Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv (15 octombrie 1924 – 6 iulie 1975) a fost un mare părinte duhovnicesc român al secolului XX, duhovnic la Mănăstirea Râmeț și preot misionar jertfitor în satele mocanilor din Munții Apuseni. A fost, aşa cum afirma Părintele Dumitru Stăniloae, „un erou al credinţei, un suflet de mare sfinţenie şi puritate”.
S-a născut în satul Mărculești, comuna Bălănești, județul Buzău, pe 15 octombrie 1924. La botez a primit numele Stelian. Părinții săi, Ioan și Filofteia, au avut doisprezece copii, Stelian fiind cel de-al patrulea. Ei erau oameni credincioși, apropiați de Biserică. Și-au crescut copiii cu responsabilitate, învățându-i de mici dragostea de Dumnezeu și de aproapele. Toată familia Cuviosului Dometie era aplecată spre viața duhovnicească. Astfel, fratele cel mare, Gheorghe, a ajuns cântăreț bisericesc; fratele cel mic, Mihai, a devenit preot la Sibiu; Eugenia, sora părintelui, a îmbrățișat viața monahală la Mănăstirea Râmeț, primind numele Eudoxia; după trecerea la cele veșnice a tatălui, mama părintelui intră și ea în mănăstire, primind numele Filotimia.
Astfel că, Stelian a fost atras de mic de școală și de Biserică. În anul 1937, a absolvit cele șapte clase ale școlii din comuna Târlele Filiului, din județul Brăila. Plin de râvnă pentru Biserica lui Hristos, a urmat Seminarul Teologic din Buzău, pe care l-a absolvit ca șef de promoție. Între anii 1945-1949 a urmat Teologia, fiind declarat licențiat în teologie, cu calificativul Excepțional, sub coordonarea părintelui profesor Dumitru Stăniloae, având ca temă de licență „Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă. Studiu istorico-exegetico-dogmatic”.
Vocaţia deosebită pentru viaţa monahală îl determină ca la 6 iulie 1949, în aceeaşi zi şi lună în care avea să treacă la cele veşnice, să se închinovieze la Mănăstirea Prislop. Este hirotonit preot la 6 august 1949, în Mănăstirea Hodoş-Bodrog şi este hirotesit duhovnic în catedrala episcopală din Arad de către episcopul Andrei Magieru. Pe data de 14 septembrie primeşte haina monahală la Mănăstirea Prislop, în acelaşi timp cu colegul său de facultate, viitorul Mitropolit Antonie Plămădeală, avându-l drept naş de călugărie pe Cuviosul Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus. Deşi avea doar 25 de ani, pătruns adânc de responsabilitatea luată înaintea lui Dumnezeu, a respectat cu stricteţe cele trei voturi monahale, aplicându-le în duh de smerenie şi jertfă totală.
A fost stareț și preot misionar timp de zece ani în câteva sate și mănăstiri din Ardeal: Prislop și Afteea-Hațeg, Piatra Fântânelor-Năsăud, Dragomirești-Maramureș și Ciolanu-Buzău. În anul 1959 s-a stabilit ca duhovnic la Mănăstirea Râmeț și preot misionar în satele mocanilor din Munții Apuseni. A revigorat viața monahală și duhovnicească, slujind cu multă râvnă, dar s-a ocupat și de partea administrativă cu multă responsabilitate. A restaurat biserica mănăstirii, a ridicat din temelie două case bisericești, ateliere supraetajate pentru secția de covoare, o trapeză cu bucătărie, un arhondaric cu șapte camere, a introdus lumina electrică și apa potabilă în încăperile mănăstirii. În anul 1969 a înființat, alături de sora sa, monahia Eudoxia Manolache, muzeul mănăstirii și a construit din temelie, lângă mănăstire, o școală pentru copiii satului Râmeț, toate acestea în paralel cu intensificarea misiunii pastorale în satele și cătunele din jurul mănăstirii.
După 26 de ani de totală dăruire și slujire a monahismului și Bisericii, Cuviosul Dometie s-a mutat la odihna cea de veci, în vara anului 1975, la scurt timp după ce finalizase studiile doctorale cu nota 10 la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, specializarea Teologie Sistematică.
Acest călugăr neobosit, duhovnic și povățuitor, a trăit o aleasă viață duhovnicească dusă până la jertfă. Datorită smereniei sale și a dragostei față de aproapele, Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv a fost înzestrat de Dumnezeu cu mari daruri duhovnicești. Prin viața sa, s-a făcut tuturor pildă de urmat. I-a întors pe mulți la credință, astfel că, după adormirea sa în Domnul, oamenii din zonă l-au numit „apostolul moților”. A fost, aşa cum afirma Părintele Dumitru Stăniloae, „un erou al credinţei, un suflet de mare sfinţenie şi puritate”.
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condacul 1
Pe Cuviosul cel vestit prin milostenie și răsplătit de Dumnezeu cu dar de vindecări, cel ce a dat neputincioșilor mângâiere și pentru semeni s-a jertfit fără odihnă, să-l cinstim și să-i aducem glas de laudă, zicând: Bucură-te, milostive Părinte Dometie!
Icosul 1
Astru neapus deasupra Apusenilor și laudă a toată Biserica fiind, Părinte Dometie, bucurie peste tot răspândind și la nădejde pe toți aducând, dragoste de Dumnezeu și de aproapele sădești în sufletul celor ce-ți cântă:
Bucură-te, milostive Părinte Dometie!
Condacul 2
Bine ți-a grăit în pruncie un om ales, semn dumnezeiesc punând căilor tale, ca Domnului să-I slujești, că în lume nimic nu-i mai de preț decât a-I sluji lui Dumnezeu, și, aceasta împlinind, ai cântat: Aliluia!
Icosul 2
Către cele de sus ațintindu-ți mintea, adunat-ai bogăția credinței și, în văpaia dragostei dumnezeiești arzând, ai împărțit-o și celorlalți, care, bucurându-se și minunându-se, îți strigă:
Bucură-te, milostive Părinte Dometie!
Condacul 3
Dorit-ai cu ardoare să viețuiești întru Domnul în toate zilele vieții tale, pregătindu-ți cugetul să-L urmezi oriunde îți va cere, neplecându-ți capul spre odihnă, ci strigându-I cu credință: Aliluia!
Icosul 3
Evanghelia ți-a fost călăuză și, de bună voie, pentru Împărăția cerurilor, ai lepădat toate tulburările lumii, după glasul Stăpânului; drept aceea, de la toți cei nevoitori primești laudele acestea:
Bucură-te, milostive Părinte Dometie!
Condacul 4
Fiara roșie tulbura apele mării vieții, scoțându-te din liniștea mănăstirii, însă, luându-te Mielul cel înjunghiat, către alte lăcașuri te-a purtat, să păstorești sufletele cele ascultătoare, care-I cântă: Aliluia!
Icosul 4
Grai prorocesc te-a trimis la slujire, ca preot să le fii moților și, prin dumnezeiescul tău cuvânt, luminând toți Apusenii, apostol al lor te-au numit, cinstindu-te cu laude ca acestea:
Bucură-te, milostive Părinte Dometie!
Condacul 5
Harul cel nezidit ți-a sădit un gând dumnezeiesc în minte, cu dorire: să zidești o biserică, pe tine însuți întâi zidindu-te biserică vie Domnului, Căruia Îi cântai: Aliluia!
Icosul 5
Iată, zidiri avem destule, dar nu sunt suflete ca să le încălzească! Așa ți-a grăit ierarhul și, aprinzând în tine căldura râvnei, ai adunat suflete curate și aprinse de dumnezeiescul dor, care acum îți strigă:
Bucură-te, milostive Părinte Dometie!
Condacul 6
Înconjurat-au câini mulți lăcașul obștii tale, dorind să-ți sfâșie turma, Părinte, însă, având cuvântul ca sabie, smerenia scut și rugăciunea arc, te-ai apărat, nelăsându-i să-i vateme pe cei ce cântau lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
Jale amară și tânguire cu plânset, precum pe Rahila odinioară, a cuprins toată obștea la vestea pribegiei, dar tu, ca un arhanghel, le-ai strigat: „Să stăm bine!”, și mintea la Hristos le-ai înălțat, pentru care, urmându-te, îți strigă:
Bucură-te, milostive Părinte Dometie!
Condacul 7
Largă este calea care duce la pierzanie, că necredincioșii au făcut în mănăstire cârciumă, însă, luptând prin stăruință în rugăciune și ostenind cu mâinile, ai preschimbat-o iarăși în loc de cinstire al lui Dumnezeu, pe a Cărui cale strâmtă mergând, cântai: Aliluia!
Icosul 7
Mirelui ceresc I-ai adus multe suflete prin tăria propovăduirii tale, căci nu în cuvinte de înduplecare ale înțelepciunii omenești, ci în adeverirea Duhului și a puterii te-ai înfățișat celor ce acum te laudă, grăindu-ți:
Bucură-te, milostive Părinte Dometie!
Condacul 8
Netedă cale de mântuire ai făcut ție și ucenicelor tale, prin virtutea milosteniei, împrumutându-L în acest chip pe Domnul, Care a venit la tine prin cei mici ai lumii, pentru care L-ai și lăudat, cântând:
Aliluia!
Icosul 8
Omul prin nimic altceva nu se aseamănă cu Dumnezeu, fără numai prin facerea de bine, grăit-a Teologul Grigorie. Iar tu, împlinind cuvântul cu asupra de măsură, auzi de la toți acestea:
Bucură-te, milostive Părinte Dometie!
Condacul 9
Primit-ai, pentru inima ta milostivă, darul vindecărilor de la Mântuitorul nostru Hristos; de aceea, și împarți tămăduiri trupurilor și sufletelor celor ce-I cântă cu credință: Aliluia!
Icosul 9
Roadele Duhului, bucurie și pace, răspândești prin moaștele tale cele făcătoare de minuni, că, precum în viață te făceai tuturor toate, așa și după moarte ajuți pe cei ce-ți cântă:
Bucură-te, milostive Părinte Dometie!
Condacul 10
Sfântul Spiridon, marele între Ierarhi, ți-a dăruit bucuria harului când îl cinsteai, rostindu-i acatistul. Deci și pe noi, cei ce te lăudăm, umple-ne de aceeași bucurie, ca să-L slăvim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul 10
Șirul minunilor tale cine-l va spune, Părinte? Că l-ai început în viață, dar îl sporești și după moarte, cereri neîmplinite nelăsând și toate durerile ascultând; de aceea, auzi de la noi acestea:
Bucură-te, milostive Părinte Dometie!
Condacul 11
Tărie, nădejde și îndrăznire te-a câștigat obștea ta, după cum a grăit Cuviosul Părinte Porfirie, care te-a văzut cu ochii minții rugător înaintea Treimii, alături de Sfântul Ierarh Ghelasie; deci, nu ne trece cu vederea nici pe noi, cei ce cântăm: Aliluia!
Icosul 11
Ținutu-ți-ai mintea la Domnul; de aceea, ți-a și putut șopti Duhul Sfânt, căci, grai negrăit auzind, ai izbăvit pe cel deznădăjduit, iar noi, cei deznădăjduiți, cerându-ți rugăciunea, îți grăim acestea:
Bucură-te, milostive Părinte Dometie!
Condacul 12
Uimit-ai pe toți cu îngerescul tău
glas, care, prin frumusețe și har, pătrundea în adâncul inimilor,
mijlocind bucurie cerească și schimbare duhovnicească atunci când
înălțai lui Dumnezeu cântarea:
Aliluia!
Icosul 12
Văzut-ai Lumina cea adevărată în altarul Afteii, împreună cu Varsanufie, bunul tău ucenic, și pe aceea întreaga viață te-ai sârguit s-o răspândești în lume, care acum îți strigă:
Bucură-te, milostive Părinte Dometie!
Condacul 13
O, preaminunate Părinte Dometie, cel ce pe toți mângâi cu milostivirea, primind acum aceste puține laude, încălzește inimile noastre și le umple de dragoste, izbăvindu-ne de toată primejdia și de chinul cel veșnic, pe noi, cei ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)
Icosul 1
Astru neapus deasupra Apusenilor și laudă a toată Biserica fiind, Părinte Dometie, bucurie peste tot răspândind și la nădejde pe toți aducând, dragoste de Dumnezeu și de aproapele sădești în sufletul celor ce-ți cântă:
Bucură-te, milostive Părinte Dometie!
Rugăciune
Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, cel ce totdeauna te plecai cu milostivire spre cererile celor ce veneau la tine, privește acum și către mine, cel nevrednic de tot binele, căci nu îți cer cele pe care nu le-ai făcut, ci pe acelea pe care pururea le săvârșeai și de ale căror roade plin este sufletul tău. Dăruiește-mi fericirea milostivirii, prin care strălucești osebit în ceata sfinților; râvna jertfelniciei, întru care ai ars până la cea de pe urmă suflare; credința neclătinată, pe care ai propovăduit-o prin faptă și prin cuvânt; fecioria minții, care te-a ținut luminos întreaga viață. Izbăvește-mă de toată nevoia, durerea și boala. Dă-mi, dulce-glăsuitorule, dragoste pentru dumnezeieștile slujbe, cuviincioasă smerenie și simțirea rugăciunii. Roagă-te Născătoarei de Dumnezeu, care te-a ascultat totdeauna, pentru toate acestea și pentru tot binele pe care nu am știut să-l cer, ca să le dobândesc de la Stăpânul Hristos, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, se cuvin slavă și cinste în vecii vecilor. Amin.
Condacul 1
Pe Cuviosul cel vestit prin milostenie și răsplătit de Dumnezeu cu dar de vindecări, cel ce a dat neputincioșilor mângâiere și pentru semeni s-a jertfit fără odihnă, să-l cinstim și să-i aducem glas de laudă, zicând: Bucură-te, milostive Părinte Dometie!
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț
Troparul Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț
Îndrumător al monahilor, al monahiilor și al credincioșilor mireni te-am cunoscut și te cinstim, ajutător săracilor întru toate nevoile, dar și pildă de milostenie, Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te pentru sufletele noastre.
Canonul
Glasul al 8-lea
Cântarea 1
Irmos: Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a afundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Imn preafrumos să-ți întocmesc, Dometie, te rog, ajută-mă, căci întunecimea îmi cuprinde cugetul când îți privesc virtuțile cele nenumărate, dar luminează-mi priceperea și luminii lor învredniceste-mă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Milostivirea a pătruns, Dometie, adânc în sufletul tău, mintea preschimbându-ți cu lumina Duhului și te-a făcut asemenea cu Iubitorul de oameni, plinind nevoile tuturor, o, de Dumnezeu purtătorule!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Nu ai trăit tu, ci Hristos în tine viu era prin harul Său, căci viața întreagă ți-ai jertfit aproapelui și bucurie tuturor răspândind, Cuvioase, întregii lumi arătatu-te-ai mare mângâiere, Dometie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Întinăciunile din suflet spală-le, iar trupul fă-mi-l curat de toată prihana și de toată patima, că ești fecioară pururea, preacurată Marie, și mijlocești pentru robii tăi care te cinstesc cu evlavie.
Cântarea a 3-a
Irmos: Cel Ce ai întărit Cerurile cu pricepere şi ai întemeiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra Bisericii, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Nestricăciunea ai iubit, pentru aceasta Stăpânul te-a făcut păstor smerit de fecioare să le aperi de vrăjmași și să le crești, Dometie,hrană duhovnicească prin graiul tău dăruindu-le.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ai biruit împărății cu a ta sfântă credință, mănăstirea din Râmeț înviind-o, căci zdrobită mai demult, iar mai nou fiara roșie în legături ținând-o, i-ai dezlegat legăturile.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Lăsat-ai tot ce ai avut dându-ți cămașa și patul, și ți-ai strâns nestricăcioasă comoară în cer, unde nu sunt furi și nici n-o strică molia, căci unde-ți va fi comoara, acolo-ți va fi și inima.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Țarina-n care n-a fost plug, nesemănată de mână, a rodit negrăit Spicul vieții, din Acela să mâncăm și să luăm sfințenia care ne dă iertarea și bucuria cea veșnică.
Sedealna
Glasul al 5-lea
Podobie: Pe Cuvântul...
Cu atingerea mâinii, lui Varsanufie i-ai risipit osteneala, lucrând în chip minunat, cu puteri de la Hristos, Sfinte Dometie, roagă-te acum și pentru noi cei smeriți, care venim la racla moaștelor tale, ca odihnă duhovnicească să dobândim toți, sărutându-le.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Izbăvire cerească ești păcătoșilor, mijlocind ca o bună la al tău Fiu pentru ei și nu judeci, ci ajuți pe cinstitorii tăi, maică fiind cu-adevărat pentru cei ce, deși zdrobiți, te cheamă fără îndoială, strigând: Bucură-te, Stăpână, nădejdea deznădăjduiților!
Cântarea a 4-a
Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat; pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Mintea ta fiind desăvârșită prin dragoste, fericite, cheie ți-a fost liniștii, și, în greutăți, fără tulburare ai rămas mereu, Cuvioase Dometie. De aceea, credincioșii care vin către tine dobândesc pace și liniște.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Inima ta cea dăruită aproapelui a încălzit inimile moților, căci i-ai ținut ca Avraam la sân, binecuvântare luând prin tine, Dometie, și după prorocie te-ai sfârșit, strălucind ca un rug aprins pe valea Geoagiului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Luat-ai har a vindeca neputințele, și durerea care ne întunecă ai învățat grabnic s-o alungi, apa din izvorul de sub altarul bisericii fiind ca leac în toate cu puterea Treimii, Cuvioase Părinte Dometie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Om precum noi pe Dumnezeu nu L-ai născut tu, Preacurată, care de bărbat nu știi, prin Duhul Sfânt care a venit peste tine, Pruncă, și te-a umbrit a Părintelui putere din înalturi, mijlocind izbăvirea din cumplitul blestem al strămoșului.
Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Scut avut-ai credința, și răbdarea coif, iar rugăciunea sabie, mintea călăuză, iar ca arc dobândit-ai smerenia, luptă împotriva războitorului de obște ridicând, Cuvioase Dometie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Trândăvie, Părinte, nu ai cunoscut în întreaga viața ta, numai osteneala care alungă săgeata păcatului, pururea stând de veghe spre ajutor și mângâiere, alergând să întâmpini nevoile.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Izvorând vindecare, dat-ai alinare, fericite, trupului, însă și spre suflet căutând, mângâiai întristările și către credință îl aduceai cu îndemânare, înțelepte Părinte Dometie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Veselie adus-ai prin a ta naștere la toată făptura, care în întristare a căzut prin urzirea păcatului, Fecioară preacurată, pentru aceasta totdeauna te cinstim în cântări și în laude.
Cântarea a 6-a
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă, căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Urmaș al vechilor sfinți te-a arătat sârguința ta, în vremuri grele răbdând cu multă dărzenie, de-aceea cu grabnici pași la desăvârșire ai ajuns, Sfinte Dometie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Lăuntric te-ai socotit și ți-ai zidit turn virtuților, din care te-ai apărat de duhul acestei lumi, iar poftele trupului le-ai robit cu postul, înfrânându-ți astfel cugetul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Unealta lui Dumnezeu ai fost, Părinte Dometie, căci mari minuni a făcut prin tine poporului și mângâie până azi, prin ale tale moaște, întristarea și durerile.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Izvor al harului ești în lume prin a ta naștere și toți, la tine scăpând, liman liniștit aflăm, Fecioară, deci, te rugăm, iarăși ne sfințește, curățindu-ne păcatele.
Condac
Glasul al 3-lea
Podobie: Fecioara astăzi...
Pe Stăpânul tuturor din tinerețe L-ai slujit, Părinte Dometie, cu toată jertfa de sine; Râmețului înnoitor te-ai arătat, dascăl bun ai fost monahilor și pentru toți credincioșii călăuzire și pildă de milostenie.
Icos
Făcut-a Marele Dumnezeu în ziua a șasea din țărâna pământului pe om și l-a pus în rai, iar tu, Dometie, în ziua a șasea, lepădând cele pământești, intrat-ai în cuptorul virtuților spre a-I sluji îngerește, gândind la odihna, împreună cu Acela, din ziua a șaptea. Iar după ce te-ai copt, Cel ce S-a schimbat la Față, arătând că firea omenească poate purta firea dumnezeiască, te-a scos iarăși ca din cuptor, tot în a șasea zi spre a te bucura în slava Lui, din ziua a opta, cea fără sfârșit. Întru aceasta fiind acum, și de aceasta acum deja desfătându-te, întoarce-te și către noi, cei ce ne sârguim a te cinsti, căci pentru toți credincioșii ești călăuzire și pildă de milostenie.
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeule, în veci!
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Din Apuseni, în tot Ardealul ai adus a Cuvântului lumină, când cei potrivnici au pus pe toate stăpânire, răspândind întunericul nebuneștii necredințe.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Oile cele cuvântătoare le-ai adunat în țarcul mântuirii și prin ele hrăneai cu laptele credinței și cu pâinea Evangheliei foamea cea duhovnicească.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mințile celor din biserici le ridicai spre cele nevăzute, cu al tău glas îngeresc și adânca-ți rugăciune; de aceea, ai și fost numit „Cucuzel cu viersul dulce”.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Eva se bucură, Curată, căci prin Fiul tău a venit mântuirea, izbăvind din blestem, ștergând și osândirea neamului muritorilor și arătându-le învierea.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Dumnezeu, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi în rug I-a arătat lui Moise taina pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Toată starea lăuntrică, Părinte, ți-ai plinit-o prin milă fără de măsură, cu bogăție Domnul miluindu-te, Căruia Îi cântă obștea de fecioare cu toți credincioșii.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Izgonirea maicilor primit-ai cu durere și multă înțelepciune, și nu le-ai lăsat în voile vrăjmașilor, ci, plin de căldură, ca un bun părinte, tot le-ai purtat de grijă.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Ereziile le-ai alungat, Sfinte, prin cuvântul tău viu și prin pilda vieții și i-ai făcut pe toți să strige într-un glas: Pe Domnul lăudați-L și preaînălțați-L, acum și întru toți vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Iată, Maica-Fecioară și Stăpâna, lucrătorilor le-a trimis răsplata, căci te-ai rugat cu stareța, Dometie, cinstindu-vă lucrarea și multa osteneală pentru a Fiului ei slavă.
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât Cerurile; pentru aceasta, pe tine, de Dumnezeu Născătoare, începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ospăț duhovnicesc în față ne pui cu virtuțile tale, Dometie, împărtășind râvnă și putere spre a le plini și dăruind bucuria lor care ne preschimbă când le lucrăm și sufletul, și mintea, făcându-ne lăcașuri ale Mântuitorului.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Să-L rogi pe Domnul nostru pururea în cer pentru toți cei ce-ți cântă cu dragoste și te cinstesc ca pe al lor părinte duhovnicesc, să dăruiască pacea Lui, să ne izbăvească din încercări, plinindu-ne nevoia, iertându-ne păcatul, în pocăință întărindu-ne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Iertare-ți cerem toți acum la sfârșit: a ta obște aleasă a maicilor, ceilalți fii, care-n toată lumea sunt răspândiți, credincioșii, preoții, eu cel mai nevrednic, care am scris cântare preasăracă, și cerem cu credință rugăciunea ta, Dometie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ferește-ne de relele pătimiri, de primejdia morții năprăsnice, ca ocrotiți sub sfințitul tău acoperământ, cu veselie pururea să te lăudăm și să-ți cântăm, Fecioară preacurată, a îngerilor Doamnă și păzitoarea pământenilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.