DUMNEZEU A CREAT TIMPUL SF. VASILE CEL MARE –

 Ce este timpul, după care noi calculăm zilele și anii, ne învață Sf. Vasile cel Mare, marele teolog al Bisericii și descoperitor al tainelor lui Dumnezeu.
Când, însă, trebuia adusă între existențe şi lumea aceasta — mai întâi ca o şcoală şi ca un loc de învăţătură a sufletelor omeneşti, apoi, ca să spun pe scurt, ca o locuinţă potrivită tuturor celor supuşi naşterii şi stricăciunii — atunci, de aceeaşi natură cu lumea, cu viețuitoarele şi plantele din lume, a adus la existenţă şi scurgerea timpului, care se grăbeşte totdeauna, trece mai departe şi nu-şi opreşte deloc drumul.
Definiția Timpului
Nu-i, oare, aşa timpul, al cărui trecut a dispărut, al cărui viitor nu-i încă de faţă, iar prezentul fuge înainte de a-l cunoaşte bine? Aşa este şi natura tuturor celor din lume: sau cresc, sau se sfârșesc; întemeiere şi stabilitate nu-şi pot arăta. Se cădea, dar, ca trupurile vieţuitoarelor şi ale plantelor, legate în chip necesar de scurgere şi stăpânite de mişcarea care le duce spre naştere şi stricăciune, se cădea, deci, să fie cuprinse de natura timpului, care este înrudit cu cele supuse schimbării.
De la acest fapt a pornit Moise pentru a vorbi despre lume, învăţându-ne cu înţelepciune despre facerea lumii, zicând: «întru început a făcut», adică: la începutul acesta al timpului. Când Moise spune că s-au făcut «întru început», n-o spune ca şi cum ar da mărturie că timpul este mai vechi decât toate cele făcute, ci spune că cele văzute şi percepute de simţurile noastre au luat început în urma celor nevăzute şi spirituale.
Timp și creație
Îți este cu putinţă să afli din ce timp a început alcătuirea lumii acesteia, dacă, întorcându-te în urmă cu gândul din timpul de acum, te vei sili să găseşti cea dintâi zi a facerii lumii; vei găsi astfel din care moment este prima mişcare în timp; apoi vei vedea că au fost puse mai întâi, ca nişte temelii şi fundamente, cerul şi pământul.
Apoi vei vedea că o raţiune tehnică a condus împodobirea celor ce se văd, aşa cum îl arată sensul cuvântului „început” ; apoi că lumea aceasta n-a fost gândită în zadar, nici în desert, ci pentru un scop folositor şi pentru marea trebuinţă pe care o aduce celor ce există pe pământ, dacă lumea este într-adevăr o şcoală a sufletelor înzestrate cu raţiune şi un loc unde se poate învăţa cunoaşterea lui Dumnezeu, fiind prin cele văzute şi simţite în lume o călăuză a minţii pentru contemplarea celor nevăzute, precum zice apostolul, că «cele nevăzute ale lui Dumnezeu de la facerea lumii se văd, înțelegându-se din făpturi»(Rom. 1, 20).
Deci Moise a spus: «Întru început a făcut», ca să cunoaştem că lumea a luat fiinţă fără scurgere de timp, odată cu voinţa lui Dumnezeu.

(Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, PSB 17