Sinaxar 23 Iulie

 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si treia, pomenirea aducerii moastelor Sfântului Sfintitului Mucenic Foca, episcop de Sinope.

Mutarea moastelorr sfantului sfintitului mucenic Foca din Sinope la Constantinopol s-a petrecut in aceasta zi de 23 iulie in anul 403 sau 404. Praznuirea sa se face la data de 22 septembrie.

Alte icoane cu sfantul Foca.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Foca.

Foca acesta nu este sfintitul mucenic pomenit mai sus, nici Foca gradinarul, ci altul, al treilea cu acelasi nume. Acesta a trait în zilele împaratului Traian, stralucind cu toate faptele cele bune si cu petrecere neprihanita. Când a fost adus la eparhul African si întrebat de acesta, el a grait cuvinte dumnezeiesti cu îndrazneala si a învatat credinta în Hristos. Iar daca a început African a huli pe Hristos si a face rau sfântului, s-a facut cutremur si fara de veste cazând el împreuna cu slujitorii zacea fara suflare. Dar l-a înviat pe el sfântul caci îl ruga femeia lui. Dupa aceea l-au dus la împaratul Traian si, marturisind pe Hristos, a fost spânzurat si chinuit, si rugându-se el si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Apolinarie si Vitalie, episcopii Ravenei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Apolonie, episcopul Romei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici ce s-au savârsit în Bulgaria, crestini în zilele împaratului Nichifor.

Tot în aceasta zi, pomenirea celor sapte Mucenici din Cartaghen.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Ana cea din Lefcadia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iulie în 23 de zile: pomenirea Sfinţilor Mucenici Trofim şi Teofil şi cei treisprezece, împreună cu ei (+303)

       Sfinţii Mucenici Trofim şi Teofil şi ceilalţi credincioşi şi adevăraţi robi ai lui Hristos, treisprezece la număr, împreună cu ei, au pătimit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian. Că, nesupunându-se voii păgânului dregător şi neaducând spurcate jertfe idolilor şi de Hristos nevrând să se lepede, au fost spânzuraţi pe lemnul de chinuri. Şi le-au strujit lor trupurile cu fiare ascuţite, apoi, i-au lovit cu pietre pe răbdătorii de chinuri. După aceasta, fluierele picioarelor sfărâmându-le, în foc i-au aruncat pe ei. Şi, cu tăria Atotputernicului Dumnezeu, vii şi întregi în mijlocul văpăilor, păziţi fiind, fără de vătămare, au ieşit din foc. Atunci, dregătorul, cu şi mai multă mânie, ca de focul iadului fiind cuprins, a poruncit să-i ucidă pe toţi cu sabia. Şi li s-au tăiat lor cinstitele capete, pentru Capul a toată Biserica, Domnul nostru Iisus Hristos.

Întru această zi, cuvânt din Pateric

     Era un stareţ şi părinte la o mânăstire cu viaţă de obşte. Şi s-a întâmplat unui ucenic al său că, supărându-se, a ieşit din obşte şi s-a dus la altă mânăstire. Deci, adeseori, se ducea la el stareţul, rugându-l să se întoarcă. Iar acela nu voia. Şi, ca la trei ani, n-a încetat să-l roage, până ce, înduplecându-se, fratele s-a întors. După aceea, i-a poruncit lui stareţul, ca să iasă singur, să adune trestia. Însă, iată, adunând el, şi-a scos un ochi şi, înştiinţându-se de aceasta, stareţul s-a întristat mult. Şi, mângâind pe fratele, îi zicea: "Nu te mâhni, frate, eu sunt pricinuitorul durerilor tale şi eu ţi le-am făcut, de vreme ce, după ce ai plecat din mânăstire, şi, iarăşi, venind la mine, ai pătimit aceasta." Însă, după o vreme i s-a uşurat durerea ochiului şi, iarăşi, i-a poruncit să iasă şi să aducă lemne din pustie, pentru că această osteneală o aveau călugării cei ce erau acolo. Iar, lucrând el, din invidia vrăjmaşului, sărind surcele, şi-a pierdut şi celălalt ochi. Deci, a venit îndată la mânăstire şi se liniştea în chilia sa, nemaifăcând nimic. Apoi, iarăşi, părintele se întrista, neavând pe nimenea lângă el. Iar, după puţină vreme, l-a chemat pe el Dumnezeu la odihnă şi a început fiecare a zice: "Pentru ce ne laşi pe noi, părinte? "Iar stareţul tăcea. Şi, chemând pe călugărul orb, i-a spus lui de chemarea sa la Domnul. Iar el, lăcrimând, a început a grăi: "Pentru ce, părinte, mă laşi pe mine orb ?" Şi i-a zis lui stareţul: "Roagă-te lui Dumnezeu, ca să am îndrăzneală către Dânsul şi nădăjduiesc că duminică, după plecarea mea, făcând rugăciune, vei vedea." Apoi, îndată adormind stareţul, după puţine zile, a văzut orbul şi a fost ales stareţ al mănăstirii aceleia. Iar aceasta a spus-o un frate, care vieţuise în vremea stăreţiei lui.

Întru această zi cuvânt despre femeile cele bune, tăcute şi blânde

      Zis-a Domnul către Eva: "Atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni" (Facerea, 3, 16). Pentru că femeia, cinstind pe bărbatul său, întâi păzeşte porunca lui Dumnezeu şi se va binecuvânta. Iar, în al doilea rând, şi de oameni lăudată va fi. Femeia bună, iubitoare de osteneală şi tăcută, este cununa bărbatului său. Cel ce a aflat femeie bună, scoate din casa sa numai lucruri bune. Fericit omul, cel ce este bărbatul unei femei ca aceasta, că anii săi îşi va împlini în bună pace şi bună parte de la Dumnezeu şi-a luat, pe femeia cea tăcută. Însă femeile, în biserică, să tacă, pentru că nu le-a poruncit lor Apostolul să vorbească în biserică, ci, tăcând, să se roage, iar de vor voi să afle ceva, apoi, acasă să-şi întrebe bărbaţii lor, pentru că ruşine este să grăiască femeile în biserică. Aceasta auzind-o, femeilor, învăţaţi-vă tăcerea şi blândeţea şi veţi fi binecuvântate de Dumnezeu şi de oameni lăudate.

Întru această zi, cuvânt din Pateric 

despre un călugăr, care a căzut în desfrânare

       Era un părinte bătrân în Schit, căruia, căzând el într-o boală grea, îi slujeau fraţii. Iar el, văzând că pururea se ostenesc şi se necăjesc fraţii pentru el, slujindu-l în boala lui, s-a sfătuit întru sine, zicând: "Decât să se ostenească şi să se necăjească fraţii, slujindu-mi mie, în boala mea, mai bine să merg eu în Egipt, la o rudenie a mea." Deci, pregătindu-se să plece, aşa bolnav cum era, a ieşit din chilie. Iar ava Moise şi cu alţi părinţi îl sfătuiau pe el, zicând: "Rămâi, părinte, nu merge în Egipt, că vei cădea în desfrânare". Iar el, auzind acestea, s-a supărat pe ei, zicând: "Oare, nu vedeţi că zilele vieţii mele au trecut peste optzeci de ani şi trupul meu s-a veştejit şi a amorţit, cum gândiţi voi şi grăiţi acestea despre mine?" Şi, neascultând sfatul părinţilor, a plecat şi a mers în Egipt, la rudenia lui. Şi, auzind de dânsul, iubitorii de Hristos creştini îi aduceau lui hrană şi cele de trebuinţă. Şi, auzind de venirea acelui părinte, şi o fecioară oarecare, iubitoare de Hristos, s-a bucurat mult. Şi, pentru dragostea lui Hristos, venea acea fecioară de multe ori la el şi-i slujea lui, ca unui părinte bătrân şi sfânt. Iar, după câtăva vreme, s-a ridicat din boală bătrânul şi, din lucrararea meşteşugită şi înşelăciunea diavolului, s-a poticnit şi a căzut cu acea fecioară în păcatul desfrânării şi îndată fecioara a luat şi a zămislit în pântece. Iar oamenii, văzând-o pe ea cu pântecele mare, au dus-o la judecător. Iar judecătorul a întrebat-o cu cine a greşit şi cine este acela ce a necinstit-o pe ea. Iar ea a spus, zicând: "Sihastrul cel bătrân, care aţi auzit că a venit bolnav de la Schit, acela m-a necinstit." Iar judecătorul, auzind aceasta despre acel părinte bătrân şi sfânt, n-a crezut-o pe ea. Iar bătrânul, auzind că judecătorul a chemat fata şi a întrebat-o pe ea cu cine a greşit şi cine a necinstit-o şi că ea a spus cu cine a greşit şi n-au crezut-o, s-a sculat el singur şi a mărturisit păcatul lui înaintea tuturor, zicând: "Cu adevărat, eu am făcut acest păcat, eu am greşit, eu am necinstit pe această nevinovată fecioară, eu sunt vrednic de pedeapsă, iar ea nevinovată este. Ci, vă rog, dacă va naşte pruncul ce este zămislit într-însa, să-l ţină şi să-l păzească ea, până îl va înţărca, iar după ce îl va înţărca, să mi-l dea mie, iar ea să rămână nevinovată şi fără de nici o grijă." Şi a zis judecătorul şi toţi cei împreună cu el: "Bine ai zis, părinte, aşa să fie". Şi aşa s-a făcut, că a născut ea un prunc de parte bărbătească şi l-a ţinut până l-a înţărcat. Iar, după ce l-a înţărcat, l-a dus şi l-a dat lui, de vreme ce a aşteptat şi el, tot acolo, până la acea vreme. Iar, după ce i-a dat lui pruncul şi s-a apropiat prăznuirea hramului Schitului, s-a sculat şi a plecat din Egipt luând pruncul cu sine. Şi a venit la Schit în ziua hramului, fiind adunată mulţime de părinţi şi oameni mireni. Şi a intrat în biserică, cu copilul în braţe, şi s-a închinat părinţilor, zicând cu glas mare: "Iertaţi-mă, părinţilor sfinţi, că eu am călcat porunca voastră şi nu v-am ascultat, când mă sfătuiaţi voi, să nu ies în lume, că voi cădea în desfrânare. Iată, acesta este rodul neascultării. Păziţi-vă, fraţilor, şi vă rugaţi lui Dumnezeu pentru mine, cel ce am greşit, că, iată, eu acum, la bătrâneţile mele, am pătimit aceasta". Iar părinţii, auzind şi văzând aceasta, au plâns toţi şi s-au rugat lui Dumnezeu pentru dânsul... Iar el, după ce a ieşit din biserică, a mers la chilia lui şi iarăşi a pus început vieţii sale, rugându-se lui Dumnezeu, căindu-se şi plângând în toate zilele vieţii lui. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Foca, Episcop de Sinope, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind să laud astăzi Dumnezeiasca ta pomenire, luminează-mi sufletul cu Razele cele Luminătoare ale Duhului, păstorule şi mucenice mărite al Dumnezeului nostru, Cel Ce toate le ţine.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminat te-ai îmbogăţit cu Dumnezeiasca laudă a mucenicilor, încuviinţându-te cu frumuseţile păstoriei şi cu sângele sfinţitei nevoinţe roşindu-ţi podoaba ta, de Dumnezeu fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-ţi cugetul cu nădejdea celor mai bune, Preaînţelepte Mucenice Foca, pe cel ce era tare întru răutate l-ai slăbit de tot şi ai alergat către ceruri, purtător de biruinţă preaales.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dezlegatu-s-a blestemul strămoşilor, Preacurată, că ai născut pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci, născându-Se Prunc Tânăr şi înnoind cu adevărat toată firea omenească.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine, Biserica...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşind tămăduiri cu chemarea lui Hristos, cuvioase, ai mântuit de înşelăciunea vrăjmaşului, cetăţi şi popoare, cu Darul cel Dumnezeiesc.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind locaş lui Dumnezeu, mucenice, ai surpat capiştile idoleşti, având în ajutor şi împreună lucrătoare puterea Celui Ce toate le lucrează.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Oaste îngerească s-a arătat ţie Sfinte Mucenice Foca şi mare lumină Dumnezeiască, mărindu-te Domnul înaintea scaunelor celor de judecată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din tine întrupându-Se Dumnezeu pentru milostivirea Lui, S-a unit cu oamenii şi a dezlegat blestemul, Ceea ce Singură eşti cu totul Binecuvântată, Stăpână.

Irmosul:

Se veseleşte de Tine, Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe Cruce...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe o stea prealuminoasă te-a pus Stăpânul la înălţimea Bisericii pe tine Sfinte Foca, pentru a lumina inimile tuturor cu luminile minunilor şi cu nevoinţele tale, preasfinţite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărturisit-ai Întruparea Stăpânului, înaintea divanului celui tirănesc, mucenice biruitorule; şi lămurit ai ruşinat închinarea la idoli şi nimicnicia mulţimii zeilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind înălţată marea cu valurile înşelăciunii, de viforul mulţimii zeilor ai trecut prin cârmuirea cea Dumnezeiască, făcându-te liman liniştit tuturor celor ce plutesc pe mare, lăudate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neispitită de nuntă ai născut, Fecioară şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceea, cu glasuri neîncetate, prin credinţă, fără îndoială, strigăm ţie Stăpână: Bucură-te!

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neabătându-te la cărările vrăjmaşului, ţi-ai îndreptat căile tale către căile voirilor lui Dumnezeu, preasfinţite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rupându-ţi-se mult chinuitul tău trup de bătăi, ai rupt legăturile zeilor, cu Dumnezeiasca Putere şi ai primit cununa muceniciei, Sfinte Mucenice Foca.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Adevărată şi întreagă jertfă te-ai adus lui Dumnezeu, prealăudate, Celui Ce S-a jertfit pentru noi şi ai făcut să înceteze jertfele idolilor cele de sângiuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a zidit Sieşi casă, din Curate sângiurile tale precum a binevoit, Stăpână Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Marea necredinţei ai uscat-o, preaînţelepte, izvorând izvor de viaţă; şi cu ploile prealăudatelor tale minuni, speli noroiul patimilor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spânzuratu-te-ai pe lemn, chinuindu-te cumplit şi strămutându-ţi-se membrele, fericite, ai auzit glas dintru înălţime întărindu-te, ierarhe şi mucenice mult chinuitule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Râvnind Patimii Celui fără patimă, Sfinte Foca, vindeci patimi de multe feluri şi prin fierbinţile tale rugăciuni către Dumnezeu, mântuieşti de vifor şi de valuri întreite pe cei ce înoată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Ploaia în chip de negrăit S-a pogorât Mântuitorul Cuvânt, în Preacurat pântecele tău, Preasfântă Fecioară şi a uscat pâraiele răutăţii cu Puterea Sa cea Dumnezeiască.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe propovăduitorii...

Ca pe un soare înţelegător al Bisericii de Dumnezeu luminat şi purtător de lumină te-a pus pe tine Stăpânul Cel Preaînalt, mucenice, ca să luminezi mulţimea credincioşilor. Că vieţuirea şi nevoinţele tale le-a primit ca un mir de bună mireasmă Cel Ce Singur este Mult Milostiv.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul persienesc...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De mânia tiranilor nu te-ai îngrozit, preaînţelepte şi fiind mai marele turmei celei cuvântătoare, te-ai adus prinos ca un miel Păstorului Celui Mare, fiind preamărit, Sfinte Foca, ca un mucenic.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cercatu-te-ai ca aurul în ulcea, mucenice, fiind aruncat în mijlocul varului celui arzător şi nicicum vătămându-te, cântai: Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiască dragoste arzând în inima ta, te-a păzit pe tine, mărite, cu rouă Dumnezeiască, nemistuit de foc cel ce ai ars materia necredinţei, ierarhe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Casa sufletului meu, cea stricată prin mijlocirile pocăinţei, înnoieşte-o, Preacurată Fecioară, ca Ceea ce Singură eşti bună şi cunoaşterea ta a înnoit toată omenirea.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dar este revărsat în buzele tale, Înţelepte Mucenice Foca, pentru aceea ai întors poporul cel rătăcit de la învăţăturile şarpelui şi ca un păstor adevărat, l-ai adus către Hristos, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rugător neadormit către Dumnezeu te are pe tine adunarea credincioşilor, înţelepte; care îmblânzeşti valurile mării patimilor, linişteşti supărările şi ne scapi de tot felul de întristări pe noi care cântăm: lăudaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biserica ta întotdeauna izvorăşte râuri de tămăduiri, pentru cei ce au trebuinţă: căci te arăţi liman fără de valuri şi izgoneşti patimile celor ce te cinstesc pe tine, mucenice şi cântă lui Hristos: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Roagă cu osârdie pe Preabunul Domnul, Sfinte Mucenice Foca, să ne dăruiască scăpare de rele, celor ce cinstim cu prăznuire cucernica ta pomenire, ca să cântăm: lăudaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sicriul Legii şi năstrapa care purta mana, masa cea Dumnezeiască şi sfeşnicul cel de aur pe tine te însemnau, Preacurată, Ceea ce ai născut, spre descoperirea neamurilor, Lumina Care luminează marginile lumii cu cunoştinţa de Dumnezeu.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Daniel, a închis gurile leilor cele deschise în groapă; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile, Domnului, pe Domnul!

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi cu toţii să prăznuim cu cuvinte Dumnezeieşti preasfânta pomenire a sfinţitului păstor, care se roagă Domnului, Făcătorul de bine pentru noi.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinsu-te-ai de râvna Stăpânului, mucenice, când ai intrat în baia cea încinsă cu foc şi ţi-ai dat duhul tău în mâinile lui Dumnezeu, veselindu-te, fericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De tine, Fericite Foca, se bucură cetele ierarhilor, ale mucenicilor şi ale Sfinţilor Apostoli şi adunarea tuturor drepţilor, avându-te pe tine în mijlocul lor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta s-a întins în toată lumea, luminând sufletele celor ce cu credinţă laudă nevoinţele şi luptele tale şi chinuirea cea vitează, păstorule şi mucenice, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mi cu mijlocirea ta sufletul meu cel întunecat de păcate şi mă izbăveşte de văpaia cea veşnică şi de întunericul iadului, ca, veselindu-mă, să laud mărirea ta, Preacurată.

Irmosul:

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea: Podobie: Degrab ne întâmpină...

Sălăşluind întru tine Darul Duhului, Mucenice Foca, te-ai arătat izvor bogat de multe daruri. Pentru aceasta şi celor ce plutesc pe mare şi cu credinţă năzuiesc la ajutorul tău, le ajuţi în toată vremea, părinte. Împreună cu aceştia dă-ne şi nouă curăţire, de Dumnezeu înţelepte.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară Preacurată, care ai născut pe Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă, roagă-te Lui neîncetat, împreună cu Puterile cele Cereşti, ca să ne dea iertare de greşeli şi îndreptare vieţii, nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste după datorie te lăudăm pe tine, Ceea ce Singură eşti Prealăudată.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a trecut prin Sfânt sufletul tău, când ai văzut pe Fiul şi Dumnezeul tău Răstignit de a Sa bunăvoie. Pe Acela, Binecuvântată, nu înceta a-L ruga să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.