
Mituri și legende despre rândunele
1.) Se spune că rândunicile au adus Maicii Domnului vestea că fiul ei va învia la 3 zile după răstignire. Pentru aceasta au fost binecuvântate.
2.) În colindele vechi se spunea că rândunicile l-ar fi trezit pe Dumnezeu din somn și de aceea ar fi fost blestemate.
3.) În primul război mondial guvernul francez l-a autorizat pe Jean Desbouvrie să folosească rândunicile pe post de mesageri militari (în loc de porumbei). Acesta a reușit să le dreseze și chiar să le risipească instinctul migrator!
1.) O legendă despre rândunică spune așa:
Inițial, rândunica a fost o fată care păzea oile, îmbrăcată în haine de bărbat. Un tânăr se îndrăgosti de ea și ea trebui să treacă prin mai multe teste pentru ca acesta să afle dacă e bărbat sau femeie. Fata trecu cu bine următoarele probe:
*Ea răspunse ca un bărbat la întrebarea dacă un anumit lemn e bun de furcă de tors sau de car;
*Buchetul de flori care fusese pus sub perna ei și care trebuia să se ofilească până în zori, fu ținut de câinele ei afară până în zorii zilei și se păstră proaspăt;
*În sfârșit, cei doi păstori trebuiau să se scalde împreună, dar fata sări în râu îmbrăcată și-l trecu înot, pe malul celălat își scoase pălăria, iar păstorul îi putu vedea frumoasele cosițe afară.
Ciobanul încercă să o ia în căsătorie. Se deghiză, o atrase într-un car unde se afla o furcă de tors din aur. Astfel, porni cu mare viteză să o ducă la el acasă. Pe langă un pod, fata aruncă inelul în apă și spuse că abia atunci va vorbi cu păstorul când el vă găsi inelul. Acesta îl găși și îi spuse dezmierdând-o:
- ”Draga mea rândunică, de acum vei vorbi cu mine…”.
Dar ea se prefăcu în rândunică și zbură pe geam.
RÂNDUNICA – Totem și simbolistică spirituală
Rândunica, ca și totem (simbol), indică faptul că trebuie să te eliberezi de toate grijile și durerile trecutului. De asemenea, poate indica faptul că cineva ți-a provocat suferință sau un conflict recent, peste care trebuie să treci. Există o credință antică care afirmă că rândunica are legătură cu vindecarea, că simbolizează speranța și prosperitatea. Ea este, de asemenea, un simbol al fertilității și al instinctelor materne, motivul fiind unul simplu, rândunica este adesea asociată cu hrănirea puilor.
În trecut, era adesea asociată cu ideea de noroc și prosperitate. În Germania, era considerată pasărea Maicii Domnului, că simbol al feminității și al aspectelor pozitive.
Din punct de vedere spiritual, poți folosi simbolul rândunicii în meditație pentru a rămâne însărcinată. Imaginează-ți că zbori în înaltul cerului ca o rândunică și ceri să ți se aducă un pui de om.
Această minunată pasare ne poate arăta drumul, în momentul în care suntem într-un moment dificil și nu știm pe ce drum să o luăm. Ea are tot timpul răspunsurile de care avem nevoie.
Rândunica este o pasăre foarte interesantă de la care putem învăța multe. Ea este o pasăre călătoare, care trăiește peste tot, mai puțin în Antarctica. Astfel, putem învață de la ea că putem să ne descurcăm oriunde, că peste tot putem să ne facem o casă.
Are un aspect uimitor și există aproximativ 83 de specii diferite. Fiind foarte bune zburătoare, rândunelele își folosesc aripile în ritualul de împerechere. Ele își apară cu eroism cuibul împotrivă oricărui prădător.
În general, este cunoscută ca “pasărea libertății”. Acest lucru se datorează faptului că nu se împerechează în captivitate. Prin urmare, rândunelele se bucură de libertatea lor, din plin.
Rândunica este o pasăre imposibil de ignorat, mai ales când vine și trece pe lângă tine cu viteză.
Să le iubim, să le ocrotim și să le păzim cuibul mereu, până se reîntorc! Chiar dacă nu mai revine la cuibul ei, o alta va face alt cuib aproape de locul unde strămoșii ei au avut cuib!
Legenda Rândunicii
A fost odată o babă şi un moşneag care nu aveau copii. Ei doreau din tot sufletul să
aibă unul măcar. Pentru aceasta ei au umblat pe la toate babele din sat şi pe la toţi vrăjitorii,
dar totul fu în zadar.
Într-o zi, baba s-a hotărât să ia un copil de la o femeie săracă din sat care avea mai
mulţi. Dar această femeie, nu vru să îi dea nici unul, căci îşi iubea foarte mult copiii.
Într-o noapte însă, moșneagul visă că i-a spus cineva să se ducă pe drumul satului și
ce va găsi mai întâi, să ia să crească, ca pe copilul său. Cum se sculă a doua zi, moșneagul se
duse pe drumul satului și găsi o nucă. Căutând și negăsind altceva, luă să crească nuca.
Într-o Duminică, baba s-a dus cu moşneagul la biserică şi a lăsat nedereticat în casă,
căci se sculase târziu. Când au venit, marea le-a fost mirarea pentru că au găsit aranjat totul.
Nu ştiau ce să creadă, dar se gândiră că poate tot ei au făcut şi au uitat. A doua Duminică au
păţit tot aşa. Dar, a treia Duminică, ei s-au întors foarte repede înapoi. Uitându-se pe fereastră
au văzut nuca deschisă, iar o fată foarte frumoasă deretica în casă. Moşneagul a ascuns
repede cojile de nucă, apoi a spus fetei că rămâne a lor. Ea nu vru întâi cu nici un chip şi
cerea mereu cojile de nucă. Bătrânul nu voi să i le dea şi ea se învoi să rămână fiica lor.
O păzeau ca pe ochii din cap, căci era foarte frumoasă şi le era tare dragă. Din cauză
că flăcăii din sat începură să se învârtească împrejurul casei lui, moşneagul a ridicat un gard
foarte înalt, ca să nu poată privi nimeni înăuntru.
Într-o seară, când bătrânii stăteau afară şi se uita la stele, fata le-a spus povestea ei: ea
era fiica Soarelui şi se căsătorise cu Luceafărul. Dar ei nu-i plăcea, căci el pleca tot timpul
de acasă. Ea fugi înapoi la Soare, dar Luceafărul o găsi. Atunci fugi pe pământ prefăcându-se
într-o nucă şi a găsit-o moşneagul.
Pe când ea îşi povestea viaţa sa, bătrânilor, Luceafărul o văzu şi se porni imediat după
ea, transformat într-un tânăr. Când ajunse în satul ei, dădu o masă mare şi spuse că fiecare
părinte, care va veni cu fata, va bea gratis. Făcu şi un scrânciob şi chemă pe fete să se suie în
el. Bătrânii se duseseră şi ei cu fata, pe care o chema Rândunica, şi cu toate că ea nu voia să
se suie în leagăn, căci parcă presimţea ceva, ei o făcură să se suie.
Luceafărul, atât aştepta. Imediat dădu drumul leagănului şi se înălţă cu Rândunica.
Atunci ea îl rugă să o lase să îşi arunce rochia pe pământ, ca amintire bătrânilor. El se învoi,
dar ca ea să nu îşi dea şi ea drumul, o legă la gât cu brâul său roşu. Însă Rândunica se smunci
tare şi căzu şi ea.
Rochia ei se prefăcu în frumoasele floricele ale rochiţei-rândunicii, iar ea în
rândunică. De atunci îşi face cuibul lângă casa oamenilor şi e roşie la gât din cauză că a
fost legată cu brâul roşu al Luceafărului.
A fost odată o babă şi un moşneag care nu aveau copii. Ei doreau din tot sufletul să
aibă unul măcar. Pentru aceasta ei au umblat pe la toate babele din sat şi pe la toţi vrăjitorii,
dar totul fu în zadar.
Într-o zi, baba s-a hotărât să ia un copil de la o femeie săracă din sat care avea mai
mulţi. Dar această femeie, nu vru să îi dea nici unul, căci îşi iubea foarte mult copiii.
Într-o noapte însă, moșneagul visă că i-a spus cineva să se ducă pe drumul satului și
ce va găsi mai întâi, să ia să crească, ca pe copilul său. Cum se sculă a doua zi, moșneagul se
duse pe drumul satului și găsi o nucă. Căutând și negăsind altceva, luă să crească nuca.
Într-o Duminică, baba s-a dus cu moşneagul la biserică şi a lăsat nedereticat în casă,
căci se sculase târziu. Când au venit, marea le-a fost mirarea pentru că au găsit aranjat totul.
Nu ştiau ce să creadă, dar se gândiră că poate tot ei au făcut şi au uitat. A doua Duminică au
păţit tot aşa. Dar, a treia Duminică, ei s-au întors foarte repede înapoi. Uitându-se pe fereastră
au văzut nuca deschisă, iar o fată foarte frumoasă deretica în casă. Moşneagul a ascuns
repede cojile de nucă, apoi a spus fetei că rămâne a lor. Ea nu vru întâi cu nici un chip şi
cerea mereu cojile de nucă. Bătrânul nu voi să i le dea şi ea se învoi să rămână fiica lor.
O păzeau ca pe ochii din cap, căci era foarte frumoasă şi le era tare dragă. Din cauză
că flăcăii din sat începură să se învârtească împrejurul casei lui, moşneagul a ridicat un gard
foarte înalt, ca să nu poată privi nimeni înăuntru.
Într-o seară, când bătrânii stăteau afară şi se uita la stele, fata le-a spus povestea ei: ea
era fiica Soarelui şi se căsătorise cu Luceafărul. Dar ei nu-i plăcea, căci el pleca tot timpul
de acasă. Ea fugi înapoi la Soare, dar Luceafărul o găsi. Atunci fugi pe pământ prefăcându-se
într-o nucă şi a găsit-o moşneagul.
Pe când ea îşi povestea viaţa sa, bătrânilor, Luceafărul o văzu şi se porni imediat după
ea, transformat într-un tânăr. Când ajunse în satul ei, dădu o masă mare şi spuse că fiecare
părinte, care va veni cu fata, va bea gratis. Făcu şi un scrânciob şi chemă pe fete să se suie în
el. Bătrânii se duseseră şi ei cu fata, pe care o chema Rândunica, şi cu toate că ea nu voia să
se suie în leagăn, căci parcă presimţea ceva, ei o făcură să se suie.
Luceafărul, atât aştepta. Imediat dădu drumul leagănului şi se înălţă cu Rândunica.
Atunci ea îl rugă să o lase să îşi arunce rochia pe pământ, ca amintire bătrânilor. El se învoi,
dar ca ea să nu îşi dea şi ea drumul, o legă la gât cu brâul său roşu. Însă Rândunica se smunci
tare şi căzu şi ea.
Rochia ei se prefăcu în frumoasele floricele ale rochiţei-rândunicii, iar ea în
rândunică. De atunci îşi face cuibul lângă casa oamenilor şi e roşie la gât din cauză că a
fost legată cu brâul roşu al Luceafărului.
A fost odata o vaduva saraca
care avea trei fete. Una dintre fete avea un par frumos balai, un par
de aur. Aceasta i-a spus mamei intr-o zi : Mama, m-as duce la zmeoaica
sa intru cioban la oi. Mama speriata i-a spus Draga mea, tu vrei sa
te duci, dar nu stii ca feciorul acelei zmeoaice de mult vrea sa te ia
de nevasta? Si stiu ca tu nu vrei sa mergi dupa el?!
Fata a hotarat insa sa se duca, dar imbracata barbateste. Si-a pus pe cap o cusma in speranta ca el sa nu o recunoasca. Fata se duse singura la zmeoaica, mama zmeului si o ruga sa intre la ei cioban la oi. Adica a depus o scrisoare de intentie aplicand la un job: ciobanitul. Zmeoaica, nu si-a dat seama ca e fata si nu fecior si neavand cioban la oi, a primit-o foarte bucuroasa.
Insa feciorul zmeoaicei a banuit ca e fata si i-a spus mamei sale, ca el crede ca e fata. Si s-ar putea s-o desconspire. Zmeoaica l-a sfatuit sa se duca odata cu ea la rau si s-o convinga sa se scalde, pentru a se incredinta de adevar. Feciorul zmeoaicei a spus ciobanului ca va merge cu el la pasune si i-a propus apoi sa se scalde impreuna, la rau. Fata vazand ca nu-i chip de scapare, pentru ca totusi sa nu fie recunoscuta, cand a ajuns la rau (raul Iantra Veliko Tarnovo), s-a aruncat imbracata in apa si a trecut pe partea cealalata, lasand pe zmeu si turma de oi pe malul opus. Dupa ce a iesit la mal, si-a ridicat cusma si si-a aratat parul de aur si a fugit pe deal. Feciorul zmeoaicei s-a intors acasa foarte trist si dus pe ganduri si a povestit mamei lui ce s-a intamplat. A plecat apoi sa caute fata.
Umbland el in sus si-n jos, incoace si incolo a gasit fata, la parintii ei, si intr-un moment propice a furat-o. Nu lasase fata sa se dezmeticeasca (stiu, greu de grezut, dar tocmai de aceea este poveste...
)
pana a urcat-o pe calul sau si a luat-l la sanatoasa. Pe drum insa,
vazand fata ca este furata si nu are chip de scapare, de suparare mare,
cand a ajuns pe podul peste raul Iantra, a luat inelul de pe deget si
aruncandu-l in apa i-a zis zmeului: Cand voi gasi eu acest inel, atunci
am sa vorbesc cu tine, pana atunci, nu!.
Multi ani dupa aceasta, a trait fata cu feciorul zmeu, care o furase, fara insa sa vorbeasca cu el nici macar un cuvintel. Iata ca intr-o zi insa, cine mai stie dupa cati ani, mergand el la pescuit, pe raul Iantra, prinse o multime de peste si aducandu-l acasa si spintecandu-l, a gasit intr-un peste inelul fetei. Barbatul, de bucurie mare, o prinse de barbie, asa cum era cu mainile pline de sange si ii zise: Draga mea, Randunica mea!.
Dar nici nu apuca bine sa-si termine cuvintele ca fata s-a prefacut pe loc intr-o pasare cu aripi negre, incepu sa zboare prin casa, sparse un ochi de fereastra, iesi prin el si se duse sa zboare deasupra raului frumos curgator.
Pasarea aceea este randunica, fiindca are barbie rosie, de la mana insangerata a sotului ei. Si de atunci se afla randunica in lume!

Randunica este o pasare mica dar uimitoare, cu pieptul alb si gusulita rosie, capul negru albastrui si corpul i se termina intr-o coada formata din doua pene lungi si subtiri, traieste 4-8 ani si zboara cu peste 160 k/h. In afara de faptul ca este simbolul primaverii, al retragerii iernii si aparitiei primelor zile frumoase de primavara, este simbolul STABILITATII, ea intorcandu-se in aceeasi zona, dar mai ales la acelasi cuib. De aceea se spune iti doresc sa fi statornica ca o randunica.

Egiptenii considerau ca randunelele sunt niste stele nordice, care se napustesc asupra copacului vietii.
In heraldica, randunica este pictata fara picioare, pentru ca in Evul Mediu se credea ca ea nu atinge niciodata pamantul, deoarece reprezinta PURITATEA.
Este o pasare speciala care isi face cuib in preajma omului, la geamuri, la streasina casei, in poduri, folosind pietricele mici si pamant, captusindu-l in interior cu puf si paie, aducand se zice in cioc paie aprinse, si da foc casei aceluia care i-a distrus cuibul in semn de razbunare.
Se stie ca este vestitorul primaverii, deoarece vine in zia de Bunavestire (25 martie).
In traditia chineza, randunica este un simbol al indraznelii, al pericolului, fidelitatii si a schimbarilor pozitive ale norocului.
In Danemarca, sunt considerate sfinte, sacre, deoarece se crede ca au zburat in jurul crucii pe care era rastignit Isus Hristos si i-au spus acestuia Svale, svale adica curaj, curaj, de unde pana azi in danemarca sunt numite svale.
In timpul potopului se crede ca Noe ar fi trimis randunelele sa-i vesteasca daca se apropie cumva de pamant, de uscat.
Chiar si marinarii le iubesc, ei cred ca este simbol al reusitei, si isi tatueaza cate o randunica dupa parcurgerea primelor 5000 de mile marine, si o a doua randunica dupa parcurgerea a 10.000 de mile marine.
Nu toti vedeau la fel randunelele.
In Japonia, oamenii credeau ca randunica simbolizeaza lipsa de credinta dar si dragostea materna.
In Scotia, oamenii cred ca prin sangele randunelei curge sangele Diavolului.
In Irlanda daca o randunica smulgea un fir de par de pe capul cuiva, acel om era sortit sa ajunga in Iad.
Grecii din antichitate erau convinsi ca randunelele nu pleaca in tarile calde ci hiberneaza la fundul lacurilor, alaturi de broaste si broaste testoase.
La Veliko Tarnovo acestea zboara in numar mare peste raul Iantra si peste orasul dispus in terase, parca oprit in timp. Le vom vedea in curand si noi...v-am pregatit o surpriza si cu acel loc.
Folclorul romanesc considera ca daca vezi o randunea la inceputul primaverii, este un semn norocos! Se spune ca daca o randunica iti intra in casa sau isi face cuib sub streasina ta, in balconul tau, vei avea noroc cu ghiotura! Este de bun augur ca randunicile sasi faca cuib sub acoperisul casei tale. Acest lucru te protejeaza de foc, fulgere, furtuni si asigura familiei sanatate, succese, fericire si noroc.
Intre superstiile romanesti, cine zareste mai intai primavara, stand in picioare, randunici in zbor, va face o calatorie frumoasa in acel an si se va bucura de sanatate.

Pe de alta parte, cine vede prima oara primavera o randunica, are noroc de castig, adica de bani!.
O persoana care aude intaia data in primavara o randunica ciripind, este indreptatit sa creada ca va fi vorbit de bine tot anul.
O singura randunica zarita la debutul primaverii, prevesteste momentul alungarii singuratatii si sansa de a gasi pe cineva care sa-ti daruiasca iubire!!!
Fata a hotarat insa sa se duca, dar imbracata barbateste. Si-a pus pe cap o cusma in speranta ca el sa nu o recunoasca. Fata se duse singura la zmeoaica, mama zmeului si o ruga sa intre la ei cioban la oi. Adica a depus o scrisoare de intentie aplicand la un job: ciobanitul. Zmeoaica, nu si-a dat seama ca e fata si nu fecior si neavand cioban la oi, a primit-o foarte bucuroasa.
Insa feciorul zmeoaicei a banuit ca e fata si i-a spus mamei sale, ca el crede ca e fata. Si s-ar putea s-o desconspire. Zmeoaica l-a sfatuit sa se duca odata cu ea la rau si s-o convinga sa se scalde, pentru a se incredinta de adevar. Feciorul zmeoaicei a spus ciobanului ca va merge cu el la pasune si i-a propus apoi sa se scalde impreuna, la rau. Fata vazand ca nu-i chip de scapare, pentru ca totusi sa nu fie recunoscuta, cand a ajuns la rau (raul Iantra Veliko Tarnovo), s-a aruncat imbracata in apa si a trecut pe partea cealalata, lasand pe zmeu si turma de oi pe malul opus. Dupa ce a iesit la mal, si-a ridicat cusma si si-a aratat parul de aur si a fugit pe deal. Feciorul zmeoaicei s-a intors acasa foarte trist si dus pe ganduri si a povestit mamei lui ce s-a intamplat. A plecat apoi sa caute fata.
Umbland el in sus si-n jos, incoace si incolo a gasit fata, la parintii ei, si intr-un moment propice a furat-o. Nu lasase fata sa se dezmeticeasca (stiu, greu de grezut, dar tocmai de aceea este poveste...
Multi ani dupa aceasta, a trait fata cu feciorul zmeu, care o furase, fara insa sa vorbeasca cu el nici macar un cuvintel. Iata ca intr-o zi insa, cine mai stie dupa cati ani, mergand el la pescuit, pe raul Iantra, prinse o multime de peste si aducandu-l acasa si spintecandu-l, a gasit intr-un peste inelul fetei. Barbatul, de bucurie mare, o prinse de barbie, asa cum era cu mainile pline de sange si ii zise: Draga mea, Randunica mea!.
Dar nici nu apuca bine sa-si termine cuvintele ca fata s-a prefacut pe loc intr-o pasare cu aripi negre, incepu sa zboare prin casa, sparse un ochi de fereastra, iesi prin el si se duse sa zboare deasupra raului frumos curgator.
Pasarea aceea este randunica, fiindca are barbie rosie, de la mana insangerata a sotului ei. Si de atunci se afla randunica in lume!

Randunica este o pasare mica dar uimitoare, cu pieptul alb si gusulita rosie, capul negru albastrui si corpul i se termina intr-o coada formata din doua pene lungi si subtiri, traieste 4-8 ani si zboara cu peste 160 k/h. In afara de faptul ca este simbolul primaverii, al retragerii iernii si aparitiei primelor zile frumoase de primavara, este simbolul STABILITATII, ea intorcandu-se in aceeasi zona, dar mai ales la acelasi cuib. De aceea se spune iti doresc sa fi statornica ca o randunica.

Egiptenii considerau ca randunelele sunt niste stele nordice, care se napustesc asupra copacului vietii.
In heraldica, randunica este pictata fara picioare, pentru ca in Evul Mediu se credea ca ea nu atinge niciodata pamantul, deoarece reprezinta PURITATEA.
Este o pasare speciala care isi face cuib in preajma omului, la geamuri, la streasina casei, in poduri, folosind pietricele mici si pamant, captusindu-l in interior cu puf si paie, aducand se zice in cioc paie aprinse, si da foc casei aceluia care i-a distrus cuibul in semn de razbunare.
Se stie ca este vestitorul primaverii, deoarece vine in zia de Bunavestire (25 martie).
In traditia chineza, randunica este un simbol al indraznelii, al pericolului, fidelitatii si a schimbarilor pozitive ale norocului.
In Danemarca, sunt considerate sfinte, sacre, deoarece se crede ca au zburat in jurul crucii pe care era rastignit Isus Hristos si i-au spus acestuia Svale, svale adica curaj, curaj, de unde pana azi in danemarca sunt numite svale.
In timpul potopului se crede ca Noe ar fi trimis randunelele sa-i vesteasca daca se apropie cumva de pamant, de uscat.
Chiar si marinarii le iubesc, ei cred ca este simbol al reusitei, si isi tatueaza cate o randunica dupa parcurgerea primelor 5000 de mile marine, si o a doua randunica dupa parcurgerea a 10.000 de mile marine.
Nu toti vedeau la fel randunelele.
In Japonia, oamenii credeau ca randunica simbolizeaza lipsa de credinta dar si dragostea materna.
In Scotia, oamenii cred ca prin sangele randunelei curge sangele Diavolului.
In Irlanda daca o randunica smulgea un fir de par de pe capul cuiva, acel om era sortit sa ajunga in Iad.
Grecii din antichitate erau convinsi ca randunelele nu pleaca in tarile calde ci hiberneaza la fundul lacurilor, alaturi de broaste si broaste testoase.
La Veliko Tarnovo acestea zboara in numar mare peste raul Iantra si peste orasul dispus in terase, parca oprit in timp. Le vom vedea in curand si noi...v-am pregatit o surpriza si cu acel loc.
Folclorul romanesc considera ca daca vezi o randunea la inceputul primaverii, este un semn norocos! Se spune ca daca o randunica iti intra in casa sau isi face cuib sub streasina ta, in balconul tau, vei avea noroc cu ghiotura! Este de bun augur ca randunicile sasi faca cuib sub acoperisul casei tale. Acest lucru te protejeaza de foc, fulgere, furtuni si asigura familiei sanatate, succese, fericire si noroc.
Intre superstiile romanesti, cine zareste mai intai primavara, stand in picioare, randunici in zbor, va face o calatorie frumoasa in acel an si se va bucura de sanatate.

Pe de alta parte, cine vede prima oara primavera o randunica, are noroc de castig, adica de bani!.
O persoana care aude intaia data in primavara o randunica ciripind, este indreptatit sa creada ca va fi vorbit de bine tot anul.
O singura randunica zarita la debutul primaverii, prevesteste momentul alungarii singuratatii si sansa de a gasi pe cineva care sa-ti daruiasca iubire!!!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.