Atunci, ce ne opreşte să Îl vrem pe Dumnezeu?

 OMUL POSEDAT DE LUCIFER - 2

SLĂBICIUNILE NOASTRE SUNT PORŢI DE INTRARE PENTRU ÎNGERII ÎNTUNERICULUI

DUMNEZEU NE APĂRĂ ÎNTOTDEAUNA DE NOI. Satan te minte zicând că plăcerea mai multă este bună, iar când o pierzi, devii acuzator. PUTEREA LUI SATAN STA ÎN DORINŢA TA DE MAI BINE PENTRU TINE, DE MULTE SATISFACŢII PENTRU SIMŢURI. Dacă renunţi ŞI NU MAI VREI MAI MULTĂ PLĂCERE, puterea lui lucifer se pierde şi nu te mai poate înlănţui.

Puterea lui este amăgirea, minciuna, ispita şi atracţia - este atrăgător, frumos, dulce, plăcut, îţi promite ŞI ÎŢI ZICE CĂ ÎŢI VA FI MAI BINE DACĂ CONSIMŢI LA MAI MULTE FERICIRI. Că nu are ce să fie rău. Dar nu-ţi spune că plăcerea peste nevoie este durere, şi îţi ia viaţa. Şi o dai cui? Lui lucifer. Că EL ESTE STĂPÂNUL FERICIRILOR PĂMÂNTEŞTI PESTE NEVOIE. Când de fapt te leagă mai tare şi apoi te supune lui, şi te face să suferi - pentru că nimic din lumea aceasta nu durează! Cum să o vrei cu totul dacă ştii că totul trece şi apoi vine suferinţa - ca niciodată nu este destul şi îţi mai trebuie?

Ai mâncat prăjitura, s-a terminat cu fericirea, va trebui să alergi după o alta. Ataşându-l pe om de plăceri şi prin mai multe bucurii ale simţurilor luându-i energia, şi făcându-l să-i slujească, diavolul îl atacă direct pe Dumnezeu. Nu ascultă chemările fericirilor simţurilor, ŞI PUTEREA DIAVOLULUI VA SCĂDEA CU PUTEREA TA DE A REFUZA LA MAI MULTĂ PLĂCERE, BOGĂŢIE, SAVOARE, SENZUALITATE ŞI COMODITATE, SAU UŞOR. Să nu vrei uşorul, să nu vrei mai savuros, mai gustos, mai mult. Să vrei greul, simplitatea, puţinul, modest, curăţenia sufletească este a-L vrea pe Dumnezeu. Toate religiile fundamentale frânează acest mai plăcut.

SLĂBICIUNILE NOASTRE SUNT PORŢI DE INTRARE PENTRU ÎNGERII ÎNTUNERICULUI şi, dacă avem o patimă, vor veni legiuni de draci cu acea patimă la masa lăcomiei noastre. De ele se poate scăpa numai prin restrângerea trupului pe toate punctele de ataşament şi prin smerită cugetare, adică prin înţelegerea a cât de mare este răul care ni-l facem singuri. DIAVOLUL ESTE CHIAR ACEST MAI PLĂCUT, MAI FRUMOS, MAI ATRĂGĂTOR, MAI BUN, MAI COMOD, MAI BOGAT. Noi nu îl vedem, pentru că nu ni s-au făcut aceste identificări. Se vorbeşte despre el la general, dar nu ştim că noi îl alegem când ne ducem spre lumesc şi uman şi le punem pe primul plan. Nu ştim!

Acolo este momentul căderii şi intrării diavolului în câmpurile noastre: când punem orice din lumea acesta mai presus decât LIPSA lui, care este DUMNEZEU. Cu cât eşti mai desprins şi dezinteresat de a avea, a câştiga, a ajunge mai sus, a fi bogat, cu aţat mai multă dumnezeire ai in ţine şi tu eşti mai santos şi mai fericit. DAR OAMENII VOR LUMEA, NU PE DUMNEZEU, cu toate că Domnul i-a spus lui satan când a vrut să-i ofere toate bogăţiile lumii, i-a zis: TOATE VOR FI ALE TALE. Şi Domnul Iisus i-a răspuns: piei de aici satano.

Noi nu îl vedem pentru că ne lipsesc identificările cu aceste mişcări mari de ansamblu pe care le facem repetitiv, până când devin obişnuinţă. Noi credem că asta ne trebuie, pentru că este plăcut dar, CÂND AM DEPĂŞIT NECESITATEA, ORICE PLĂCERE DEVINE DURERE, ŞI NE LIPEŞTE. APOI LUPTĂM ŞI NE APĂRĂM -. pentru a rămâne diavoli, pentru care facem totul. Deci am căzut pe loc.

Să ne păstrăm în toate în puţin, modest şi simplu ar fi suficient ca Domnul să vină imediat în viaţa noastră şi să o binecuvânteze. Dar noi vrem lumea, nu pe El. Cât mai multe satisfacţii pentru trup. Noi considerăm viaţa ca o continua adăugare de fericiri la corpul nostru, dar nu este aşa, nu am venit aici pentru asta, ci ca să dăruim Iubire şi astfel să ne încărcăm cu şi mai multă Iubire. Viaţa pe pământ este pentru dincolo, NU AVEM NICIO TREABĂ CU CE ESTE AICI, să ajungem, să câştigăm, să avem. Nicio treabă. NOI SUNTEM SUFLET ÎN MAJORITATE, NU TRUP. Un suflet comun. Celălalt este sufletul nostru. Dai în el, dai în tine.

CÂND APERI O PLĂCERE PESTE NEVOIE, APERI UN DIAVOL. Noi nu suntem deloc interesaţi să vrem mai mult şi mai bine pentru eu, pentru că eul caută numai durerea, lucrurile lumii sunt trecătoare şi nu le poţi dori, NIMIC DIN EA NU DĂ NIMIC SUFLETULUI NOSTRU CI, MAI MULT, ÎI IA VIAŢA. Cum să vrei să mori mai repede? CÂND VREI MAI MULT, ÎL VREI PE LUCIFER - CARE ESTE ÎNGERUL BOGĂŢIILOR, AL DECĂDERII ŞI DISTRUGERII.

El aduce suferinţa pentru că egoul caută părţi trecătoare şi, când se termină plăcerea, vine durerea. EGOUL, ADICĂ DIAVOLUL, SE HRĂNEŞTE CU DURERE ŞI CU ENERGIA PE CARE O CEDEZI CÂND VREI MAI MULTĂ PLĂCERE. Când tu suferi că nu ai destul şi că îţi mai trebuie, că ceea ce ai nu este suficient, şi vrei mai mult, mai bogat, mai frumos, mai arătos, tu de fapt vrei să mori mai repede pentru că plăcerile de orice fel îţi iau din energia vitală. Şi tu singur o cedezi. DIAVOLUL TE ATRAGE CA SĂ-I DAI ENERGIA TA. Doar te ispiteşte cu dulceaţa şi frumuseţea lumii. Dar, dacă te duci, eşti terminat. Orice dorinţă de mai multe satisfacţii sau savoare şi senzualitate ESTE DE FAPT O PIERDERE DE VIAŢĂ.

Când facem totul pentru interesul propriu de a câștiga sau a avea, și punem mai presus de toate INTERESUL PERSONAL, binele propriu, placerile trupului si facem totul pentru ele, avem în noi diavol.

Cand mai mult dam decât luam si facem totul pentru binele celuilalt, și nu vrem sa-l supărăm sau sa-l deranjam, si nu știm ce sa facem ca lui sa-i fie mai bine, atunci este Dumnezeu cu noi. Acel om este omul lui DUmnezeu.

TOT CE ESTE MAI MULT DECÂT ÎŢI TREBUIE ÎŢI IA VIAŢA ŞI ESTE DIABOLIZARE.

Când vrei mai mult, mai sus, mai mare, mai bogat tu pierzi viaţa masiv şi nu mai poţi să urci în lumea de dincolo - PLĂCERILE ŢI-AU CONSUMAT ENERGIA, şi nu ai pus nimic la loc, că nu te-ai înfrânat şi nu ai slujit oamenii. Şi dacă nu urci, rămâi în zona de jos unde este scrâşnetul dinţilor. De ce să vrei asta? CÂND VREI MAI BINE PENTRU EU, VREI MOARTEA SUFLETULUI. Cum spunea Sf Ioan Gură de Aur: sufletul îşi aşteaptă PIEIREA.

NUMAI CÂND VREI TOTUL PENTRU CEILALŢI, NUMAI ATUNCI TE ÎNCARCI CU ENERGIE VITALĂ ŞI EŞTI FERICIT ŞI SĂNĂTOS. Pentru că suntem o fiinţă comună. Noi ne naştem cu o cantitate de viaţă fixă, dar o pierdem pe mai multă plăcere - care este durere, este iadul, este moartea sufletului şi a trupului.

Cum să vrei mai multă plăcere, adică să vrei iadul, moartea? Pe diavol? Plăcerea este doar ocazia care scoate din tine energie vitală şi ceea ce este mai mult decât ai nevoie tu DAI LUI LUCIFER. Acesta este cauza morţii noastre: acest mai mult decât ne trebuie. Dăm energie vitală într-un ritm foarte accelerat unei forţe dincolo de lumea noastră care este lucifer. De ce să-i dăm viaţa noastră, de ce să-i slujim lui? Nu suntem interesaţi să căutăm cele ale lumii cu totul. MAI O LAŞI, MAI O UIŢI, SAU EŞTI DEZINTERESAT DE EA, ORI NU O IEI ÎN SEAMĂ.

CÂND AI LĂCOMIE DE SATISFACŢII, VREI SĂ MORI MAI REPEDE. Şi apoi, mai este ceva: când ai intrat în acest joc al dependenţei de fericirile lumii - care sunt ca un drog -, diavolul îţi pune un văl pe faţă şi nu mai vezi corect lucrurile şi atunci vei lupta împotriva smereniei, modestiei şi simplităţii care ţi-ar salva viaţa, ŞI NU VEI VREA SĂ FII SALVAT. Te înrolezi singur în armata plină de ură a luciferienilor. CÂND CINEVA ARE URA SAU SE ÎNFURIE ŞI ATACA, ÎL SLUJEŞTE PE SATAN.

Plăcerea mai multă te va face apoi să lupţi cu Dumnezeu cu ură şi furie, cu mânie şi răutate fără margini. CEL CARE NU POATE ACCEPTA SMERENIA, SĂ SLUJEASCĂ OAMENII, SĂ ÎI SERVEASCĂ CU BUCURIE SAU SĂ FIE MODEST ŞI SIMPLU, SĂ SE MULŢUMEASCĂ CU PUŢIN, ACELA ARE DIAVOL. Şi vezi imediat asta prin faptul că sare supărat când atentezi la plăcerile, comodităţile, bogăţia lui, când îi spui că îl vor ucide. CÂND VREI COMODITATEA ŞI UŞORUL, ŢI-AI ŞI LUAT NECAZURI, PENTRU CĂ HRĂNEŞTI UN DIAVOL.

Satan doar ne ispiteşte şi ne amăgeşte. El nu se ocupă decât cu înşelarea noastră şi din asta trăieşte DIN ENERGIA PE CARE O CEDAM CÂND VREM CU LĂCOMIE MAI MULTĂ PLĂCERE, dacă reuşeşte să ne convingă să consimţim şi să vrem mai mult, mai plăcut, mai savuros, mai senzual. SIMPLA OPRIRE DE LA DORINŢA DE MAI MULT BINE PENTRU SINE PORNEŞTE IMEDIAT VINDECAREA VIEŢII ŞI A DESTINULUI NOSTRU.

Şi să zicem că cineva a strâns o viaţă întreagă frumuseţi, bogăţii, lucruri de valoare, a avut o casă minunată, maşini, plăceri, bani mulţi, picturi scumpe şi bijuterii, dar moare. Atunci poţi să te întrebi: ŞI LA CE I-A FOLOSIT? CĂ NIMENI NU IA NIMIC DIN LUMEA ACEASTA. Dar cei care au mai mult sunt ataşaţi de ceea ce au ŞI NU POT SĂ DEA NIMIC ÎN TIMPUL VIEŢII LOR DIN CEEA CE AU, atunci dincolo NU VOR PUTEA URCA MAI SUS NICIUN PIC.

Doar dacă pot să dea UŞOR TOT CE PREŢUIESC EI MAI MULT, ATUNCI VOR PUTEA SĂ URCE.

DOAR OPRIREA din a aduna îţi salvează viaţa, îţi dă sănătate şi puterea de a urca în lumea de dincolo pe scara meritelor. Când nu vrei lumea, mai multă savoare decât îţi trebuie, numai atunci Îl vrei pe Dumnezeu. Şi când El este cu tine, ce să mai vrei altceva? Atunci nu îţi mai trebuie nimic în plus şi ceea ce ai îţi este suficient. Atunci pentru tine Domnul este totul, şi nu vei mai vrea lumea, ci vei face totul NUMAI PENTRU AL TĂU DUMNEZEU!

Domnul Iisus a spus: Eu - adică puţinul şi simplul şi modestia (nota mea) - sunt lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine, - adică puţinul, modestia şi simplitatea, curăţenia sufletului (nota mea) - NU VA UMBLA ÎN ÎNTUNERIC, CI VA AVEA LUMINA VIEŢII.

Atunci, ce ne opreşte să Îl vrem pe Dumnezeu?