STIAI CĂ, ATUNCI CÂND APRINZI CANDELA SAU SCHIMBI ULEIUL DIN CANDELA CARE OBSERVI CĂ A SCĂZUT.

Rugăciune la aprinderea candelei

Ca pentru orice alt lucru pentru care dorim să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu, aprinderea candelei se începe cu rugăciune. De aceea, aprinzând candela, este potrivit să rostim și următoarea rugăciune:

„Prea Sfântă și Înaltă Treime, primește dragostea mea înaintea Ta și arde în focul Dumnezeirii Tale fărădelegile mele și șterge mulțimea răutăților mele și dă-le îngropării și uitării Tale, Doamne. Amin.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, fă bine primită lumina darului meu și o du înaintea Fiului și Dumnezeului nostru pentru iertarea păcatelor noastre! Amin”

STIAI CĂ, ATUNCI CÂND APRINZI CANDELA SAU SCHIMBI ULEIUL DIN CANDELA CARE OBSERVI CĂ A SCĂZUT. trebuie să-ţi pui o dorinţă, să te rogi şi să faci trei metanii ??? ... să ştii că întotdeauna se împlineşte ???"

."Cand se aprinde candela, în faţa icoanelor, îngerul candelei, îngerul pazitor care stă mereu în casă cât arde candela, stă aici în casa ta materială.

Stă deci câteva zile câte ai ars candela în casa ta, pe care o păzeşte şi o ocroteşte de orice rău, iar când sufletul tău va pleca dincolo, tot atâtea zile te vei plimba prin Rai şi te vei îndulci de acele bunătăţi, chiar dacă tu nu ai reuşit să te mântuieşti cât ai trăit pe pământ.

Numai după ce sau scurs zilele în care tu ai ţinut candela aprinsă la icoanele din casa ta pe pământ, numai atunci te vei duce la locul rînduit de Dumnezeu, după faptele tale din viaţă.

De fiecare dată când aprinzi şi arzi candela la icoane, 24 de ore în şir, Îngerul Candelei îţi duce şi sădeşte în grădina ta de dincolo - pe care o face în Rai ca rasplata pentru mica ta jertfă pe care ai făcut-o cu atenţie şi cu credinţă - o floare din care sa făcut uleiul sau un pom, dacă era ulei de măsline şi astfel îţi pregăteşti grădina ta în ceruri, încă din timpul vieţii lumeşti.

Dacă aprinzi candela şi pleci de acasa şi candela se stinge în acest timp, îngerul care stă şi veghează ca să nu ţi se întâmple nimic rău în casă nu pleacă ci rămîne în continuare până soseşti tu. Iar când ajungi și vezi candela stinsă, primul lucru pe care îl faci, este s-o aprinzi, îngerul nu mai pleacă.

Dar dacă neglijezi aprinderea imediată a candelei, îngerul pleacă mâhnit şi revine numai după ce tu ai aprins-o din nou.

Iar dacă vreodată este să fii plecat si laşi candela aprinsă şi prin voia lui Dumnezeu se întâmplă să mori pe drum sau în altă parte decât în casa ta şi nu are cine să-ţi aprindă o lumânare, lumina candelei cu îngerul ei te însoţeşte pe drumul de dincolo.

Se socoteşte deci că ai lumină, că nu mori în întuneric.

Iar atunci când aprinzi candela sau schimbi uleiul care observi că a scăzut trebuie să îţi pui o dorinţă , să te rogi şi să faci trei metanii. Şi să ştii că întotdeauna se împlineşte.

 

Cum ne ajută candela

Candela și spiritul ei viu ajută curățirii minții și gândurilor.

Lumina candelei este lumina lui Hristos care ajută. Este lumina lumii.

Uleiul din candela aprinsă are puteri vindecătoare

Candela se păstrează mereu curată. Uleiul se completează mereu și nu se aruncă, căci în el este o mare binecuvântare.

Uleiul din candela aprinsă este sfințit prin rugăciunile care s-au săvârșit în prezența sa.

În Biserică, uleiul sfințit de la candele este oferit credincioșilor ca binecuvântare.

De-a lungurl timpului, uleiul din candela aprinsă a vindecat mulți bolnavi și a ajutat mulți credincioși.

Uleiul din candelele Bisericii este sfințit mai puternic prin rugăciunile preoților și a enoriașilor.

Untdelemnul din candelă este o jertfă adusă Domnului de creştini, dar şi un minunat leac tămăduitor al multor dureri. La noi acasă candela arde mereu. Soţul meu se îngrijeşte să o menţină aprinsă. El are mai multă evlavie ca mine şi nu uită niciodată de "căndeluţă". Cand se aprinde candela, în faţa icoanelor, îngerul candelei, înger pazitor care stă mereu în casă cît arde candela, stă aici în casa ta materială. Stă deci cîteva zile cîte ai ars candela în casa ta, pe care o păzeşte şi o ocroteşte de orice rău, iar cînd sufletul tău va pleca dincolo, tot atîtea zile te vei plimba prin Rai şi te vei îndulci de acele bunătăţi, chiar dacă tu nu ai reuşit să te mîntuieşti cît ai trăit pe pămînt. Numai după ce sau scurs zilele în care tu ai ţinut candela aprinsă la icoanele din casa ta pe pămînt, numai atunci te vei duce la locul rînduit de Dumnezeu, după faptele tale din viaţă. De fiecare dată cînd aprinzi şi arzi candela la icoane, 24 de ore în şir, Îngerul Candelei îţi duce şi sădeşte în grădina ta - pe care o face în Rai ca rasplata pentru mica ta jertfă pe care ai făcut-o cu atenţie şi cu credinţă - o floare din care sa făcut uleiul sau un pom (dacă era ulei de măsline) şi astfel îţi pregăteşti grădina ta în ceruri, încă din timpul vieţii lumeşti. Dacă aprinzi candela şi pleci de acasa şi candela se stinge în acest timp, îngerul care stă şi veghează ca să nu ţi se întîmple nimic rău în casă nu pleacă ci rămîne în continuare pînă soseşti tu. Dacă văzînd candela stinsă, primul lucru pe care îl faci (spălîndu-te mai întîi pe mîini) este s-o aprinzi, îngerul nu mai pleacă. Dacă neglijezi aprinderea candelei, îngerul pleacă mîhnit şi revine numai după ce tu ai aprins-o din nou. Dacă atunci cînd pleci de acasă laşi candela aprinsă şi prin voia lui Dumnezeu se întîmplă să mori pe drum sau în altă parte decît în casa ta şi nu are cine să-ţi aprindă o lumînare, lumina candelei cu îngerul ei te însoţeşte pe drumul de dincolo. Se socoteşte deci că ai lumină, că nu mori în întuneric. Cînd aprinzi candela sau schimbi uleiul care observi că a scăzut trebuie să îţi pui o dorinţă , să te rogi şi să faci trei metanii. Şi să ştii că întotdeauna se împlineşte.

În primul rând, deoarece credința noastră e lumină. Hristos a zis: „Eu sunt lumina lumii”.

Lumina candelei ne aduce aminte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre.

În al doilea rând, ca să ne aducă aminte de caracterul luminos al sfântului în fața căruia aprindem candela – fiindcă sfinții sunt numiți fii ai luminii.

În al treilea rând, ca să ne slujească drept mustrare pentru faptele noastre întunecate și pentru gândurile și dorințele noastre rele, și să ne cheme la calea sfințeniei evanghelice ca astfel să ne ostenim cu râvnă pentru a împlini porunca Mântuitorului: „așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune”.

În al patrulea rând, ca să ne aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care a jerfit tot pentru noi. Un mic semn al marii noastre recunoștințe și luminoasei noastre dragoste pentru Cel de la Care cerem în rugăciune și viață și sănătate și mântuire și tot ce ne poate da numai nemărginita dragoste cerească.

În al cincilea rând, ca să fie o sperietoare pentru puterile cele rele, care năvălesc uneori asupra noastră și la rugăciune și ne abat gândurile de la Făcătorul nostru – fiindcă puterile cele rele iubesc întunericul și fug de orice lumină, mai ales de cea care este închinată lui Dumnezeu și sfinților Lui.

În al șaselea rând, ca să ne dea imbold la ardere de sine. Precum untdelemnul și fitilul ard în candelă, supuse voii noastre, așa să ardă și sufletele noastre cu flacăra dragostei în toate pătimirile, supuse totdeauna voii lui Dumnezeu.

În al șaptelea rând, ca să ne învețe că după cum candela nu poate să se aprindă fără mâna noastră, nici inima noastră, această candelă lăuntrică a noastră, nu poate să se aprindă fără sfântul foc al harului Dumnezeiesc, chiar dacă ar fi plină cu toate virtuțile – fiindcă toate virtuțile noastre sunt ca un combustibil, iar de la Dumnezeu este focul ce le aprind.

***

Era în ajunul sărbătorii Bunei Vestiri, 24 martie 1942 în Drama, Grecia. Ocupația străină era bulgară. Lipsurile, bolile şi foamea luaseră proporţii înspăimântătoare şi moartea secera în fiecare zi mici şi mari, dar, în special copii.

Printre locuitorii Dramei se afla şi o văduvă cu cinci copii. Pe soţul ei îl uciseseră ocupanţii cu şase luni înainte, în măcelul din 29 septembrie 1941.

De mâncare nu aveau, decât puţin ulei şi un ciurel de malai. În acea dimineaţă femeia s-a gândit că a doua zi, de Bunăvestire, avea mâncare mult mai puţină pentru copii: 100 de grame de malai şi un deget de ulei. Deodată, privirea ei s-a îndreptat spre candela stinsă, care era agaţătă înaintea icoanei şi atunci a încolţit în sufletul ei intrebarea: să pastreze uleiul pentru copiii ei flămânzi sau pentru candela de la icoana?

Hotărâtă, însa, şi-a făcut cruce şi a zis către Maica Domnului: ”Prea Curată Fecioara, eu îţi voi aprinde candela căci mare este sărbătoarea de mâine pentru credinţa noastră, tu, însă, te rog ai grijă de hrana copiilor mei!” A luat puţin ulei şi a aprins candela. Lumina slabă a luminat casa sărăcacioasă, iar inima ei s-a umplut de pace. Aceasta a însoţit-o la rugăciunea de seară şi în somnul ei din acea noapte memorabilă.

A doua zi după Sfânta Liturghie, văduva a deschis dulapul ca să ia puţinul malai şi a rămas fără glas! Vasul în care se afla uleiul era plin ochi, iar alături erau doi săcuţi plini cu macaroane şi malai. S-a închinat femeia de mai multe ori, preamărind şi mulţumind lui Dumnezeu sşi Maicii Domnului pentru această minune pe care n-a spus-o nimăniu. Timp de doi ani de zile nici uleiul n-a scăzut, nici malaiul nu s-a sfârşit, cu toate că erau şase guri la masă, le schimbau cu alte alimente şi făceau milostenie pe ascuns. Dar şi candela a rămas de atunci aprinsă zi şi noapte dând mărturie cu lumina ei nestinsă despre credinţa acestei femei binecuvântate.

Această istorisire adevărată este o puternică palmă dată creştinilor ortodocşi de astăzi care nu numai că n-au candela aprinsă, dar n-au nici macar icoane în casa lor.

Surse: Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebările lumii de astăzi, Părintele Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii.