Stratonic, unde a aflat pe Apostolul Petru și, fiind botezat de dânsul, îi urmă lui împreună cu ceilalți ucenici, între care erau și cei doi frați ai lui gemeni, Faust și Faustinian. Însă nu-i cunoștea pe dânșii că-i sunt frați, nici ei nu-l puteau cunoaște pe dânsul, de vreme ce foarte de mici se despărțiseră unii de alții și nu mai țineau minte fețele unul altuia.
Mergând Petru în Siria, a trimis înaintea sa pe Faust și pe Faustinian, iar pe Clement l-a oprit lângă sine și, intrând într-o corabie, a plutit pe mare și înnoptând apostolul îl întreba pe Clement despre neamul lui. Iar el i-a spus lui toate cu de-amănuntul, de ce neam bun este și cum a plecat maica sa din Roma împreună cu doi copii, în urma unei vedenii pe care a avut-o în vis, și cum, după patru ani, a plecat și tatăl său spre căutarea ei și nu s-a mai întors. Iar acum sunt douăzeci de ani de când nu aude de dânșii nimic și i se pare că părinții și frații lui sunt morți. Iar Petru s-a uimit auzind povestirea lui. Și în acea vreme, din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a stat corabia în insula aceea în care era Matilda, maica lui Clement.
Deci au ieșit oarecare din corabie și au mers în cetate să cumpere cele de trebuință și a ieșit și Sfântul Petru; iar Clement a rămas în corabie. Mergând Petru către cetate, a văzut pe bătrâna Matilda, șezând lângă poarta cetății cerând milostenie, căci acum nu mai putea să se hrănească din osteneala ei, că-i slăbiseră mâinile. De aceea cerea milostenie și cu aceasta se hrănea pe sine și pe cealaltă bătrână, care o primise pe ea în casa sa, și care de asemeni slăbise și zăcea acasă bolnavă.
Văzând Sfântul Apostol pe Matilda, a cunoscut-o cu duhul că este străină și a întrebat-o despre patria sa. Iar ea, oftând greu, a lăcrimat și a zis: „O, amar mie străina, că nu este altă femeie în lumea aceasta mai nevoiașă și mai ticăloasă decât mine”. Iar Sfântul Petru, văzând-o pe ea lăcrimând și zicând acestea, a început a o întreba mai cu dinadinsul, cine este și de unde este. Și a cunoscut-o pe dânsa și a mângâiat-o cu cuvintele, zicând: „Eu știu pe fiul tău cel mai tânăr, Clement, și se află acum chiar în părțile acestea”. Iar ea auzind despre fiul său, s-a făcut ca o moartă de spaimă și de bucurie. Iar Petru luând-o de mâna a ridicat-o de la pământ și i-a spus să meargă după el la corabie, zicându-i: „Nu te tulbura, bătrâno, că îndată vei ști cu adevărat despre fiul tău”.
Mergând către corabie, le-a ieșit Clement întru întâmpinare, care, văzând pe femeie urmând lui Petru, se miră. Iar ea, uitându-se asupra lui Clement, a început a-l cunoaște pe el după asemănarea feței cu tatăl său și a întrebat pe Petru: „Oare nu este acesta Clement, fiul meu?”. Iar Petru a zis: „Acesta este”. Iar Matilda a căzut pe grumazii lui Clement, plângând. Clement, neștiind cine este acea femeie și pentru ce plânge, o depărta pe ea de la sine. Iar Petru a zis către dânsul: „Nu depărta, fiule, pe aceea ce te-a născut pe tine”. Iar Clement, auzind aceasta, a lăcrimat și a căzut la picioarele ei, sărutându-le și plângând. Deci, li s-a făcut lor mare bucurie pentru aflarea și cunoștința lor. Și s-a rugat Sfântul Petru pentru dânsa către Domnul și i-a tămăduit mâinile, iar ea a rugat pe Sfântul Apostol pentru tămăduirea bătrânei sale. Sfântul Petru, mergând în casa ei, a ridicat-o din patul durerii, apoi i-a dat Clement o mie de drahme, pentru hrana maicii sale.
După aceea, luând pe maică să împreună cu bătrâna cea vindecată, le-au dus în corabie și au pornit pe apă. Atunci Matilda l-a întrebat fiul despre bărbatul ei Faust, și auzind că a plecat spre căutarea ei și de douăzeci de ani nu se aude nimic de dânsul, se tânguia cu amar că după un mort, căci nu mai nădăjduia a fi el între cei vii. Apoi, ajungând în Antandros, au lăsat corabia și au început a călători pe uscat împreună cu Matilda și cu bătrâna ei.
Sosind în Laodiceea, i-au întâmpinat pe ei Faust și cu Faustinian, care merseseră acolo mai înainte de dânșii. Aceia au întrebat pe Clement: „Cine este femeia străină și cu cealaltă bătrână, care vin împreună cu voi?”. Iar Clement a răspuns: „Este maica mea pe care am aflat-o în această țară străină”. Deci, a început a le spune lor toate pe rând, de câtă vreme nu s-a văzut cu maica sa și cum a plecat din casă împreună cu doi feciori gemeni. Iar ei, auzind acestea, au cunoscut că Clement este fratele lor, și că aceea este maica lor, și începând a plânge de mare bucurie, au strigat: „Cu adevărat această este maica noastră Matilda, și acesta este fratele nostru Clement, că noi suntem frații cei gemeni, Faust și Faustinian, care am plecat din Roma împreună cu maica noastră”. Și căzând unul pe grumazul celuilalt au plâns mult, sărutându-se cu dragoste.
Atunci puteai vedea veselindu-se maica și fiii săi, pentru că i-a văzut pe dânșii sănătoși și povesteau unul altuia, că, cu judecățile lui Dumnezeu, s-au izbăvit de înec. Apoi preamăreau pe Dumnezeu, bucurându-se, și numai de aceasta le era lor supărare, că nu știau nimic despre tatăl lor. După aceea au rugat pe Apostolul Petru să boteze pe maica lor. Deci a ieșit a doua zi la mare, foarte de dimineață, și a botezat la un loc ascuns și pe Matilda și pe cealaltă bătrâna, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și a trimis-o înaintea sa, ca să meargă cu fiii săi la gazdă.
Sfântul Petru a mers apoi pe altă cale și iată că era în cale un bătrân cinstit, cărunt la barbă, dar cu haine proaste îmbrăcat, care aștepta pe Petru, căruia, făcându-i urare de dragoste, a zis: „Te văd pe tine om străin și nu prost, chiar fața ta te arată a fi un om cu bună pricepere, deci voiesc a vorbi puțin cu tine”. Iar Petru a zis: „Grăiește, domnule, ce voiești”. Și a început a grăi omul acela astfel: „Te-am văzut acum făcând rugăciune la un loc ascuns lângă țărm, și luând seamă în taină, m-am dus și te-am așteptat puțin aici, vrând ca să-ți spun că în deșert vă osteniți, rugându-vă lui Dumnezeu; pentru că El nu este nici în cer nici în pământ și nu are nici un fel de purtare de grijă pentru noi, ci toate se fac după întâmplare. Deci, nu vă înșelați făcând rugăciuni lui Dumnezeu, Care nu există”.
Sfântul Petru, auzind aceste cuvinte ale lui, a zis: „Prin ce cunoști acestea, că toate se fac nu după rânduiala lui Dumnezeu și nici după purtarea de grijă a Lui, ci după întâmplare? Și cu ce fel de dovadă adeverești că nu există Dumnezeu? Și dacă nu există Dumnezeu, apoi cine a făcut cerul și l-a împodobit cu stele? Cine a întemeiat pământul și l-a înfrumusețat cu flori?”.
Iar omul acela, oftând din adâncul inimii a zis: „Eu, stăpâne, știu citirea stelelor și am slujit zeilor cu atâta osârdie ca nimeni altul și am cunoscut că toate sunt înșelăciune, pentru că nu este nici un fel de Dumnezeu. Pentru că, de ar fi fost Dumnezeu în cer, ar fi auzit suspinul celor ce plâng și ar fi luat aminte spre rugăciunea celor ce se roagă și ar fi căutat spre amărăciunea inimii celor ce slăbesc de supărare. Ci de vreme ce nu este Cel ce ascultă, nici Cel ce mângâie în supărări, de aici dar mă încredințez că nu există Dumnezeu. Pentru că, de ar fi fost, m-ar fi auzit și pe mine care m-am tânguit întru amărăciunea inimii.
Căci iată, precum mă vezi, stăpâne, de douăzeci de ani și mai bine mă aflu în mare supărare, și o, vai mie, cât de multe rugăciuni am făcut către toți zeii! O, cât de multe lacrimi am vărsat și nici un zeu nu m-a auzit și a fost deșartă toată osteneala mea”. Iar Sfântul Petru a zis: „Pentru aceasta n-ai fost auzit de atâta vreme, pentru că te-ai rugat la mulți zei deșerți și mincinoși; iar nu către Unul adevăratul Dumnezeu, în Care credem noi și ne rugăm Lui”.
Sfântul Petru, vorbind multă vreme cu omul acela și întrebând despre Dumnezeu, l-a cunoscut din povestirea lui, că el este Faust, tatăl lui Clement și al fraților lui, și bărbatul Matildei. Apoi a zis către dânsul că, de va crede întru Unul adevăratul Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul, apoi îndată va vedea pe femeia și pe fiii săi, întregi și sănătoși. Iar el a zis: „Au doar vor învia din morți femeia mea și copiii mei? Căci eu singur am cunoscut din citirea stelelor și de la prea înțeleptul Anuvion, cititorul de stele, m-am încredințat că femeia mea și cei doi copii s-au înecat în mare”.
Sfântul Petru l-a luat în gazdă la sine și când a intrat Faust și a văzut pe Matilda, s-a înspăimântat; și uitându-se la dânsa cu dinadinsul și cu mirare, tăcea. Apoi a zis: „Ce minune este aceasta? Pe cine văd eu acum?”. Și apropiindu-se mai mult, a strigat: „Cu adevărat această este iubita mea soție!”. Și îndată de bucurie amândoi au plâns, încât nu puteau nici a grăi unul către celălalt, căci a cunoscut și Matilda pe bărbatul său. Și abia venindu-și în fire, Matilda a putut zice: „O, preaiubitul meu Faust, dar cum te-ai aflat viu până acum? Pentru că eu am auzit că ești mort”.
Atunci s-a făcut tuturor negrăită bucurie, căci s-au recunoscut soții, asemenea și fiii cu părinții lor și, îmbrățișându-se plângeau și se bucurau, mulțumind lui Dumnezeu. Toți cei care se întâmplaseră acolo, văzând acestea, au plâns și au mulțumit lui Dumnezeu. Atunci Faust, rugind pe Apostolul, cerea Botezul, căci credea fără îndoială întru Unul adevăratul Dumnezeu. Și, fiind botezat, înălța lui Dumnezeu rugăciuni de mulțumire, cu lacrimi. Apoi s-au dus de acolo toți în Antiohia.
Acolo, învățând credința lui Hristos, s-a înștiințat ighemonul Antiohiei despre Faust, că este de neam împărătesc, și despre femeia și fiii lui, cum și de întâmplarea lor. Și îndată a trimis vestitori la Roma și a spus cezarului toate cele despre dânșii. Iar cezarul a scris înapoi ighemonului ca degrabă, cu mare cinste să-i aducă la Roma. Făcându-se aceasta, cezarul s-a bucurat de întoarcerea lor și, auzind toate cele ce li s-au întâmplat, a plâns mult.
Apoi au făcut ospăț mare în acea zi și i-a cinstit foarte, iar a doua zi le-a dat bogăție multă, robi și roabe, și i-au adus în slavă mare și au fost cinstiți de toți.
De atunci viețuiau în foarte bună credință, dând milostenie multă la săraci, și au petrecut în acea bună stare vreme îndelungată și în bătrâneți bune. Apoi împărțind toate, celor ce le trebuia ajutor, s-au dus către Domnul. Iar fiii lor au rămas îndeletnicindu-se în apostoleștile învățături, căci acum venise și Sfântul Petru în Roma. Iar mai vârtos fericitul Clement era ucenic nedespărțit al Sfântului Petru și părtaș al tuturor căilor, ostenelilor și răbdărilor lui pentru Hristos și propovăduitor al bunei Lui vestiri. Apoi l-a așezat Sfântul Petru că episcop al Romei, mai înainte de răstignirea sa de către Nero.
După aceea, Sfântul Petru sfârșindu-se, după episcopul Lin și după episcopul Clit a urmat Clement, care îndrepta bine corabia lui Hristos prin mijlocul viforului și al învăluirii, fiind tulburată pe acea vreme de chinuitori. Deci, Clement păștea turma lui Hristos cu multă osteneală și răbdare, fiind înconjurat pretutindeni de cumpliți chinuitori, ca de niște lei ce răcnesc și că de niște lupi ce răpesc, care căutau să înghită și să piardă credința creștinească. Și, fiind în atâtea nevoi și prigoniri, nu înceta a se îngriji cu multă sârguința de mântuirea sufletelor omenești.
Astfel, a întors la Hristos mulțime de popor necredincios, nu numai din poporul cel de jos, ci și din palatele împărătești, pe mulți din cei de neam mare și slăviți, între care era și un oarecare Sisinie și mulți din rudeniile împăratului Nerva. Deci, atât se ostenea întru bunăvestirea lui Hristos, încât odată, în ziua Paștilor, a botezat în mărturisirea Treimii patru sute douăzeci și patru de oameni, care erau toți de neam mare. Pe Domnila, nepoata sa, care era logodnica lui Avrilian, fiul antipatului celui dintâi al Romei, a sfințit-o spre păzirea fecioriei sale și a împărțit Roma la șapte grabnici scriitori, ca să scrie faptele sfinților mucenici, care erau omorâți atunci pentru Hristos.
Dar când cu învățătura sa, cu ostenelile, cu facerea minunilor și cu felul vieții sale plină de fapte bune, înmulțea Biserica lui Hristos, atunci a ridicat diavolul vrăjmași, pe Torcutian comitele, care, văzând mulțimea cea nenumărată a celor ce crezuseră în Hristos prin învățătura lui Clement, a învățat pe unii din popor să se scoale cu vrajbă asupra lui Clement și asupra credincioșilor creștini.
În acea vreme stăpânea în cetatea Romei, Mamertin, eparhul și s-a făcut tulburare în poporul Romei pentru Clement. Și, mergând cei ce ridicară tulburarea la eparh, începând a cleveti împotriva lui Clement, ziceau: „Până când va defăima acesta pe zeii noștri?”. Iar alții grăiau împotrivă, apărând pe Clement și zicând: „Dar ce rău a făcut omul acesta? Sau ce bine n-a făcut? Căci pe fiecare bolnav care-l cerceta l-a făcut sănătos și oricine are supărări și aleargă la dânsul dobândește mângâiere, nefăcând supărare nimănui, ci multe faceri de bine a arătat tuturor”.
Alții, fiind aprinși cu duhul vrăjmașului, strigau: „Toate acestea făcându-le cu farmece, dezrădăcinează slujbele zeilor noștri. Pe Jupiter nu-l mărturisește a fi dumnezeu, iar pe Heracle păzitorul nostru îl numește duh necurat. Despre cinstita Afrodita spune că a fost desfrânată, iar Vesta cea mare zice că va fi arsă cu foc; asemenea și pe cinstita Atena, pe Artemida, pe Hermes, pe Cronos și toate numele zeilor noștri și capiștele lor cu ocări le necinstește. Deci, sau să jertfească zeilor noștri, sau să fie omorât”.
Iar Mamertin, eparhul cetății, nerăbdînd gâlceava și tulburarea poporului, a poruncit să aducă la sine pe Sfântul Clement și a început a grăi către dânsul: „Din rădăcină de neam bun ai ieșit, precum mărturisește despre tine toată mulțimea Romei, dar te-ai înșelat și pentru aceasta nu poate mulțimea să te rabde și să tacă. Căci nu știe pe care dumnezeu cinstești, nici pe Acela ce se zice Hristos, Care este potrivnic zeilor noștri. Deci, se cade ție să lepezi toată înșelăciunea și rătăcirea de bună voie și să te închini zeilor, cărora, după obicei, ne închinăm toți”.
Sfântul Clement a răspuns: „Rog mintea ta cea bună ca să iei seamă la răspunsul meu și nu la graiurile rele ale poporului celui nepedepsit și care gâlcevește asupra mea în deșert. Căci deși vorbesc mulți asupra noastră, însă nu pot să ia de la noi ceea ce suntem, fiindcă noi suntem oameni cu minte și înțelepți, iar ei sunt fără de pricepere. Ei vorbesc fără de socoteală asupra lucrului cel bun, și totdeauna tulburările și gâlcevile dintre cei nepedepsiți, s-au obișnuit a ieși. Drept aceea, poruncește-le mai întâi să tacă și, făcându-se liniște, să grăiască omul cel priceput, cu socoteală, pentru mântuirea sa și să caute pe adevăratul Dumnezeu, Căruia are să se închine cu credință”.
Acestea și mai multe grăind sfântul, n-a aflat eparhul vină într-însul și a trimis la împăratul Traian, vestindu-l despre Clement, că s-a sculat poporul asupra lui pentru zei, și nu încetează a striga, însă nu se află asupra lui nici o mărturisire vrednică de crezut. Iar împăratul Traian a scris eparhului ca „Clement, ori să jertfească zeilor, sau să fie trimis la surghiun într-o cetate pustie în hotarele Hersonului”.
Un răspuns că acesta al împăratului văzând Mamertin, i-a părut rău de Clement și-l rugă să nu-și aleagă de bună voie acel surghiun, ci să aducă jertfă zeilor și va fi scăpat de o osândire ca aceea. Iar sfântul îi spunea eparhului că el nu se teme de acea izgonire, ci mai vârtos se bucură de dânsa. Și atâta dar a dat Dumnezeu Sfântului Clement, încât s-a umilit eparhul de cuvintele lui și a plâns pentru dânsul, spunând: „Dumnezeul căruia Îi slujești tu cu toată inima să-ți ajute în această izgonire la care ești osândit”. Și pregătind o corabie și dându-i toate cele de trebuință, l-a trimis. Și au mers mulți din cei binecredincioși la surghiun împreună cu Sfântul Clement, voind mai bine să rabde izgonire împreună cu păstorul și învățătorul lor, decât a viețui fără dânsul și fără învățătura lui cea sfântă.
Ajungând sfântul la locul la care era osândit în surghiun, a aflat acolo mai mult de două mii de creștini, care erau osândiți să taie piatră în munții aceia. Deci și el a fost rânduit împreună cu dânșii la lucrul acela. Iar creștinii, văzând pe Sfântul Clement, toți cu un suflet, cu lacrimi și cu suspine, apropiindu-se de dânsul, ziceau: „Roagă-te pentru noi, arhiereule, ca să ne arătăm vrednici făgăduinței lui Hristos”. Iar Sfântul a zis: „Nu sunt vrednic unui dar ca acesta al Stăpânului meu, ca să mă învrednicească a fi părtaș cununii voastre”. Apoi îi mângâia și-i întărea cu cuvintele sale folositoare.
Înștiințându-se Sfântul de la dânșii că au mare lipsă de apă, pentru că de la șase stadii își aduceau în spate apă, a zis către dânșii: „Să ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos să deschidă mărturisitorilor Lui izvor de apă vie, precum a deschis în pustie lui Israel, fiind însetat, când Moise a lovit piatra și a curs apă, pentru ca, cu darul Lui fiind răcoriți, să ne bucurăm”.
Și au început toți a se ruga. Apoi, săvârșindu-se rugăciunea, Sfântul Clement a văzut un miel stând pe loc care ridica piciorul drept, ca și cum ar fi arătat locul. Iar Sfântul Clement, cunoscând că este Domnul, Cel ce se arată, pe Care nimeni nu-L vedea decât numai el, s-a dus la locul acela și a zis: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, săpați în locul acesta”. Și stând împrejur, au început a săpa cu casmale și n-au aflat nimic, pentru că n-au nimerit locul acela în care stătuse mielul.
După aceasta Sfântul Clement a luat o casma mică și a început a săpa în locul acela în care stătuseră picioarele mielului și îndată a izvorât apă foarte limpede și dulce și s-a făcut din acel izvor un râu mare. Atunci s-au bucurat toți, iar Sfântul Clement a zis: „Pornirile râurilor înveselesc cetatea lui Dumnezeu”. Și a ieșit vestea de acea minune prin toată partea aceea, încât alergau acolo popoarele de prin toate cetățile și satele din jur, și văzând râul care izvora cu minune, mai presus de nădejde prin rugăciunile sfântului și auzind învățătura lui, credeau în Hristos și se botezau de către Sfântul Clement în acea apă.
Apoi atâta mulțime de popor necredincios alerga la Sfântul și se întorcea la credință, încât în toate zilele se botezau câte cinci sute și mai mult de suflete. Și atât s-au înmulțit într-un an credincioșii, încât s-au zidit șaptezeci și cinci de biserici și au sfărâmat toți idolii și toate capiștele în toată partea aceea, pentru că toată țara aceea a primit sfânta credință.
Înștiințându-se despre aceasta Traian cezarul, că mulțime de popor fără număr a crezut în Hristos, îndată a trimis în acea parte pe un ighemon cu numele Afidian, care, venind, a omorât pe mulți creștini, cu felurite chinuri. Apoi, văzând că, cu bucurie alergau toți la chinuri pentru Hristos, n-a vrut mai mult să piardă poporul, numai pe Sfântul Clement a început a-l sili să aducă jertfă. Și aflându-l pe el neplecat în credință și stând tare în Domnul, a poruncit să-l pună într-o luntre și să-l ducă în mijlocul mării, apoi acolo legându-i de gât o ancoră de corabie, să-l arunce în adânc și să-l înece, pentru ca să nu mai afle creștinii trupul lui.
Aceasta făcându-se, stăteau credincioșii pe mal, privind la înecarea Sfântului, tânguindu-se pentru dânsul cu mare plângere. După aceea doi din ucenicii lui, care erau mai credincioși, anume Cornelie și Fiv, au zis către toți creștinii: „Să ne rugăm toți cu un suflet, ca să ne arate nouă Domnul, cinstitul trup al mucenicului”. Rugându-se poporul, s-a depărtat marea de trei mile de loc, iar poporul mergând pe uscat, precum odinioară Israelitenii prin Marea Roșie, au aflat o casă de marmură în chipul bisericii, făcută de Dumnezeu.
Acolo zăcea trupul Sfântului și ancora cu care fusese înecat era aproape de dânsul. Și vrând credincioșii să ia de acolo cinstitul și sfântul trup al mucenicului, s-a făcut descoperire ucenicilor lui, celor mai sus pomeniți, să lase să fie acolo trupul Sfântului; căci în tot anul la pomenirea lui, tot așa se va depărta marea șapte zile, dând cale celor ce vor vrea să vină la închinăciune. Deci s-a făcut acea minune mulți ani de la împărăția lui Traian, până la împărăția lui Nichifor, împăratul grec. Și multe și nespuse minuni se săvârșeau prin rugăciunile Sfântului, pentru că proslăvea Dumnezeu pe plăcutul Său.
Odinioară, depărtându-se marea după obicei la pomenirea Sfântului, și venind mulțime de popor la moaștele lui, s-a întâmplat de a rămas acolo un copil mic, pentru că uitându-l părinții lui în biserică au ieșit. Și îndată a început marea a se întoarce și a acoperi biserica, și se sârguia fiecare a ieși mai degrabă ca să nu-i acopere apa. Atunci au ieșit degrabă și părinții copilului cel rămas în biserică, părîndu-li-se că și copilul lor a ieșit împreună cu ceilalți din popor. Deci, căutând într-o parte și în alta, nu l-au văzut pe el și căutându-l prin poporul cel ce ieșise nu l-au aflat. Acum nu era cu putință a se mai întoarce înapoi, pentru că marea acoperise biserica. Deci, plângeau părinții nemângâiați pentru dânsul și s-au dus la casa lor, tânguindu-se.
Iar în anul următor, iarăși depărtându-se marea, au venit părinții copilului după obicei, la închinarea Sfântului și, intrând în biserică, au aflat pe copil viu și sănătos, șezând lingă racla Sfântului, și luându-l cu nespusă bucurie, îl întrebau cum s-a păzit viu. Iar copilul, arătând cu degetul racla Sfântului mucenic, zicea: „Acesta m-a păzit pe mine viu și m-a hrănit, și toată înfricoșarea mării a izgonit-o de la mine”. Atunci s-a făcut mare bucurie părinților lui, și la tot poporul, care venise la praznic, de acea minune mare și preamăreau toți pe Dumnezeu și pe Sfântul mucenic. Apoi s-au întors părinții cu bucurie întru ale lor, având pe fiul lor viu și sănătos.
În vremea împărăției lui Nichifor, împăratul grec, care a fost după Irina, maica lui Constantin, sosind pomenirea Sfântului Clement, nu s-a îndepărtat marea ca în toți anii cei ce trecuseră, și a fost așa până la cincizeci de ani și mai bine. Iar când a fost Fericitul Gheorghe episcop în Herson, foarte s-a mâhnit el de aceasta, căci nu se îndepărtează marea, și moaștele unui sfânt că acela și plăcut al lui Dumnezeu sunt acoperite cu apă, ca sub un obroc. În zilele lui au venit din Constantinopol în Herson doi învățători filosofi, Metodie și Constantin, care s-a numit mai pe urmă Chiril, și mergeau la Cazări, la propovăduire.
Aceștia, întrebând de moaștele Sfântului Clement și înștiințându-se că sunt în mare, au îndemnat pe episcopul Gheorghe spre căutarea lor, ca să se sârguiască să afle acea comoară duhovnicească. Iar episcopul Gheorghe, fiind îndemnat la acestea de acei învățători, a mers mai întâi la Constantinopol ca să vestească despre aceea pe împăratul Mihail al treilea, care era feciorul lui Teofil, și împărățea cu fericită să maică Teodora; asemenea și pe preasfințitul patriarh Ignatie, care păstorea Biserica după Sfântul Metodie. Iar împăratul și cu patriarhul au trimis împreună cu dânsul bărbați cinstiți și pe tot clerul Sfintei Sofii.
Venind ei în Herson, s-a adunat împreună cu Metodie și cu Constantin tot poporul cel credincios, și au mers la marginea mării cu psalmi și cu cântări, vrând să câștige comoara cea dorită, dar nu s-a îndepărtat marea. Și apunând soarele, au șezut în corabie, iar la miezul nopții a strălucit o lumină din mare și s-a arătat mai întâi capul, apoi moaștele sfântului au ieșit din apă. După aceea luându-le arhiereul, le-a dus în corabie și ducându-le în cetate cu cinste, le-a așezat în biserica Sfinților Apostoli. Și, începând Sfânta Liturghie, multe minuni s-au făcut. Orbii au văzut, șchiopii și cei cu tot felul de boli s-au făcut sănătoși, și dracii s-au izgonit din oameni, prin rugăciunile Sfântului Clement și cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, a Cărui slavă este în veci. Amin.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Clement, Episcopul Romei şi către Sfântul Sfinţit Mucenic Petru, Episcopul Alexandriei (1)
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Clement, Episcopul Romei, glasul al 4-lea
Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Cântarea 1
Glasul al 4-lea
Irmos: Deschide-voi gura mea...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stând lângă Tronul Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri şi luminându-te cu Dumnezeiasca Lumină, părinte, luminează inima mea cea întunecată, ca să laud adormirea ta cea purtătoare de lumină!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu duhul te-ai plecat, cuvioase, cu cuviinţă spre adâncurile Duhului şi pe cât ţi-a fost cu putinţă ai cunoscut pe Domnul, Care prin nepătrundere este Înţeles, preafericite!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întraripându-te cu puterea Crucii, ai străbătut marea vieţii, preaalesule mucenice; şi ai ajuns la limanul cel adăpostit, al Luminării Celei de sus, Sfinte Clement, întru totul lăudate!
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Sfinţeşte, Stăpână, cugetul meu cel smerit, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel mai presus de fiinţă şi eşti mai Sfântă decât toate Puterile cele de sus, cea de Dumnezeu Dăruită!
Cântarea a 3-a
Irmos: Nu întru înţelepciune...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe tine te-a îndreptat către Lumina Cunoştinţei de Dumnezeu Soarele lumii, Cel Strălucitor şi Preacurat, Sfinte Petru Minunate, de Dumnezeu fericite!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu picăturile Dumnezeieştilor învăţături ale Sfântului Petru adăpându-se inima ta, te-ai făcut râu plin de apele Duhului, mucenice de Dumnezeu fericite!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În buzele tale s-a vărsat darul Duhului. Pentru aceea ai izvorât curgerile cunoştinţei de Dumnezeu, pururea fericite şi ai adăpat toată Biserica lui Hristos.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ceea ce eşti Născătoarea Domnului, care negrăit ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul a toată lumea, roagă-L să mă izbăvească de patimile care mă împresoară totdeauna!
Cântarea a 4-a
Irmos: Cel Ce şade în Slavă...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminată fiind inima ta cu Razele Duhului, ai luminat sufletele tuturor cu cuvintele dreptei credinţe. Iar întunericul cel preaadânc al necunoştinţei nebunilor închinători de idoli, l-ai risipit, Preasfinţite Mucenice Clement.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Via Cea Prearoditoare, Iisus, te-a odrăslit pe tine, preafericite, ca pe o viţă purtătoare de struguri ai cunoştinţei, care izvorăsc în linurile muceniciei vinul cel ce veseleşte inimile tuturor credincioşilor.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe drept te fericim pe tine, preaînţelepte, fiind ucenic al propovăduitorului, care a fost ucenic al Cuvântului Celui Ce l-a fericit pe el ca pe un prea râvnitor, după vrednicie, primind descoperirea de la Tatăl Ceresc cu adevărat.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Din nou zideşti firea omenească, cea sfărâmată şi supusă stricăciunii, Preacurată, zămislind cu Trup de Dumnezeu şi mai presus de fire născându-L, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă; Căruia strigăm: Slavă Puterii Tale, Hristoase!
Cântarea a 5-a
Irmos: Nu vor vedea necredincioşii...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu sângele muceniciei roşindu-ţi haina ta cea sfinţită, slăvite, ai făcut-o mai luminoasă, intrând cu ea în Sfânta Sfintelor.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Jertfa fără de sânge ai adus lui Hristos, Celui Ce S-a jertfit pentru noi; şi jertfindu-te, te-ai adus Lui ca o junghiere curată şi fără prihană, pătimitorule, de Dumnezeu, fericite!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca cel ce ai fost întâistătător al Romei, ca pe un ucenic al Sfântului Petru şi ca pe unul ce ai păstorit cu sfinţenie turma cea sfinţită, o, preasfinţite, te-a primit pe tine cetăţean Sionul cel de sus.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe cea Curată să o cinstim cu gând curat; pe Frumuseţea lui Iacov, împodobindu-ne cu faptele cele Dumnezeieşti, să o lăudăm cu bună cinstire, ca pe Maica Dumnezeului nostru.
Cântarea a 6-a
Irmos: Strigat-a, mai înainte închipuind...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având ca temelie şi întărire cuvintele Sfântului Petru, le-ai întemeiat pe ele ca o casă a Treimii şi locaşurile idolilor le-ai sfărâmat.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Umblând pe pământ, te-ai tăvălit ca o piatră şi toată întărirea rătăcirii ai sfărâmat-o, Sfinte Ierarhe Clement, preaviteazule, purtătorule de chinuri al lui Hristos!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luat-ai cununile biruinţei, veselindu-te, ca unul ce ai biruit prin lupte meşteşugirile vrăjmaşului, cel ce eşti pârgă sfinţită şi cinstită a sfinţilor mucenici.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Aflat-a tainic Isaia adâncimea naşterii tale şi te-a propovăduit ca pe o Fecioară, având în pântece pe Cel Ce din milostivire S-a Întrupat din tine, cea Neispitită de nuntă.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Ca cei ce sunteţi turnuri neclintite şi Dumnezeieşti ale Bisericii, stâlpi de Dumnezeu însufleţiţi şi puternici ai dreptei credinţe, Sfinţilor Clement şi Petru, Prealăudaţilor, ocrotiţi pe toţi cu mijlocirile voastre!
Cântarea a 7-a
Irmos: N-au slujit făpturii...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Aprinzându-te de râvna credinţei, ai stins până la cenuşă focul necredinţei, înţelepte şi ai luminat pe credincioşii care strigă cu frică: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De la Roma fiind înfăşurat cu lanţurile, ca şi cu nişte legături de aur, ai străbătut marea, cu chinuri, şi ai ajuns la Cherson, unde ai primit mucenicia şi chinurile cele amare, sfinţite tăinuitorule al lui Hristos!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-te-ai alăută, răsunându-ne nouă versul cel mântuitor, preafericite mucenice şi îndulcind către dragostea Dumnezeiască inimile celor ce strigă cu credinţă: Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cel Ce cu voia Sa dă tuturor fiinţă, Preacurată, din tine ia începere de vreme şi Se naşte, dezlegând păcatele cele vechi ale fiinţei omeneşti celei căzute şi trecătoare, Preacurată!
Cântarea a 8-a
Irmos: Mântuitorule al tuturor...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îmbrăcatu-te-ai, mărite, cu haina nestricăciunii cea ţesută din darul cel de sus, lepădând haina dezmierdării trupeşti, ierarhe şi te sălăşluieşti întru Împărăţia cea de sus.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îngropatu-s-au dimpreună cu tine, mucenice mult pătimitorule, lanţurile cu care, fiind legat, ai risipit înşelăciunea vrăjmaşului, ierarhe, strigând: toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Despărţitu-s-a apa cea nedespărţită şi printr-o minune şi mai mare, noianul cel necălcat a fost văzut netezind cale celor ce treceau, acolo unde zăcea Dumnezeiescul tău trup, ierarhe!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce ai ales ca sălăşluire după moarte adâncul apei, în loc de mormânt, mucenice, cu Dumnezeieştile tale rugăciuni cele dătătoare de viaţă şi cinstite, scoate sufletul meu cel înecat în patimi!
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
O, ce vedere înfricoşătoare şi negrăită! În pântece sălăşluieşte Cel Neîncăput şi fără de schimbare Se face Trup; şi mă îndumnezeieşte prin milostivire, iar pe Ceea ce L-a născut o păzeşte Curată şi după naştere.
Cântarea a 9-a
Irmos: Eva cu adevărat...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Iată cetele patriarhilor te-au primit pe tine părtaş cu ei, Sfinte Clement, Mărite şi cu dragoste se veselesc neîncetat. Cu care împreună se bucură şi mucenicii, Apostolii, proorocii şi drepţii cei din veac, vrednicule de laudă!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe un strugure copt al vieţii te-a adus pe tine, Sfinte Petru, cu lucrarea Duhului, ca pe cel ce eşti viţă a viei lui Iisus Dumnezeul nostru; că ai picurat vinul dreptei credinţe care stinge beţia păgânătăţii.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind plin de înţelepciune şi de dar, părinte, ai izvorât adâncime de învăţături şi râuri Dumnezeieşti de tămăduiri, prin care usuci şuvoaiele patimilor noastre, cu ploile Duhului, Sfinte Clement, podoaba mucenicilor!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sositu-ne-a nouă pomenirea ta, slăvite, cea de Dumnezeu luminată şi sfinţită şi preaaleasă, sfântă şi vestită şi lăudată şi de lumină purtătoare, veselind inimile şi sufletele celor ce după datorie te laudă pe tine.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Porţi în braţe pe Dumnezeu, Preasfântă, ca pe un Scaun de foc, Preacurată, Care a luat fire omenească şi S-a amestecat cu ea prin unire tainică, din nemăsurată milostivire. Pentru aceea toţi te mărim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...
Întinzându-te pe pământ ca o viţă mult roditoare, prin tăierea chinurilor ai înflorit struguri frumoşi, din care pururea curge must de mântuire, veselind inimile tuturor credincioşilor, vrednicule de laudă. Pentru aceasta adunându-ne, săvârşim cu bucurie sfântă pomenirea ta, slăvind pe Hristos, mult pătimitorule ierarhe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Mai înainte de zămislire, Curată, ai fost Închinată lui Dumnezeu; şi născându-te pe pământ, te-ai adus acum Lui dar, împlinind făgăduinţa părintească. Şi în Locaş Dumnezeiesc fiind dusă, ca Ceea ce eşti cu adevărat Locaş Dumnezeiesc, cu făclii luminoase, din pruncie te-ai arătat limpede Locaş al Luminii Celei Neapropiate şi Dumnezeieşti. Mare este cu adevărat mai înainte mergerea ta, Ceea ce eşti Singură Mireasă Dumnezeiască şi pururea Fecioară!Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Clement, Episcopul Romei şi către Sfântul Sfinţit Mucenic Petru, Episcopul Alexandriei (2)
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Petru, Episcopul Alexandriei, glasul al 4-lea
Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Cântarea 1
Glasul al 8-lea
Irmos: Să cântăm Domnului...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având sălăşluire în Locaşurile cele Prealuminate, dă-mi mie luminare, cu rugăciunile tale, Sfinte Petru, cu totul fericite!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu ştiinţa fiind învăţat şi cu preoţia luminându-te, Preafericite Petru, te-ai adus jertfă lui Hristos prin sânge.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Podoabă înfrumuseţată şi ca un dar de mult preţ te-ai dăruit cinstitei Biserici, pentru Dumnezeu, preafericite!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce mai presus de fire ai născut cu Trup pe Cuvântul Cel Veşnic şi mai presus de Dumnezeire, te lăudăm!
Catavasie
Hristos Se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă. Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a
Irmos: Nu este sfânt ca Domnul...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Suitu-te-ai la cele cereşti, prin sângele tău, ca într-o căruţă, cuvioase, unde mergător înaintea noastră a intrat Hristos, Cel Singur fără de păcat.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Părăsit-ai viaţa cea stricăcioasă şi ai aflat Viaţa Cea Nemuritoare, fericite, unde dănţuieşti purtând cunună; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca un finic preabine odrăslit ai înflorit, ca un măslin plin de roadă te-ai arătat în Curţile Domnului, de Dumnezeu insuflate, ca o smirnă şi ca o tămâie, ca un mir bine mirositor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară fiind ai născut, cea Neispitită de nuntă şi Fecioară ai rămas, Maică Neispitită de bărbat, Născătoare de Dumnezeu, Marie! Roagă pe Hristos Dumnezeul nostru să ne mântuim noi!
Catavasie
Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară Întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne.
Cântarea a 4-a
Irmos: Din munte umbros cu desime...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Străbătând calea virtuţilor, părinte, ai ajuns la Locaşurile cele de sus, purtătorule de Dumnezeu, fiind împodobit cu ungerea preoţiei şi strălucind cu sângele muceniciei.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu stropii şi cu valurile sângiurilor tale, fericite, ai stins văpaia rătăcirii şi ai risipit negura prigonitorilor, sfinţite mucenice, vrednicule de laudă!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca un nou Sfânt Petru te-ai arătat nouă cu adevărat, strălucind cu daruri Apostoleşti; şi te-ai făcut lucrător de cele sfinte şi următor al Patimilor Stăpânului tău, preafericite!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Bucură-te! Îţi cântăm ţie de la noi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu! Bucură-te, Ceea ce ai născut lumii Bucuria! Bucură-te, Ceea ce Singură eşti Sprijinitoarea oamenilor! Bucură-te, Ocrotitoarea tuturor!
Catavasie
Toiag din rădăcina lui Iesei şi Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Tu Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai Întrupându-Te din cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu, Slavă Puterii Tale, Doamne!
Cântarea a 5-a
Irmos: Mânecând, strigăm către Tine...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întărindu-te pe piatra credinţei, răbdătorule de patimi, ai rămas neclintit de încercările ce te-au împresurat.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu sabia cea de văpaie a Duhului, ierarhe, ai înjunghiat pe hulitorul Arie, din Dumnezeiască judecată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind întărit cu Puterea Mântuitorului, slăvite, ai călcat puterea şi tăria vrăjmaşului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Linişteşte viforul cel neastâmpărat al patimilor mele, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, pe Ocârmuitorul şi Domnul.
Catavasie
Dumnezeul păcii fiind şi Tată al îndurărilor, pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare dăruindu-ni-L, Pace L-ai trimis nouă. Deci, povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 6-a
Irmos: Dă-mi mie haină luminoasă...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vieţuind lui Dumnezeu cu înţelepciune şi cu dreptate, sfârşit fericit ai luat de la El, preafericite!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Jertfă desăvârşită şi bine primită te-ai adus pe sine lui Dumnezeu, Celui Ce pentru tine S-a făcut jertfă, Sfinte Petru, Minunatule!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Plin fiind de cuvintele Duhului, te-a făcut organ insuflat de Duhul, cântând cele de Taină, arătătorule de cele Dumnezeieşti!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Locaş al lui Dumnezeu şi Chivot şi Cămară Însufleţită şi Uşă Cerească te vestim pe tine, credincioşii, Născătoare de Dumnezeu!
Irmosul
Dă-mi mie haină luminoasă, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.
Catavasie
Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit; şi în Fecioară sălăşluindu-Se Cuvântul şi Trup luând, a ieşit, păzind-o Nestricată. Că Cel Ce nu a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut, a păzit-o Nevătămată.
CONDAC
Glasul al 3-lea
Podobie: Fecioara astăzi...
Cu dogmele dreptei credinţe luminând Biserica, pentru dânsa te-ai luptat, de Dumnezeu Fericite Petru, izgonind pe Arie ereticul. Pentru aceasta, săvârşind preasfântă pomenirea ta, cu dreaptă credinţă strigăm: Bucură-te, o, Sfinte Petru, piatra credinţei!
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Ca cei ce sunteţi turnuri neclintite şi Dumnezeieşti ale Bisericii, stâlpi de Dumnezeu însufleţiţi şi puternici ai dreptei credinţe, Sfinţilor Clement şi Petru, Prealăudaţilor, ocrotiţi pe toţi cu mijlocirile voastre!
Cântarea a 7-a
rmos: Tinerii cei cinstitori...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobindu-te prin vieţuire plăcută lui Dumnezeu şi fiind luminat cu Dum nezeiască Lumină, ai intrat la cele netrecătoare ale cerurilor, veselindu-te, înţelepte şi strigând Făcătorului: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca să fii bineplăcut lui Dum nezeu, fericite, de bunăvoie te-ai dat pe sine în mâinile celor fărădelege, întru tot fericite, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind cu totul luminat, te-ai învrednicit a vedea pe Hristos, arătându-ţi ţie mai înainte haina Lui, cea ţesută de sus, sfâşiată rău, cuvioase, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Intrat-a în pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, Cel Ce locuieşte în ceruri şi le cuprinde şi se hrăneşte cu laptele sânului tău Cel Ce hrăneşte acum toată suflarea cu voinţa, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Catavasie
Tinerii în dreaptă credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat, ci, în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Cel Slăvit în Muntele cel Sfânt..
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stricăciunea hulei celei rele a lui Arie, cea vătămătoare, ai oprit-o, smulgând-o din adunarea credincioşilor şi izgonind-o din cuprinsul Bisericii, de Dumnezeu înţelepţite!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înainte stătător al cetei Apostolilor s-a arătat Sfântul Petru; iar tu te-ai făcut stâlp mucenicilor, Sfinte Petru, preaînţelepte, purtătorule de Dumnezeu şi sfinţit slujitor al Dumnezeieştilor Taine.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Luminatu-te-ai din Dumnezeiasca insuflare, cu cunoştinţa celor ce vor să fie, grăitorule de Dumnezeu, cunoscând mai înainte mutarea ta de pe pământ, prin mucenicie, către Dumnezeu Cel dintru înălţime, Sfinte Petru, de Dumnezeu înţelepţite!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
După naştere ai rămas Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, născând pe Ziditorul lumii; pentru aceea te lăudăm şi te mărim întru toţi vecii.
Irmosul
Pe Cel Slăvit în Muntele cel Sfânt şi pe Cel Ce în rug a arătat lui Moise Taina Naşterii pururea Fecioarei, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Catavasie
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii nu a ars pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta, cântând să strigăm: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe pe Dânsul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să lăudăm pe Minunatul Petru, cel mai dinainte rânduit să săvârşească cu sfinţenie cele ale preoţiei şi care a primit sfârşitul preoţiei cu bună laudă, făcându-se următor Patimii lui Hristos.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Sfântul Petru cel purtător de Dumnezeu să-l lăudăm, care s-a întărit cu toiagul Puterii lui Hristos şi cu sfinţenie a slujit şi s-a sfinţit, aducându-se jertfă lui Hristos.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Să lăudăm pe Sfântul Petru cel de Dumnezeu ales, care a fost pătruns de toată Lumina Sfinte Treimi şi cu Strălucirea Ei cea Prealuminoasă fiind îndulcit, cere mântuire pentru noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mijloceşte cu îndestulare mântuirea sufletului meu! Căci ca un ierarh ai putere a lega şi a dezlega, îndreptându-mi greşelile cu rugăciunile tale, preasfinţite!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tu eşti Pavăza noastră şi zidul, Născătoare de Dumnezeu! Tu eşti Sprijinitoare celor ce aleargă la tine; pe tine te rugăm şi acum pentru mijlocire, ca să ne izbăvim de vrăjmaşii noştri.
Irmosul
Pe Cel Ce mai înainte a arătat în munte Dătătorului de Lege, în foc şi în rug, naşterea cea din pururea Fecioară, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetate să-L mărim!
Catavasie
Taină Străină văd şi Preaslăvită, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care s-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl mărim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...
Din alegerea lui Hristos cea de sus călăuzind turma, ai păstorit-o la păşunile cele bine vieţuitoare ale învăţăturilor tale cele preaînţelepte, alungând pe Arie ca pe un lup sălbatic, care năvălea asupra ei cu nelegiuite învăţături. Drept aceea, dându-ţi sufletul pentru dânsa, te-ai dovedit bun păstor, precum a zis Domnul. Arhiereule fericite, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Mai înainte de zămislire, Curată, ai fost Închinată lui Dumnezeu; şi născându-te pe pământ, te-ai adus acum Lui dar, împlinind făgăduinţa părintească. Şi în Locaş Dumnezeiesc fiind dusă, ca Ceea ce eşti cu adevărat Locaş Dumnezeiesc, cu făclii luminoase, din pruncie te-ai arătat limpede Locaş al Luminii Celei Neapropiate şi Dumnezeieşti. Mare este cu adevărat mai înainte mergerea ta, Ceea ce eşti Singură Mireasă Dumnezeiască şi pururea Fecioară!
Acatistul Sfântului Mucenic Clement, Episcopul Ancirei
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condacul 1
Apărătorului credinței celei adevărate în Hristos și marelui surpător al înșelăciunii slujitorilor de idoli, îndelung suferitorului de chinuri amare, adunându-ne toți iubitorii de mucenici, cu multă dorire să-i cântăm: Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos!
Icosul 1
Înger în trup cu minte de Hristos iubitoare te-ai arătat, căci cu totul de tine te-ai lepădat și crucea suferințelor ai purtat, pentru care te lăudăm, strigând către tine așa:
Bucură-te, cel ce din pruncie vas ales al Duhului Sfânt te-ai arătat;
Bucură-te, că maica ta cu multă dragoste te-a alăptat;
Bucură-te, fiu al Bisericii cu adevărat;
Bucură-te, că numele de Clement cu taină l-ai purtat;
Bucură-te, că numele de Clement vie înseamnă cu adevărat;
Bucură-te, că via aceasta Hristos o a lucrat;
Bucură-te, căci cu al Său mir te-a adăpat;
Bucură-te, rod al viei lui Hristos;
Bucură-te, al Bisericii mărgăritar prealuminos;
Bucură-te, că roadele viei tale bine au plăcut lui Hristos;
Bucură-te, alesule din scutece spre mare folos;
Bucură-te, tânără mlădiță de vie cu rod preafrumos;
Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos!
Condacul al 2-lea
Văzând noi, nevrednicii, că numele de Clement cu taină ți s-a dat, preamărim pe Milostivul Dumnezeu, Care via sufletului tău desăvârșită întru mărturisire o a arătat, și strigăm: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Înțelegând Sofia, preafericita ta maică, că se apropie fericitul ei sfârșit, cu proorocești cuvinte a început a grăi către tine așa:
Bucură-te, fiul meu cel ce, încă din scutece, de tată ai fost lipsit;
Bucură-te, căci cu dreapta credință pe tine te-am hrănit;
Bucură-te, că tată al tău îți las pe Hristos;
Bucură-te, al credinței stâlp de mare folos;
Bucură-te, crin crescut din via lui Hristos;
Bucură-te, că sufletul tău pentru Hristos îl vei pune;
Bucură-te, mare mărturisitor al slăvitului Său nume;
Bucură-te, trâmbița adevărului cea mult glăsuitoare;
Bucură-te, îndelung răbdătorule de chinuri amare;
Bucură-te, tunetul lui Hristos, de capiști risipitorule;
Bucură-te, înfricoșător fulger al diavolilor arzătorule;
Bucură-te, că în munci te vei arăta voios;
Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos!
Condacul al 3-lea
Puterea Celui Preaînalt în vremea muncilor te-a umbrit pe tine, viteazule ostaș al lui Hristos, pentru care cu multă bucurie, muncile răbdând, ai strigat: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având în minte de-a pururea cuvintele fericitei tale maici, care din pruncie poruncile lui Hristos te-a învățat, cu mare dorire vremea muceniciei ai așteptat. Iar noi, lăudându-te, îți strigăm așa:
Bucură-te, că din tânără vârstă treapta preoției ai luat;
Bucură-te, vrednicule slujitor al Marelui Împărat;
Bucură-te, al Ancirei luminătorule;
Bucură-te, al dreptei credințe propovăduitorule;
Bucură-te, vrednicule arhiereu al lui Iisus Hristos;
Bucură-te, că vrednic slujitor al arhieriei ai fost;
Bucură-te, păstorule al turmei cu adevărat;
Bucură-te, că pentru turmă sângele ți-ai vărsat;
Bucură-te, căci cu harul Sfântului Duh uns ai fost;
Bucură-te, că sufletul pentru oi ți-ai pus;
Bucură-te, căci cu apa cuvântului multe suflete ai adăpat;
Bucură-te, că prin patima ta multe oi de la înșelăciune ai întors;
Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos!
Condacul al 4-lea
Vifor mare și furtună de prigoană începuse din porunca păgânului Dioclețian, care cu mare urgie îngrozea pe cei credincioși. Tu, Sfinte Mucenice, de furtuna nedumnezeirii ca un stâlp nemișcat ai rămas, strigând: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind tiranul antipat Dometian cuvintele tale cele cu multă îndrăzneală pentru mărturisirea lui Iisus Hristos, a poruncit soldaților cu mare cruzime să te muncească, iar noi te lăudăm strigând așa:
Bucură-te, că ai fost spânzurat pe lemn pentru Iisus Hristos;
Bucură-te, căci cu unghii de fier carnea de pe trup a fost luată jos;
Bucură-te, rușinarea celor ce pe tine te chinuiau;
Bucură-te,pildă de jertfă celor ce pe tine te priveau;
Bucură-te, căci cu unelte ascuțite fâșii de carne de pe tine au luat;
Bucură-te, căci cu adânci brazde trupul tău a fost sfârtecat;
Bucură-te, căci ai fost strujit până la os;
Bucură-te, căci în aceste munci nu ai gemut și nici un glas nu ai scos;
Bucură-te, holdă arată pentru Hristos;
Bucură-te, țarină înfloritoare cu rod preafrumos;
Bucură-te, mult-pătimitorule, creștinilor de mult folos;
Bucură-te, căci oasele tale, goale rămânând, însângerate au fost;
Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos!
Condacul al 5-lea
Stea prealuminoasă pe cerul Bisericii lui Hristos te-ai arătat, și tortura chinurilor cu mare bucurie pentru El ai răbdat, mărturisind și strigând: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzând tiranul antipat Dometian că muncitorii au slăbit chinuindu-te, pe alți muncitori a rânduit și mai cumplit a te chinui. Iar tu, viteazule ostaș al lui Hristos, cu mare bărbăție ai suferit, pentru care strigăm către tine așa:
Bucură-te, că iarăși pentru Hristos ai fost chinuit;
Bucură-te, că de chinuri nu ai fugit;
Bucură-te, al Evangheliei stâlp neclintit;
Bucură-te, al tiranilor mustrător neobosit;
Bucură-te, a îngerilor veselie;
Bucură-te, a mucenicilor făclie;
Bucură-te, rana diavolilor cea nevindecată;
Bucură-te, a Ancirei credință nezdruncinată;
Bucură-te, suferire de munci nemaiauzită;
Bucură-te, corabie de stânci nesfărâmată;
Bucură-te, pecetea Bisericii cea adevărată;
Bucură-te, al mucenicilor far luminos;
Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos!
Condacul al 6-lea
Mărturisitor mare al preaslăvitului nume al lui Iisus Hristos, la Roma, înaintea păgânului Dioclețian trimis ai fost și, nesocotind nici muncile, nici îngrozirile lui, pentru Hristos ai strigat: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucind în tine, Sfințite Mucenice, raza Preasfântului Duh, când ai stat în fața păgânului Dioclețian, ai arătat cu cuvinte preaînțelepte deșertăciunea necuraților zei, și apărând dreapta credință, se cuvine a te lăuda așa:
Bucură-te, mustrătorule al păgânului Dioclețian;
Bucură-te, biruirea lupului celui viclean;
Bucură-te, că darurile lui Dioclețian le-ai disprețuit;
Bucură-te, că pe acestea de la Hristos cu slavă le-ai primit;
Bucură-te, doritorule al nemuritoarelor bunătăți;
Bucură-te, defăimătorule al lumeștilor păgânătăți;
Bucură-te, că toate le-ai lepădat pentru Hristos;
Bucură-te, vulturul raiului cel preafrumos;
Bucură-te, minte îngerească în trup trecător;
Bucură-te, al creștinilor întăritor;
Bucură-te, al groaznicelor chinuri mult suferitor;
Bucură-te, căci cu toiege de fier bătut fiind ți-a fost de folos;
Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos!
Condacul al 7-lea
Vrând întunecatul Dioclețian prin cuvinte cu vicleșug a te întoarce de la Hristos și spurcaților zei a te închina, tu pe aceia cu mare glas i-ai batjocorit și lui Hristos ai cântat: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Arătat-ai, Sfințite Mucenice, prin cuvinte preaînțelepte, stricăciunea și neputința idolilor pieritori, pentru care cu mare mânie pe tiranul Dioclețian l-ai pornit și care iarăși a început a te munci cumplit, pentru care îți zicem:
Bucură-te, că gol pe roată ai fost legat;
Bucură-te, căci cuțitul roților trupul ți-a sfâșiat;
Bucură-te, căci carnea care din nou crescuse de pe tine ea se rupea;
Bucură-te, că în aceste munci ajutor de la Hristos ai cerut;
Bucură-te, că ai oprit roțile cu ajutor nevăzut;
Bucură-te, slăbănogirea celor ce roata învârteau;
Bucură-te, spaima celor ce te chinuiau;
Bucură-te, a celor ce priveau mirare;
Bucură-te, a muncitorilor defăimare;
Bucură-te, a lui Dioclețian surpare;
Bucură-te, cerbule al raiului mult setos;
Bucură-te, oaie nerătăcită a lui Hristos;
Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos!
Condacul al 8-lea
Văzând necuratul Dioclețian că nimic nu a sporit cu aceste munci, a poruncit să-ți sfârtece gura și dinții cu un fier, și acestea făcându-se mai luminat ai grăit strigând: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu totul neschimbat întru mărturisirea lui Hristos ai rămas, pentru care în temniță întunecoasă ai fost aruncat. Primește dar și de la noi această cântare:
Bucură-te, lumina temniței celei întunecoase;
Bucură-te, arătarea luminii celei nearătate;
Bucură-te, al celor din temniță luminătorule;
Bucură-te, al Stăpânului Hristos următorule;
Bucură-te, că ai prefăcut temnița în biserică prealuminoasă;
Bucură-te, că i-ai învățat credința cea dreaptă;
Bucură-te, botezătorul turmei lui Hristos;
Bucură-te, pom al raiului preafrumos;
Bucură-te, finic, roade frumoase având;
Bucură-te, cel viu, din vlăstari răsărind;
Bucură-te, al celor din temniță veșnic prealuminos;
Bucură-te, că de la întuneric pe toți i-ai scos;
Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos!
Condacul al 9-lea
Toată mulțimea cea luminată cu Sfântul Botez în temniță mergea cu bucurie a se aduce jertfă pentru Hristos și cu mare glas proslăvea pe Dumnezeu, strigând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Pe ritori de i-am chema cu frumoase cuvinte să laude după vrednicie mulțimea chinurilor tale celor amare, nu ar avea pricepere vrednică acestora, iar noi, păcătoșii, îndrăznim către tine, așa glăsuind:
Bucură-te, spicule cu roade încărcat;
Bucură-te, că iarăși înaintea lui Dioclețian ai stat;
Bucură-te, răbdătorule de alte chinuri grele;
Bucură-te, al privitorilor umilită vedere;
Bucură-te, strujitule, căci iarăși până la oase carnea a fost luată jos;
Bucură-te, căci toate chinurile le-ai suferit pentru Hristos;
Bucură-te, că iarăși oasele goale au rămas însângerate;
Bucură-te, că cele dinăuntru ale tale pe jos au fost vărsate;
Bucură-te, că te-au ars cu făclii în chip jalnic;
Bucură-te, biruință asupra tiranului celui groaznic;
Bucură-te, nebiruit ostaș al lui Hristos Iisus;
Bucură-te, că pe Dioclețian biruindu-l, la Maximian tiranul te-au dus;
Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos!
Condacul al 10-lea
Vrând păgânul împărat Dioclețian mai mari chinuri a aduce asupra ta, în Nicomidia la groaznicul împărat Maximian te-a trimis spre chinuire. Însă și acolo nebiruit de munci ai rămas, strigând lui Dumnezeu cântare: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid nesurpat al mărturisirii înaintea ighemonului Agripin ai rămas, care din porunca tiranului Maximian cu mare cruzime te-a muncit, dar și pe acest tiran l-ai lăsat uimit, pentru care te lăudăm:
Bucură-te, a lui Maximian rușinare;
Bucură-te, și a lui Agripin întristare;
Bucură-te, mustrătorule al ighemonului Agripin;
Bucură-te, rana diavolilor cu mult suspin;
Bucură-te, tăiatule cu brice ascuțite;
Bucură-te, suferitorule de munci nemaiauzite;
Bucură-te, că în aceste munci pentru Agatanghel mucenicul te-ai rugat;
Bucură-te, întărirea lui Agatanghel cel pe lemn spânzurat;
Bucură-te, a tânărului mucenic îmbărbătare;
Bucură-te, a celor ce priveau nepovestită mirare;
Bucură-te, spaima tiranilor foarte mare;
Bucură-te, al mucenicilor și al ierarhilor soare mult luminos;
Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos!
Condacul al 11-lea
Împărate Sfinte, Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, primește rugăciunea smeritului Tău mucenic, care se roagă pentru neamul creștinesc, și ne miluiește pe noi, cei ce strigăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Făclie mult luminoasă a lui Hristos te-ai arătat, și pe mulți păgâni cu Sfântul Botez i-ai luminat, iar via sufletului tău cu multă roadă o ai încărcat, miluiește-ne pe noi, care strigăm:
Bucură-te, a lui Dometian înfruntare;
Bucură-te, a lui Dioclețian împăratul rușinare;
Bucură-te, a lui Agripin ighemonul surpare;
Bucură-te, batjocorirea lui Curichie muncitorul;
Bucură-te, al lui Dometie biruitorule;
Bucură-te, și al lui Maximian surpătorule;
Bucură-te, că și pe Sacherdon l-ai biruit;
Bucură-te, că și pe Maxim l-ai lăsat uimit;
Bucură-te, a lui Afrodisie senatorul sfărâmare;
Bucură-te, a lui Luchie tiranul pierzare;
Bucură-te, a lui Alexandru, ultimul muncitor, cădere;
Bucură-te, rușinarea vrăjmașilor lui Hristos;
Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos!
Condacul al 12-lea
Vrând Stăpânul de obște, Mântuitorul Hristos, multe oi rătăcite a aduce la staulul Său, pe tine, mucenice mult pătimitorule, cu al Său har te-a întărit, și înfricoșătoare chinuri pentru El ai suferit, prin care mulți, cunoscând pe Dumnezeul Cel adevărat, au cântat: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând cu multă umilință groaznicele tale chinuri pe care pentru Hristos le-ai răbdat și întru toate nebiruit te-ai arătat, cu cuviincioasă cântare se cuvine a striga ție așa:
Bucură-te, ramură din buciumul lui Hristos;
Bucură-te, al Bisericii sfeșnic mult luminos;
Bucură-te, turnul Bisericii cel nebiruit;
Bucură-te, că douăzeci și opt de ani pentru Hristos ai pătimit;
Bucură-te, că unsprezece tirani pe tine te-au chinuit;
Bucură-te, că pe toți i-ai biruit;
Bucură-te, a nevăzuților tirani surpare;
Bucură-te, și a îngerilor mirare;
Bucură-te, ostașule al Marelui Împărat;
Bucură-te, că în trup fiind, cu îngerii te-ai asemănat;
Bucură-te, diamantul Bisericii cel luminos;
Bucură-te, mlădiță de vie cu rod preafrumos;
Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos!
Condacul al 13-lea
O, mult pătimitorule de chinuri amare, Sfinte Mare Mucenice al lui Hristos, Clement, primește nevrednicele noastre rugăciuni și fii mijlocitor pentru mântuirea sufletelor celor ce te cheamă în ajutor, ca împreună cu tine în veacul viitor să cântăm lui Hristos Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zic din nou Icosul 1: Înger în trup cu minte de Hristos iubitoare te-ai arătat…, Condacul 1: Apărătorului credinței celei adevărate…, și această
Icosul 1
Înger în trup cu minte de Hristos iubitoare te-ai arătat, căci cu totul de tine te-ai lepădat și crucea suferințelor ai purtat, pentru care te lăudăm, strigând către tine așa:
Bucură-te, cel ce din pruncie vas ales al Duhului Sfânt te-ai arătat;
Bucură-te, că maica ta cu multă dragoste te-a alăptat;
Bucură-te, fiu al Bisericii cu adevărat;
Bucură-te, că numele de Clement cu taină l-ai purtat;
Bucură-te, că numele de Clement vie înseamnă cu adevărat;
Bucură-te, că via aceasta Hristos o a lucrat;
Bucură-te, căci cu al Său mir te-a adăpat;
Bucură-te, rod al viei lui Hristos;
Bucură-te, al Bisericii mărgăritar prealuminos;
Bucură-te, că roadele viei tale bine au plăcut lui Hristos;
Bucură-te, alesule din scutece spre mare folos;
Bucură-te, tânără mlădiță de vie cu rod preafrumos;
Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos!
Condacul 1
Apărătorului credinței celei adevărate în Hristos și marelui surpător al înșelăciunii slujitorilor de idoli, îndelung suferitorului de chinuri amare, adunându-ne toți iubitorii de mucenici, cu multă dorire să-i cântăm: Bucură-te, Clement, mult pătimitorule, mare mucenic al lui Hristos!
Rugăciune către Sfântul Mucenic Clement
O, Sfinte Sfințite Mare Mucenice Clement, mult pătimitorule de chinuri amare, înfocatule mărturisitor al Preaslăvitului nume al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cel ce cu neînfricoșată inimă și cu minte mult iubitoare de Hristos cu mare dorire ai alergat pe drumul desăvârșirii, prin suferirea groaznicelor și nemaiauzitelor chinuri, primit-ai numele de Clement, care mlădiță de vie se tâlcuiește. Căci precum via se taie și se curăță la vreme și mai multe roade aduce, așa și mult chinuitul tău trup, de mulți tirani tăindu-se și strujindu-se, plin de duhovnicești struguri se arată. Prin îndelunga răbdare a nesuferitelor chinuri pe mulți din întunericul necredinței la adevăratul Dumnezeu i-ai adus și fii ai luminii făcându-i, în buciumul viei lui Hristos i-ai arătat și cu roadele vredniciei în credință pe Stăpânul viei L-ai bucurat. Acestea și noi, păcătoșii înțelegându-le, cu multă umilință și dragoste cădem către tine, mare mucenice și mult pătimitorule, rugându-te să ne fii ajutător către Înduratul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca și via sufletelor noastre cea sălbatică și neroditoare să o curețe și să o desăvârșească cu al Său har, spre a aduce însutit roadele dreptății și ale sfințeniei întru slava Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh I se cuvine slava, cinstea și închinăciunea în vecii vecilor. Amin.
Apoi se face otpustul.
Acatistul Sfantului Clement Romanul
Rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindeni esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele nostre, Stapane, iarta faradelegile noastre; Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean. Ca a Ta este Imparatia si puterea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Condacul 1
Aparatorului credintei celei adevarate in Hristos si marelui surpator al inselaciunii slujitorilor de idoli, indelung suferitorului de chinuri amare, adunandu-ne toti iubitorii de mucenici, cu multa dorire sa-i cantam: Bucura-te, Clement, mult patimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!
Icosul 1
Inger in trup cu minte de Hristos iubitoare te-ai aratat, caci cu totul de sine te-ai lepadat si crucea suferintelor ai purtat; pentru care te laudam, strigand catre tine asa:
Bucura-te, cel ce din pruncie, vas ales al Duhului Sfant te-ai aratat;
Bucura-te, ca maica ta cu mare dragoste te-a alaptat;
Bucura-te, fiule al Bisericii cu adevarat;
Bucura-te, ca numele de Clement cu taina l-ai purtat;
Bucura-te, ca numele de Clement, vie inseamna cu adevarat;
Bucura-te, ca via aceasta Hristos o a lucrat;
Bucura-te, caci cu al Sau Mir te-a adapat;
Bucura-te, rodule al viei lui Hristos;
Bucura-te, al Bisericii margaritar prealuminos;
Bucura-te, ca roadele viei tale bine au placut lui Hristos;
Bucura-te, alesule din scutece spre mare folos;
Bucura-te, tanara mladita de vie cu rod preafrumos;
Bucura-te, Clement mult patimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!
Condacul 2
Vazand noi nevrednicii ca numele tau de Clement cu taina ti s-a dat, preamarim pe Milostivul Dumnezeu, Care via sufletului tau desavarsit intru marturisire o a aratat, strigand: Aliluia!
Icosul 2
Intelegand Sofia, preafericita ta maica, ca se apropie fericitul ei sfarsit, cu proorocesti cuvinte a inceput a grai catre tine asa:
Bucura-te, fiul meu, cel ce din scutece, de tata ai fost lipsit;
Bucura-te, caci cu dreapta credinta pe tine te-am hranit;
Bucura-te, ca tata al tau iti las pe Hristos;
Bucura-te, al credintei stalp de mare folos;
Bucura-te, crinule crescut in via lui Hristos;
Bucura-te, ca sufletul tau pentru Hristos il vei pune;
Bucura-te, mare marturisitor al slavitului Sau Nume
Bucura-te, trambita adevarului cea mult glasuitoare;
Bucura-te, indelung rabdatorule de chinuri amare;
Bucura-te, tunetul lui Hristos de capisti risipitorule;
Bucura-te, infricosat fulger al diavolilor arzatorule;
Bucura-te, ca in munci te vei arata voios;
Bucura-te, Clement mult patimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!
Condacul 3
Puterea Celui Preainalt in vremea muncilor te-a umbrit pe tine, vitea-zule ostas al lui Hristos, pentru care cu multa bucurie, muncile rabdand, ai strigat: Aliluia!
Icosul 3
Avand in minte de-a pururea cuvintele fericitei tale maici, care din pruncie poruncile lui Hristos te-a invatat, cu mare dorire vremea muce-niciei ai asteptat iar noi, laudandu-te, iti strigam asa:
Bucura-te, ca din tanara varsta treapta preotiei ai luat;
Bucura-te, vrednicule slujitor al Marelui imparat;
Bucura-te, al Ancirei luminatorule;
Bucura-te, al dreptei credinte propovaduitorule; ,
Bucura-te, vrednicule arhiereu al lui Iisus Hristos;
Bucura-te, ca vrednic slujitor al arhieriei ai fost;
Bucura-te, pastorule al turmei cu adevarat;
Bucura-te, ca pentru turma sangele ti-ai varsat;
Bucura-te, caci cu Harul Sfantului Duh uns ai fost;
Bucura-te, ca sufletul pentru oi ti-ai pus;
Bucura-te, caci cu apa cuvantului multe suflete ai adapat;
Bucura-te, ca prin patima ta, multe oi de la inselaciune ai intors;
Bucura-te, Clement mult patimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!
Condacul 4
Vifor mare si furtuna de prigoana incepuse din porunca paganului Dio-cletian, care cu mare urgie ingrozea pe cei credinciosi. Tu, Sfinte Muceni-ce, de furtuna nedumnezeirii ca un stalp nemiscat ai ramas, strigand: Aliluia!
Icosul 4
Auzind tiranul antipat Dometian cuvintele tale cele cu multa indraz-neala pentru marturisirea lui Iisus Hristos, a poruncit ostasilor cu mare cruzime sa te munceasca; iar noi te laudam, strigand asa:
Bucura-te, spanzuratule pe lemn pentru Iisus Hristos;
Bucura-te, caci cu unghii de fier carnea de pe trup a fost luata jos;
Bucura-te, rusinarea celor ce pe tine te chinuiau;
Bucura-te, aratare jalnica a celor ce pe tine te priveau;
Bucura-te, caci cu unelte ascutite fasii de carne de pe tine au scos;
Bucura-te, caci cu adanci brazde trupul tau strujit a fost;
Bucura-te, sfartecatule pana la os in chip jalnic;
Bucura-te, caci in aceste munci nu ai gemut si nici un glas nu ai scos;
Bucura-te, holda arata pentru Hristos;
Bucura-te, tarina infloritoare cu rod preafrumos;
Bucura-te, jalnica privire de mult folos;
Bucura-te, caci oasele tale goale atarnand sangerate au fost;
Bucura-te, Clement mult patimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!
Condacul 5
Stea prealuminoasa pe cerul Bisericii lui Hristos te-ai aratat, si tortura chinurilor cu mare bucurie pentru El ai rabdat, marturisind si strigand: Aliluia!
Icosul 5
Vazand tiranul antipat Dometian ca muncitorii au slabit chinuindu-te, pe alti muncitori a randuit si mai cumplit a te chinui. Iar tu, viteazule ostas al lui Hristos, cu mare barbatie ai suferit; pentru care strigam catre tine asa:
Bucura-te, ca iarasi pentru Hristos ai fost chinuit;
Bucura-te, al Evangheliei stalp neclintit;
Bucura-te, al tiranilor mustrator neobosit;
Bucura-te, a ingerilor veselie;
Bucura-te, a mucenicilor faclie;
Bucura-te, rana diavolilor cea nevindecata;
Bucura-te, a Ancirei credinta nesfaramata;
Bucura-te, suferire de munci nemaiauzita;
Bucura-te, corabie, de stanci nesfaramata;
Bucura-te, pecetea Bisericii cea adevarata;
Bucura-te, al mucenicilor far luminos;
Bucura-te, Clement mult patimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!
Condacul 6
Marturisitor mare al preaslavitului Nume al lui Iisus Hristos la Roma, inaintea paganului Diocletian, trimis ai fost si nesocotind nici muncile, nici ingrozirile lui, pentru Hristos ai strigat: Aliluia!
Icosul 6
Stralucind in tine, Sfintite Mucenice, raza Preasfantului Duh, cand ai stat inaintea paganului Diocletian, ai aratat cu cuvinte preaintelepte de-sertaciunea necuratilor zei si, aparand tu dreapta credinta, se cuvine a te lauda asa:
Bucura-te, mustratorule al paganului Diocletian;
Bucura-te, biruirea lupului celui viclean;
Bucura-te, ca darurile lui Diocletian le-ai dispretuit;
Bucura-te, ca pe acestea de la Hristos cu slava le-ai primit;
Bucura-te, doritorule al nemuritoarelor bunatati;
Bucura-te, defaimatorule al lumestilor paganatati;
Bucura-te, ca toate le-ai lepadat pentru Hristos;
Bucura-te, vulturul raiului cel preafrumos;
Bucura-te, minte ingereasca in trup trecator;
Bucura-te, al groaznicelor chinuri mult suferitor;
Bucura-te, caci cu toiege de fier batut fiind ti-a fost de folos;
Bucura-te, Clement mult patimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!
Condacul 7
Vrand intunecatul Diocletian prin cuvinte cu viclesug a te intoarce de la Hristos si spurcatilor zei a te inchina, tu pe aceia cu mare glas i-ai batjo-corit si Uu Hristos ai cantat: Aliluia!
Icosul 7
Aratat-ai, Sfintite Mucenice, prin cuvinte preaintelepte, stricaciunea si neputinta idolilor pieritori, pentru care cu mare manie pe tiranul Diocle-tian l-ai pornit si care iarasi a inceput a te munci cumplit; pentru care iti zicem:
Bucura-te, ca gol pe roata ai fost legat;
Bucura-te, caci cutitul rotilor trupul ti-a sfasiat;
Bucura-te, caci carnea, care din nou crescuse, de pe tine iar se rupea;
Bucura-te, ca intru aceste munci ajutor de la Hristos ai cerut;
Bucura-te, ca ai oprit rotile cu ajutor nevazut;
Bucura-te, slabanogirea celor ce roata invarteau;
Bucura-te, spaima celor ce te chinuiau;
Bucura-te, a celor ce priveau cu mirare;
Bucura-te, a muncitorilor defaimare;
Bucura-te, a lui Diocletian surpare;
Bucura-te, cerbule al raiului mult setos;
Bucura-te, oaia neratacita a lui Hristos;
Bucura-te, Clement mult patimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!
Condacul 8
Vizand necuratul Diocletian ca nimic nu a sporit cu aceste munci, a poruncit sa-ti sfartece gura si dintii cu un fier; Si acestea facandu-se, mai luminat ai grait, strigand: Aliluia!
Icosul 8
Cu totul neschimbat intru marturisirea lui Hristos ai ramas, pentru care in temnita intunecoasa ai fost aruncat. Primeste dar si de la noi aceasta cantare:
Bucura-te, lumina temnitei celei intunecoase;
Bucura-te, aratarea luminii celei nearatate;
Bucura-te, al celor din temnita luminatorule;
Bucura-te, al Stapanului Hristos urmatorule;
Bucura-te, prefacerea temnitei in biserica prealuminoasa;
Bucura-te, botezatorul turmei lui Hristos;
Bucura-te, inmultirea turmei lui Hristos;
Bucura-te, pom al raiului preafrumos;
Bucura-te, finic cu roade frumoase;
Bucura-te, cel viu, din vlastari rasarind;
Bucura-te, al celor din temnita sfesnic prealuminos;
Bucura-te, ca de la intuneric pe toti i-ai scos;
Bucura-te, Clement mult patimitorule, Mare Mucede al lui Hristos!
Condacul 9
Toata multimea celor nou luminati cu Sfantul Botez in temnita mer-geau cu bucurie a se aduce jertfa pentru Hristos si cu mare glas proslaveau pe Dumnezeu, strigand: Aliluia!
Icosul 9
Pe ritori de i-am chema, cu frumoase cuvinte, sa laude dupa vrednicie multimea chinurilor tale celor amare, nu ar avea pricepere vrednica acestora; iar noi pacatosii, indraznind catre tine, asa glasuim:
Bucura-te, spicule cu roade incarcat;
Bucura-te, ca iarasi inaintea lui Diocletian ai stat;
Bucura-te, rabdatorule de alte chinuri grele;
Bucura-te, al privitorilor umilita vedere;
Bucura-te, strujitule, caci iarasi pana la oase carnea a fost luata jos;
Bucura-te, ca iarasi oasele goale au ramas insangerate;
Bucura-te, ca cele dinauntru ale tale pe jos au fost varsate;
Bucura-te, arsule cu faclii pe cel jalnic schelet;
Bucura-te, biruinta asupra tiranului celui pagan;
Bucura-te, nebiruit ostas al lui Hristos;
Bucura-te, ca pe Diocletian biruindu-l, la Maximian tiranul te-a trimis;
Bucura-te, Clement mult patimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!
Condacul 10
Vrand paganul imparat Diocletian mai mari chinuri a aduce asupra ta, in Nicomidia la groaznic imparat Maximian te-a trimis spre chinuire. Inca acolo nebiruit de munci ai ramas, strigand lui Dumnezeu cantarea: Aliluia!
Icosul 10
Zid nesurpat al marturisirii inaintea ighemonului Agripin ai ramas, care din porunca tiranului Maximian cu mare cruzime te-a muncit, dar si pe acest tiran l-ai lasat uimit; pentru care te laudam:
Bucura-te, a lui Maximian rusinare;
Bucura-te, si a lui Agripin intristare;
Bucura-te, mustratorule al ighemonului Agripin;
Bucura-te, rana a diavolilor cu mult suspin;
Bucura-te, taiatule cu brice ascutite;
Bucura-te, suferitorule de munci nemaiauzite;
Bucura-te, ca in aceste munci pentru Agatanghel mucenicul te-ai rugat;
Bucura-te, intarirea lui Agatanghel celui pe lemn spanzurat;
Bucura-te, al tanarului mucenic imbarbatare;
Bucura-te, al celor ce priveau nepovestita mirare;
Bucura-te, spaima tiranilor foarte mare;
Bucura-te, al mucenicilor si al ierarhilor soare mult luminos;
Bucura-te, Clement mult patimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!
Condacul 11
Imparate Sfinte, Doamne, Iisuse Hristoase, Mantuitorul nostru, pri-meste rugaciunea smeritului Tau mucenic, care se roaga pentru neamul crestinesc, si ne miluieste pe noi cei ce strigam: Aliluia!
Icosul 11
Faclie mult luminoasa a lui Hristos te-ai aratat si pe multi pagani cu Sfantul Botez i-ai luminat, iar via sufletului tau cu multe roade o ai incar-cat; miluieste-ne pe noi care strigam:
Bucura-te, a lui Dometian antipatul infruntare;
Bucura-te, a lui Diocletian imparatului rusinare;
Bucura-te, a lui Agripin ighemonul surpare;
Bucura-te, batjocorirea lui Nurchie muncitorul;
Bucura-te, a lui Dometian biruitorule;
Bucura-te, si a lui Maximian surpatorule;
Bucura-te, ca si pe Sacherdonie l-ai biruit;
Bucura-te, ca si pe Maxim l-ai lasat uimit;
Bucura-te, a lui Afrodise senatorul sfaramare;
Bucura-te, a lui Luchie tiranul pierzare;
Bucura-te, al lui Alexandru, ultimul muncitor, cadere;
Bucura-te, rusinarea vrajmasilor lui Hristos;
Bucura-te, Clement mult patimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!
Condacul 12
Vrand Stapanul de obste, Mantuitorul Hristos, multe oi ratacite a adu-ce la staulul Sau, pe tine, Mucenice mult patimitorule, cu al Sau Har te-a intarit, si infricosate chinuri pentru El ai suferit, prin care multi cunos-cand pe Dumnezeul Cel adevarat, au cantat: Aliluia!
Icosul 12
Cantand cu multa umilinta jalnicele tale chinuri care pentru Hristos le-ai rabdat si intru toate nebiruit te-ai aratat, cu cuviincioasa cantare se cuvine a striga tie asa:
Bucura-te, ramura din buciumul lui Hristos;
Bucura-te, al Bisericii sfesnic mult luminos;
Bucura-te, turnul Bisericii cel nebiruit;
Bucura-te, ca douazeci si opt de ani pentru Hristos ai patimit;
Bucura-te, ca unsprezece tirani pe tine te-au chinuit;
Bucura-te, ca pe toti i-ai biruit;
Bucura-te, a nevazutilor tirani surpare;
Bucura-te, si a ingerilor mirare;
Bucura-te, ostasule al Marelui Imparat;
Bucura-te, ca in trup fiind, cu ingerii te-ai asemanat;
Bucura-te, diamantul Bisericii cel luminos;
Bucura-te, mladita de vie cu rod preafrumos;
Bucura-te, Clement mult patimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!
Condacul 13
O, mult patimitorule de chinuri amare, Sfinte Mare Mucenice al lui Hristos, Clement, primeste nevrednicele noastre rugaciuni si fii mijlocitor pentru mantuirea sufletelor celor ce te cheama in ajutor, ca impreuna cu tine in veacul viitor sa cantam lui Hristos Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori).
Apoi se zice iarasi
Icosul 1.
Inger in trup cu minte de Hristos iubitoare te-ai aratat, caci cu totul de sine te-ai lepadat si crucea suferintelor ai purtat; pentru care te laudam, strigand catre tine asa:
Bucura-te, cel ce din pruncie, vas ales al Duhului Sfant te-ai aratat;
Bucura-te, ca maica ta cu mare dragoste te-a alaptat;
Bucura-te, fiule al Bisericii cu adevarat;
Bucura-te, ca numele de Clement cu taina l-ai purtat;
Bucura-te, ca numele de Clement, vie inseamna cu adevarat;
Bucura-te, ca via aceasta Hristos o a lucrat;
Bucura-te, caci cu al Sau Mir te-a adapat;
Bucura-te, rodule al viei lui Hristos;
Bucura-te, al Bisericii margaritar prealuminos;
Bucura-te, ca roadele viei tale bine au placut lui Hristos;
Bucura-te, alesule din scutece spre mare folos;
Bucura-te, tanara mladita de vie cu rod preafrumos;
Bucura-te, Clement mult patimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!
Condacul 1
Aparatorului credintei celei adevarate in Hristos si marelui surpator al inselaciunii slujitorilor de idoli, indelung suferitorului de chinuri amare, adunandu-ne toti iubitorii de mucenici, cu multa dorire sa-i cantam: Bucura-te, Clement, mult patimitorule, Mare Mucenice al lui Hristos!
RUGACIUNE
O, Sfinte Sfintite Mare Mucenice Clement, mult patimitorule de chinuri amare, infocatule marturisitor al Preaslavitului Nume al Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cel ce cu neinfricosata inima si cu minte mult iubitoare de Hristos cu mare dorire ai alergat pe drumul desavarsirii, prin suferirea groaznicelor si nemaiauzitelor chinuri, primit-ai numele de Clement, care mladita de vie se talcuieste. Caci precum via se taie si se curata la vreme si mai multe roade aduce, asa si mult chinuitul tau trup, de multi tirani taindu-se si strujindu-se, plin de duhovnicesti struguri se arata. Prin indelunga rabdare a nesuferitelor chinuri pe multi din intunericul necredintei la adevaratul Dumnezeu i-ai adus si, fii ai luminii facandu-i, in buchetul viei lui Hristos i-ai aratat si cu roadele vredniciei in credinta pe Stapanul viei L-ai bucurat. Acestea si noi, pacatosii, intelegandu-le, cu multa umilinta si dragoste cadem catre tine, Mare Mucenice si mult patimitorule, rugandu-te sa ne fii ajutator catre Induratul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, ca si via sufletelor noastre cea salbatica si neroditoare sa o curete si sa o desavarseasca cu Sfantul Sau Har, spre a aduce insutit roadele dreptatii si ale sfinteniei intru slava Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh I se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea in vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.