Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare 6 Iulie

 

• Viața Sfântului Cuvios Sisoe cel Mare

Cuviosul Sisoe, iubind din tinerețe pe Dumnezeu, a luat asupra sa jugul crucii și cu osârdie a urmat lui Hristos, petrecând cu pustnicești nevoințe în pustiile Egiptului, unde, prin smerenie și prin rugăciuni, în viața cea asemenea cu îngerii, biruia taberele vrăjmașilor celor nevăzuți.

Cuviosul Sisoe, iubind din tinerețe pe Dumnezeu, a luat asupra sa jugul crucii și cu osârdie a urmat lui Hristos, petrecând cu postnicești nevoințe în pustiile Egiptului, unde, prin smerenie și prin rugăciuni, în viața cea asemenea cu îngerii, biruia taberele vrăjmașilor celor nevăzuți. Petrecerea lui era în pustiul muntelui în care s-a nevoit Cuviosul Antonie cel Mare, și fericitul Sisoe era următor vieții lui Antonie. El a luat atâta dar de la Dumnezeu, pentru smerita lui cugetare, încât a înviat și morți, precum este arătat în Pateric, unde se află scris aceasta:

Un om oarecare, mirean, a mers pentru binecuvântare la Părintele Sisoe, în muntele lui Antonie, având cu el pe fiul lui - un copil mic. Deci s-a întâmplat că s-a îmbolnăvit copilul pe cale și a murit; dar tatăl nu s-a tulburat de aceasta, ci cu credință l-a adus pe mort la stareț. Și intrând în chilie la cuviosul, s-a aruncat la picioarele lui, împreună cu fiul cel mort, pe care punându-l cu fața în jos, stătea ca și cum ar fi cerut binecuvântare și rugăciune. Și făcând starețul rugăciune, și dându-le binecuvântare, a ieșit omul afară, lăsând copilul zăcând mort la picioarele sfântului. Iar starețul n-a știut că este mort copilul, ci, socotind că sade pentru rugăciune, i-a zis: „Scoală-te, fiule, și du-te de aici”. Deci, îndată înviind mortul, s-a sculat și a mers în urma tatălui său. Și văzând omul pe fiul său viu, s-a întors cu el la stareț și închinându-se, i-a dat mulțumire. Atunci cunoscând starețul învierea mortului ce se făcuse, s-a mâhnit foarte mult; pentru că niciodată nu voia să fie făcător de minuni. Deci a poruncit acelui om, ca să nu spună nimănui ceea ce se făcuse, până la sfârșitul lui.

Pe acest părinte insuflat de Dumnezeu, l-au întrebat frații: „De va cădea vreun frate într-o greșeală oarecare, îi este destul un an de pocăință?”. Răspuns-a starețul: „Aspru este cuvântul acesta”. „Dar șase luni se cade să se pocăiască cel ce a greșit?”. Răspuns-a starețul: „Este mult”. Și iarăși au zis frații: „Dar patruzeci de zile îi este de ajuns pentru pocăință?”. Răspuns-a starețul: „Este mult”. După aceasta a zis: „Cred milostivirii Iubitorului de oameni, că de se va pocăi omul cu tot sufletul, în trei zile primește Dumnezeu pocăința lui”.

Iarăși un alt frate a întrebat pe stareț, zicând: „Ce voi face, părinte, căci am căzut în păcat?”. Starețul a răspuns: „Scoală-te, fiule, și te vei mântui”. Zis-a fratele: „Dar după sculare, iarăși am căzut”. Starețul a zis: „Scoală-te iarăși”. Fratele i-a zis: „Apoi până când va fi căderea și scularea mea?”. Starețul a răspuns: „Până ce sfârșitul te va ajunge și te va găsi ori în cele bune ori în cele rele. Deci totdeauna se cade să petrecem în sculare, ca într-aceea să ne ajungă sfârșitul”.

La acest cuvios părinte, era un ucenic, anume Apolos. Acestuia din meșteșugirile vrăjmașului, pe lângă alte ispitiri și poftiri, i-a venit și pofta de rânduiala preoțească. Și i se arătau lui dracii în vis în chip de arhierei, hirotonindu-l pe el episcop. Deci, deșteptându-se din somn, ruga pe stareț ca să-i poruncească să meargă în cetate la arhiereu, ca să ia sfințirea preoțească. Iar starețul îi poruncea și-l învăța, spunându-i să nu caute rânduiala mai presus de vrednicia lui. Iar el supărându-se de multa învățătură și pedepsire a starețului, a fugit în taină de la dânsul și s-a dus în Alexandria, la rudeniile sale cele după trup, ca acolo, prin ajutorul acelora, să poată câștiga rânduiala preoției.

Și mergând el pe cale, a ieșit diavolul în întâmpinarea lui și i s-a arătat în chip de om înalt la statură, care era gol desăvârșit, negru la vedere, murdar la chip, având unghii de fier și arătând asemănare de fiară. Era încă și buzat, avea sâni femeiești, arătându-se că este și o parte și alta la fire; și era foarte puturos. Și atât de mare nerușinare arăta înaintea ochilor lui, încât nici nu se cuvine a o da în scris. Acela căzând pe grumajii lui Apolos, îl cuprindea și-l săruta adeseori. Iar Apolos se îngrădea cu semnul Sfintei Cruci și se trăgea din mâinile lui. Dar el zicea către dânsul: „Pentru ce fugi de mine? Știi că ești al meu și îmi ești iubit, fiindcă faci voile mele; pentru aceasta am și venit ca să călătoresc cu tine, până ce voi sfârși toate poftele tale”.

Iar Apolos, neputând suferi putoarea și nerușinarea lui, și-a ridicat ochii spre cer și a strigat foarte tare, zicând: „Dumnezeule, ajută-mi mie pentru rugăciunile părintelui meu, Sisoe, și mă izbăvește din această primejdie!”. Și îndată diavolul, depărtându-se puțin de la dânsul, s-a închipuit în femeie frumoasă goală și a zis către dânsul: „Primește-mă și satură-ți pofta ta, de vreme ce mult m-ai odihnit în inima ta, prin gândurile tale”. Și iarăși a zis: „Eu am voit să te fac pe tine popă și episcop, dar rugăciunile lui Sisoe, starețul cel lacom, mă gonesc de la tine”.

Aceasta zicând diavolul, s-a făcut nevăzut. Atunci Apolos, cuprins de mare frică, s-a întors la stareț și, căzând la picioarele lui, i-a spus toate cele ce i se întâmplaseră, cerând iertăciune. Incă a spus și fraților ce a pătimit din înșelăciunea vrăjmașului și cum i-au ajutat lui rugăciunile Cuviosului Părinte Sisoe. Căci cu adevărat, rugăciunea lui era puternică spre gonirea diavolilor, căci și dintr-un alt ucenic al său, anume Avram, a izgonit pe duhul cel necurat, care muncea trupul lui. Și toate duhurile ispititoare fugeau de la dânsul, neîndrăznind a se apropia de viteazul și nebiruitul ostaș al lui Hristos.

Și petrecând Cuviosul Sisoe șaizeci de ani, s-a apropiat de sfârșitul său. Deci, când era să se pristăvească, monahii șezând lângă dânsul, s-a luminat fața lui ca lumina și a zis către ei: „Iată, a venit avva Antonie”. Și tăcând puțin, iarăși a zis: „Iată, a venit ceata proorocilor”. Și iarăși fața lui mai mult a strălucit. Și a zis: „Iată, a venit ceata apostolilor”. Și s-a luminat fața lui îndoit, și vorbea cu fețele cele nevăzute. Și l-au rugat frații, zicând: „Spune nouă, părinte, cu cine vorbești?”. El le-a zis: „Iată, au venit îngerii să mă ia, și mă rog lor, ca să mă lase puțin să mă pocăiesc”. Frații i-au zis: „Părinte, nu-ți este de trebuință ție pocăința”. Starețul a răspuns: „Cu adevărat nu mă știu pe mine, de m-am atins măcar de începutul pocăinței mele”. Și toți frații îl știau pe el că este desăvârșit.

Și iarăși mai mult s-a luminat și se făcuse fața lui ca soarele, încât toți s-au temut. Și le-a zis starețul: „Iată, vine Domnul, vedeți toți. El zice: «Aduceți-Mi vasul alegerii din pustie»”. Cuviosul zicând acestea, îndată și-a dat duhul său Domnului; și s-au făcut niște fulgere și chilia aceea s-a umplut de bună mireasmă.

Cu astfel de fericit sfârșit, Cuviosul Sisoe și-a săvârșit vremelnica viață și s-a mutat la viața cea fără de sfârșit. Iar cetele sfinților care le-a văzut la sfârșitul său, cu acelea acum sălășluin-du-se, se îndulcește de vederea feței lui Hristos.

Fie ca de acele îndulciri să ne învrednicim și noi cu rugăciunile Cuviosului Părintelui nostru Sisoe și cu Darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava în veci. Amin. 

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare

Tropar Sfântului Cuvios Sisoe cel Mare

Glasul 1

Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Sisoe; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea l

Glasul al 8-lea

Irmos: Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin rugăciunile tale, părinte, înviază-mă pe mine care sunt omorât de patimi, ca unul ce stai acum cu îndrăznire multă înaintea Vieţii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lepădând poftele trupului, părinte, te-ai luminat cu pofta cea dumnezeiască şi ai părăsit toată negura patimilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Primind, părinte, înăuntrul inimii tale raza cea fără materie cu dragoste ai urmat după Cel Ce te-a chemat, Sfinte Sisoe, părintele nostru.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Miluieşte-mă pe mine care sunt învăluit cu viforul tuturor dezmierdărilor, tu, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul, Care este Liniştea a toată lumea, Preacurată Fecioară.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu tărie ai supus trupul cugetului, cuvioase, iar sufletul l-ai arătat neplecat robiei patimilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu osteneli înţelepţeşte bine lucrând arătura sufletului tău, cuvioase, ai odrăslit spicul nepătimirii şi al minunilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu nemurire făcătoare de viaţă te-ai îmbrăcat, mărite, urmând lui Hristos; drept aceea, ţi-a dat ţie harul de a învia şi morţii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Loc de sfinţenie şi Masă Înţelegătoare, care ai ţinut Pâinea Hristos, Viaţa tuturor, te lăudăm pe tine, Preacurată Fecioară.

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ploaia harului ai izvorât râuri de minuni, care curăţă de spurcăciuni pe cei ce cu credinţă năzuiesc la tine, fericite părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile cele de toată noaptea şi cu stările în picioare de toată ziua curăţindu-ţi sufletul, l-ai făcut pe el locaş Treimii, cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Depărtatu-te-ai, fugind în pustie şi ai aşteptat acolo pe Cel Ce te mântuia pe tine de împuţinarea sufletului şi răutate, preafericite părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Munte Netăiat te-a văzut pe tine odinioară Avacum, Preacurată, din care S-a arătat Dumnezeu şi ne-a înnoit pe noi care eram sub păcat.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Mânecând, strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te locaş Dumnezeirii Celei în Trei Sori şi ai şters chipurile patimilor din sufletul tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Omorându-ţi cugetul trupului tău, purtătorule de Dumnezeu, ai înviat morţii cu ajutorul harului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut pe Soarele harului Cel Neapus, luminează-mă pe mine cel întunecat.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă dintru adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având înfrânare, rugăciune, dragoste curată, smerire întărită şi iubire adevărată către Hristos, ai scăpat de pierzarea chitului celui viclean.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeu ţi-a îndreptat cărările tale cele către El; Cel tare te-a făcut pe tine cu adevărat tare, ca să calci pe capetele şerpilor şi ale scorpiilor, purtătorule de Dumnezeu preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu plecarea ta cea către Dumnezeu, te-ai făcut arătat Dumnezeu; cu dragostea cea deplină către lumină, te-ai arătat şi înger pământesc şi om ceresc, purtătorule de Dumnezeu, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară Marie, Odorul cel Preacurat al fecioriei, curăţeşte-mi gândul de negura patimilor şi umple inima mea de har şi de dreptate, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă dintru adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Sihăstrind, înger pe pământ te-ai arătat, luminând, cuvioase, gândurile credincioşilor cu dumnezeieşti semne totdeauna. Pentru aceasta, pe tine, Sfinte Sisoe, cu credinţă te cinstim.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăznirea şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată lumina Duhului ai primit-o cu minte curăţită şi te-ai făcut luminător credincioşilor care cântă: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu focul cel dumnezeiesc al înfrânării, ai ars spinii păcatului şi te-ai mutat către lumina cea înţelegătoare, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mântuieşte-mă, Maica Mântuitorului, pe mine, cel cuprins în adâncimea păcatelor şi mă răpeşte din toată răutatea vrăjmaşului, ca, mântuindu-mă, să măresc ajutorul tău.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slujindu-te de rugăciuni neîncetate, ai lepădat stricăciunea patimilor de la suflet şi ai curăţit vederea cugetului tău. Drept aceea, Sfinte Sisoe, te-ai învrednicit ca un prooroc a vedea mai înainte cele viitoare, cu bună credinţă cântând: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îngereşte ai vieţuit fiind în trup, cuvioase şi taberele cele potrivnice le-ai biruit. Drept aceea, cu veselie te-ai sălăşluit, părinte, în viaţa cea fără materie, unde sunt cetele îngerilor, cu care împreună acum cânţi: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Cu sfinţitele tale rugăciuni către Dumnezeu, curăţeşte sufletul meu, căci sunt împresurat de spinii patimilor şi de robia care mă cuprinde, miluieşte-mă, părinte, purtătorule de Dumnezeu, ca, ajungând curat, să cânt: tineri binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind sfinţită de Duhul, ai primit în pântecele tău pe Făcătorul firii omeneşti şi în chip de negrăit, L-ai născut pe El, Fecioară Preacurată; pe Acela neîncetat lăudându-L, cântăm: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: De şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi în trup, din pântece fecioresc, făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o slăvim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-s-a minune înfricoşătoare în vremea adormirii tale; căci strălucea faţa ta, părinte, mai mult decât soarele, atunci când au venit cetele sfinţilor ca să ia duhul tău şi să-l ducă la Dumnezeu, Făcătorul tău.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndulcindu-te de frumuseţile cele dumnezeieşti, îndumnezeindu-te după har şi luminându-te cu luminile cele prealuminate de acolo, mântuieşte, cu rugăciunile tale, de stricăciunea cea întunecoasă a patimilor, pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, preafericite părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Slujind lui Dumnezeu cu cuvioşie, te-ai făcut drept fără de prihană, depărtat de toată răutatea, cuvios şi fără de răutate. Pentru aceea, S-a odihnit Treimea în inima ta şi acum, în chip arătat, te îndulceşti de Dânsa, părinte, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din fapte nicidecum nu este întru mine mântuire, că, umblând pe cărarea cea potrivnică, m-am umplut de întuneric. Dar tu, Ceea ce ne-ai răsărit nouă Lumina Cea din Lumină, luminează-mă şi mă mântuieşte şi nu mă trece cu vederea pe mine, care pier în chip cumplit, Preacurată Fecioară.

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi în trup, din pântece fecioresc, făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o slăvim.

 

SEDELNA

Glasul al 2-lea

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Cu puterea înfrânării şi cu fapta virtuţilor, ai omorât dezmierdările trupului, înţelepte. Drep aceea, crescând preales în urcuşuri, ai ajuns către calea cea aleasă, părinte şi stai pururea înaintea lui Hristos, împreună cu îngerii, Sfinte Sisoe, părintele nostru.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 2-lea

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Şi Hrănitoare a lui Dumnezeu şi Maică te-a numit pe tine, cu limba cea de maică, propovăduitorul harului, cunoscând prin Duhul a fi Dumnezeu cel din Pântecele tău. Iar când S-a născut, L-a arătat, Fecioară, cu degetul, zicând: iată Mielul, Care ridică păcatele lumii.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 2-lea

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Maica Ta cea fără prihană, Hristoase, văzându-Te mort pe Cruce, întins, striga: Fiul meu Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce rânduială nespusă este aceasta, prin care ai mântuit zidirea cea înţeleaptă a mâinilor Tale, cele Preacurate?