„Cel ce se cunoaşte pe sine este la mijloc, între mărire şi smerenie; iar cel ce-şi cunoaşte neputinţa sa din multele încercări ale ispitelor şi din lupta ce o duce cu neputinţele cele trupeşti şi sufleteşti, unul ca acela a văzut cu ochii minţii puterea cea nesfârşită a lui Dumnezeu şi a înţeles cum izbăveşte Dumnezeu pe cei smeriţi, care strigă către El prin rugăciunea cea stăruitoare din inimă. Astfel, rugăciunea acestuia i se face ca o desfătare, ştiind că fără de Dumnezeu nu poate face nimic şi, de teama de a nu cădea, el se străduieşte să se lipească tot mai mult de Dumnezeu prin rugăciune şi fapte bune." Sfantul Vasile cel Mare

 "Cu neputinţă este a ajunge cineva la cunoştinţa de sine, dacă nu va trece prin multe ispite trupeşti şi sufleteşti şi de nu va fi susţinut în vremea încercării de puterea lui Dumnezeu. Cel ce a ajuns la cunoştinţa de sine, ajunge la iscusinţa de a nu mai face nimic după voia şi părerea sa, ci la orice nedumerire se sileşte a întreba pe cei iscusiţi. Căci, cu cât păcătuieşte cineva mai mult, cu atât se întunecă mai mult cu cât îşi cunoaşte neputinţa sa, cu atât mai mult se smereşte. Una din virtuţile care ajută omului să ajungă la cunoştinţa de sine este liniştea. Acest lucru îl adevereşte Sfântul Petru Damaschin, zicând: „Liniştea este mai mare decât toate şi fară de aceasta nu putem a ne curăţi şi a ne cunoaşte neputinţa noastră, nici uneltirile dracilor” (Filocalia, voi. 5, p. 171). Părerea de sine şi neştiinţa fac orbi pe cei ce nu vor a-şi cunoaşte neputinţa. Cu adevărat, omul smerit la cuget, care îşi cunoaşte neputinţa sa, nu încetează niciodată a se ocărî pe sine, chiar dacă toată lumea l-ar lăuda sau l-ar cinsti." (Urcuş spre înviere, Arhimandrit Cleopa Ilie)

 7. Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara. 8. Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi. 9. Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui. 10. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt. 11. Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă. 12. Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul. (Pildele lui Solomon, cap. 9)