Știi care este ascunzătoarea perfectă a ego-ului?

 Știi care este ascunzătoarea perfectă a ego-ului?- Spiritualitatea, acel loc perfect pe care, în loc să-l folosim pentru a evolua, îl folosim pentru a scăpa din întuneric

În loc să ne permită să simțim și să punem la îndoială frica, tristețea, furia sau singurătatea, ego-ul ne șoptește fraze "spirituale" care distrag atenția fără a rezolva nimic.

Fraze precum:

"Totul este perfect" (spus cu o față de suferință reprimată).

"Nu trebuie să simt asta, pentru că vibrează jos" (refuzând să vadă ce te întemnițează)

"Îl eliberez în univers" (când în realitate îl negi).

"Am lucrat deja la asta" (traducere: nu vreau să mă mai uit la asta).

Și astfel, ego-ul îmbracă o haină albă și devine guru interior... Dar el încă controlează jocul.

De ce facem asta?

Pentru că simțind cu adevărat ceea ce este acolo ne cere să ne punem la îndoială
Iar ego-ul nu știe cum să răspundă la întrebări, pentru că ai fi expus ca tiranul minții noastre

Preferă să-ți ofere o imagine lustruită a unei "persoane conștiente" decât să recunoască:

"Mă simt pierdut. Sunt rănit. Am nevoie de ajutor."

Dar calea spirituală autentică nu este un spectacol de echilibru constant.
Este o călătorie profund umană, în care lacrimile curăță, iar șocurile sufletului sunt semne că ceva vechi se desprinde.

Nu folosi mantrele pentru a reduce la tăcere durerea.
Nu folosi tămâie pentru a alunga întunericul
Nu folosi amulete pentru a te simți în siguranță

Doar observați și simțiți ceea ce este acolo, fără filtre, fără ritualuri, fără justificări.

Și în acel spațiu vulnerabil, Duhul Sfânt poate intra, învățându-te că nu ai ales acea suferință, dar nici nu te-ai întrebat de ce a fost acolo, doar ai învățat să te descurci cu ea, El îți arată adevărul despre cine ești și este atât de sublim încât evaporă tot întunericul

Nu este vorba de a părăsi spiritualitatea.
Este vorba despre încetarea folosirii lui ca zid.
Lăsați instrumentele spirituale să ne conducă să corectăm, nu să evităm.

Adevărata iertare nu înseamnă să uităm durerea, ci să privim cu dragoste la ceea ce obișnuiam să privim cu judecată.

Și pentru asta... Trebuie să te uiți cu adevărat.