Perspectiva schimbă tiparele de gândire.

 Dacă nu există perspectivă, un nou mod de a fi, va fi dificil, va fi dureros, va fi suferința.

Perspectiva este un punct de vedere, privirea sa asupra spațiului, iar unul este un punct de vedere asupra obiectului și subiectului experienței lor individuale.

Iubirea nu este determinată de timp și spațiu, deci nu există un punct de vedere asupra iubirii.

Iubirea spulberă spațiul și timpul, deci atemporală și fără spațiu fără punct de vedere.

Și în spațiul și timpul sfărâmat, mintea și corpul se dizolvă în Nimic.

Iubirea este ființa a tot sau a nimicului.

În cele din urmă, promisiunile sunt doar cuvinte. Ei se rostogolesc de pe limbă fără efort, aleși meticulos pentru a înșela și manipula. În spatele ușilor închise, ascunse de ochii curioșilor, secretele se sting ca otrava injectată adânc în vene. Jurămintele și jurămintele șoptite îmbracă aerul cu o dulceață înșelătoare, ademenind sufletele nebănuitoare într-o rețea de trădare. Alura sinistră a secretului constă în capacitatea sa de a învălui adevărul în iluzie, făcând promisiunile vase goale lipsite de substanță. Fiecare cuvânt devine o armă mânuită cu abilitate de cei care posedă cunoștințe destinate doar umbrelor. Încrederea se prăbușește sub greutatea jurămintelor încălcate, pe măsură ce întunericul se strecoară prin fiecare crăpătură; Se împletește cu speranța până când nu este decât o simplă șoaptă care se îneacă într-un abis de înșelăciune. În acest tărâm clandestin, unde adevărul există doar ca fum și oglinzi, promisiunile devin ecouri neputincioase care reverberează prin coridoarele încărcate de agende ascunse.