Îndreptar pentru mărturisire

Păcatele împotriva lui Hristos și a Bisericii.
Am avut credință slabă.
Am cârtit și m-am îndoit de mila lui Dumnezeu
Am pus dorințele mele mai presus de voia lui Dumnezeu.
Inima şi mintea mea sunt prea pline de grijile acestei vieți și de aceea puțin mă îngrijesc de suflet.
Nu am fost rîvnitor în îndeplinirea poruncilor dumnezeieşti.
Nu am acordat suficientă vreme rugăciunii și citirii din Biblie.
Au fost situații să fiu distrat şi neatent la rugăciune sau în timpul slujbelor bisericești.
S-a întîmplat să vorbesc nechibzuit despre credinţă.
S-a întîmplat să vorbesc despre Dumnezeu fără evlavie.
Nu întotdeauna am frecventat slujbele bisericeşti în zilele de duminică și în sărbători.
Am lucrat în zile de sărbători bisericeşti.
Nu am postit cum se cuvine, au fost cazuri cînd am încălcat postul.
Am amînat vreme îndelungată pocăința.
Mă împărtăşesc rar.
Nu întotdeauna i-am mulțumit lui Dumnezeu.
Am puțină râvnă să slujesc Bisericii lui Hristos.
S-a întîmplat să vorbesc de rău sau să glumesc pe seama Bisericii și a slujitorilor ei.

Păcate împotriva aproapelui
Nu am respectat, nu am ajutat, nu am cinstit îndeajuns pe părinţii mei.
Pentru cei decedaţi uit să mă rog.
Au fost cazuri că am scîrbit pe membrii familiei mele, pe unii oamenii cu care contactez frecvent sau cu care lucrez alături.
Nu pot suporta slăbiciunile altor oameni.
Mă enervez repede (mă supăr, mă mânii).
Deseori sunt înfumurat, supărăcios, nerăbdător.
Nu întotdeauna îmi stăpînesc mînia, mă înfurii repede.
Au fost cazuri cînd mi-am permis cuvinte de ocară (și înjurături).
Nu întotdeauna am păstrat pacea sufletească și liniștea în familie.
Mi-am permis să vorbesc de rău pe altcineva, am judecat, m-am rîs şi am ironizat de alții.
Nu sunt atent la nevoile şi grijile altor oameni.
Nu întotdeauna îmi înfrînez vorba multă.
Au fost cazuri să fiu mincinos, necinstit, fățarnic.
Poate nu mi-am îndeplinit cinstit lucrul.
Poate am trădat pe cineva din apropiații mei.
Poate am fost cumva pricina vreunui necaz.
Poate am distrus prin faptele mele o familie.
Uneori fac glume necuviincioase, rușinoase, porcoase…
S-a întîmplat să fiu invidios, răuvoitor, răutăcios.
Am avut o atitudine dispreţuitoare față de oameni.

Păcate față de sine însuşi.
M-am mândrit, am ascunsă în mine patima iubirii de avuție, m-am desfrânat în timpul postului, sunt lacom și lenos.
Prea mult iubesc viața aceasta pământească, iar la cea veșnică nu mă gândesc.
M-am lăsat pradă tristeții, disperării, deznădejdii.
În necaz, am admis gînduri de sinucidere.
Mi-am ruinat sănătatea și viața prin abuzuri.
Nu am luptat îndeajuns cu pornirile cele rele ale simțurilor.
Nu m-am ferit de ispite.
Mi-am irosit în zadar Darul și timpul.
Nu îndeajuns am folosit spre a face bine — talentele cu care m-a înzestrat Bunul Dumnezeu.
Nu m-am întărit în intenţia de a sluji aproapelui.
Nu am luptat cu egoismul, îngîmfarea şi slava deșartă.
Nu îndeajuns am depus eforturi pentru creşterea mea duhovnicească şi pentru înmulțirea cunoştinţelor despre credinţă.
De toate acestea mă căiesc și-mi pare rău că le-am făcut, cer ajutor de la Dumnezeu ca să nu mai greşesc, iar tu cinstite părinte, iartă-mă, dezleagă-mă și roagă- te pentru mine păcătosul/păcătoasa.