A fost o vreme când am crezut că inima mea este frântă pentru totdeauna.
Fiecare bătaie părea o rană deschisă, fiecare amintire o melodie dezacordată.
M-am convins că nu voi mai simți niciodată același lucru.
Dar am descoperit că inima nu se rupe complet, ci doar își schimbă modul în care bate.
E ca o vioară cu o coardă care se rupe... Muzica nu mai sună niciodată la fel, dar dacă înveți să o cânți cu ceea ce a rămas, găsești o nouă melodie.
Durerea, la început, părea un sfârșit. Și totuși, a ajuns să fie un început.
M-a învățat că fragilitatea este și putere, că golul creează și spațiu, că chiar și în tremurul sufletului se pot naște cântece.
Nu neg că continui să aud ecouri de ieri.
Dar acum inima mea bate diferit și în acel ritm neregulat am găsit frumusețea.
Pentru că, până la urmă, nu este vorba despre a fi din nou la fel... ci să învăț să dansez cu noul ritm pe care mi l-a dat viața.
Crezi că ceva nou se poate naște întotdeauna din durere?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.