”Se numeste calm si m-a costat multe furtuni. Se numeste calm, il savurez, il respect si n-am de gand sa-l las sa plece... Se numeste calm si cand dispare ies din nou in cautarea sa. Se numeste calm si ma invata sa respir, sa gandesc si sa regandesc. Se numeste calm, iar cand nebunia il ispiteste, se dezlantuie vanturi aprige, greu de stapanit. Se numeste calm si vine odata cu trecerea anilor, cand ambitia tinereasca, limba sloboda si stomacul "rece", cedeaza locul mai multor taceri si mai multei intelepciuni. Se numeste calm, atunci cand inveti sa iubesti bine, cand egoismul face loc daruirii iar nonconformismul paleste, inima si sufletul se deschid, daruindu-i-se in intregime celui care vrea sa primeasca si sa dea. Se numeste calm, atunci cand prietenia e atat de sincera incat toate mastile cad si totul se poate vedea. Se numeste calm, dar lumea il evita, il ignora, inventand razboaie pe care nimeni nu le va castiga niciodata. Se numeste calm, atunci cand linistea se savureaza, iar muzica nu inseamna doar zgomot si nebunie, ci soapta vantului, trilul pasarilor, o companie placuta sau sunetul marii. Se numeste calm si nu se poate cumpara cu nimic; odata devenit real, nu exista moneda de nicio culoare care sa-i poata acoperi valoarea. Se numeste calm si m-a costat multe furtuni. Le-as traversa inca de-o mie de ori sa-l regasesc. Se numeste calm, il savurez, il respect si n-am de gand sa-l las sa plece...” (Dalai Lama)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.