Dragilor, seara aceasta am început-o la depozit cu o activitate simplă, dar grăitoare, numită, în limbajul nostru obișnuit, „hrănirea porcilor”. Și spun asta pentru că mâine este pomenirea Sfântului Ignatie Teoforul, iar știu prea bine că voi auzi din toate părțile: „se taie porcul de Ignat”, „șorici”, „pomana porcului”.
Ferească Dumnezeu ca ajunul unui asemenea sfânt să fie redus la mâncare și la dezlegări fără rost.
Iubiților, suntem în Postul Nașterii Domnului, o vreme de așezare, de curățire și de întoarcere a inimii către Hristos. Zilele care ne-au mai rămas din acest post sunt dar, nu prilej de risipire. Sfântul Ignatie Teoforul este un om cu o viață cât o lume.
Tradiția Bisericii spune că a fost copilul luat în brațe de Domnul atunci când a rostit cuvântul: „Lăsați copiii să vină la Mine”.
A fost episcop, a mărturisit credința cu prețul vieții, a murit mucenicește în Arenele Romei, sfâșiat de fiare pentru Hristos, iar despre inima lui se spune că purta numele lui Iisus.
Și noi, în loc să cinstim o astfel de zi cu post, cu rugăciune și cu aducere-aminte, o transformăm într-o sărbătoare a pântecelui, cu șorici și cu mese îmbelșugate.
Nu aceasta este cinstirea sfinților și nu acesta este rostul postului.
Haideți să ne oprim puțin, să ne cercetăm și să lăsăm obiceiurile care nu ne folosesc sufletului.
Să încheiem acest post cu fapte bune, cu milă și cu atenție față de cei de lângă noi. Este loc de bunătate, este nevoie de inimă și este vreme potrivită pentru a-L pune pe Hristos mai presus de toate.
DĂRUIM IUBIRE?
MERGEM MAI DEPARTE?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.