„Spune-mi: ai îndrăzni să te rogi dacă ai avea mâinile murdare în bălegar sau noroi?

 „Spune-mi: ai îndrăzni să te rogi dacă ai avea mâinile murdare în bălegar sau noroi?

În nici un caz. Dar acest lucru nu ți-ar provoca niciun rău, altfel întinarea (și anume, necurăția care iese din gura ta - defăimarea, blasfemia, blestemul, cuvintele de mânie, înjurăturile, râsul, batjocura) este dăunătoare.

Și așa, de ce ești precaut în chestiuni de indiferență, dar nepăsător în ceea ce este interzis? Atunci ce? zici: sau nu trebuie sa ne rugam? Ar trebui, trebuie doar să fii curat și neîntinat. Dar ce, zici tu, dacă m-am pângărit mai întâi? Curata-te! Cum?

Plânge, geme, fă pomană, fă pace cu cei care te-au jignit, curăță-ți limba ca să nu-l mai irită pe Dumnezeu. Căci dacă cineva ți-ar ține picioarele cu mâinile pătate de noroi, cerșind iertare, nu numai că nu l-ai asculta, ci l-ai și împinge cu piciorul: cum poți îndrăzni să te apropii de Dumnezeu într-o asemenea necurăție? Limba celor care se roagă este mâna cu care îmbrățișăm genunchii lui Dumnezeu, așa că nu o spurca, ca să nu-ți spună Domnul: „Dacă-ți sporești rugăciunea, nu te voi asculta”.

Sfântul Ioan Gură de Aur