Cădere a unui om în păcat: poftele trupești, furia și lăcomia.

Mai întâi, un om își pierde conexiunea cu Dumnezeu. Noi primim cea mai mare fericire, cea mai mare plăcere prin unitatea cu Creatorul. Atunci când pierdem sentimentul de unitate cu Dumnezeu, apare nevoia de a umple cumva insuficiența acestei fericiri. Din această cauză, noi începem să ne închinăm plăcerii fizice, spirituale, sufletești.

Plăcerea îl atașează pe om de viață, de toate aspectele existenței. Iar, după cum demonstrează cercetările mele, atașamentul naște agresivitate. Apare furia, iar apoi atașamentul continuă să crească, ducând la lăcomie, invidie și la asemenea forme patologice de agresivitate cum ar fi furtul, jaful, crima etc.

Păcatul originar nu constă în faptul că Adam și Eva au făcut sex, ci în faptul că există, în fiecare dintre noi, tendința de a ne închina plăcerii în detrimentul iubirii. Păcatul originar al lui Adam și al Evei reprezintă închinarea la trup, la viață, la instincte în detrimentul iubirii Divine și al stării de unitate cu Dumnezeu. În parabola despre Adam și Eva este codificat un mecanism: în momentul în care omul nu se supune lui Dumnezeu în interiorul său, nu Îi acceptă voia și are pretenții față de Dumnezeu, el pierde unitatea cu Creatorul și începe să se închine vieții și sexului, să depindă de ele, atunci viața și sexul devin cea mai importantă fericire, o valoare absolută pentru el.

Dacă un om nu poate să-și stăpânească propriile dorințe și nevoi cu scopul salvării sufletului, dacă el nu se abține de la sex, de la mâncare sau de la muncă, asemenea om este, în esență, bolnav.

În Vechiul Testament este scris despre faptul că lipsa cumpătării este o sursă pentru diverse boli, până și pentru holeră: „În mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare; pentru nesaţ mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa”.

În Europa, din câte se știe, epoca Renașterii s-a transformat treptat în epoca decăderii – începuse decăderea moravurilor, desfrâul, închinarea la sex, la mâncare etc. Este interesant faptul că tocmai în Evul Mediu a izbucnit epidemia de ciumă, care a secerat aproape o jumătate din populația Europei.

Lipsa de cumpătare față de mâncare și de sex constituie viitoarele probleme nu doar ale omului însuși, ci și ale viitorilor copii și nepoți. Oamenii de știință au constatat deja legătura dintre supraalimentare și diabetul zaharat primar. Dacă tendința de închinare la dorințe este transmisă urmașilor, atunci diabetul se moștenește.

În Vechiul Testament se spune că un om pasionat de dulce capătă boli. Iar acum oamenii de știință au constatat deja că atracția pentru dulce afectează activitatea cerebrală și potența. Astfel, opiniile științei și ale religiei cu privire la anumite aspecte ale sănătății încep să coincidă.

De ce supraalimentarea și consumul excesiv de dulce generează boli și de ce înfometarea duce adesea la vindecarea de multe boli? Căci, dimpotrivă, din punctul de vedere al științei, înfometarea ar trebui să declanșeze bolile.

De ce odinioară, după un naufragiu, oamenii mureau după a treia zi din cauza foamei și de ce acum, de când se cunoaște că foamea este benefică pentru sănătate, înfometarea timp de 30, 40 sau 50 de zile ameliorează starea fizică și vindecă de cele mai grave boli?

Știința nu poate să explice acest fapt pentru simplul motiv că trebuie introdusă o noțiune nouă – noțiunea de energie subtilă, prezentă în medicina tradițională din Orient. Un om nu este doar trup, după cum presupune medicina modernă; omul mai înseamnă și suflet, care include în sine structuri de câmp energetico-informaționale.

Cea mai importantă energie – energia sufletului. Aceasta se activează atunci când omul se abține de la sex, se înfometează, se detașează.
--------------------------------------------Cu cât un om mănâncă mai mult dulce și orice alt fel de mâncare, cu cât se mișcă mai puțin, cu cât acesta este mai orientat spre consum și plăcere, cu atât primește mai multă energie exterioară și cu atât energia lui principală vitală, cea subtilă, devine mai slabă, ulterior, apărând bolile. Înfometarea vindecă trupul unui om, deoarece îi vindecă sufletul.

În momentul în care un om se înfometează, sufletul său se detașează de toate lucrurile pământești, se deschide Divinului și atunci în suflet vine o energie nouă, pură. Dacă un om nu se închină sexului, mâncării și altor plăceri, dacă se stăpânește și se roagă periodic, sufletul său se purifică. Din acest motiv, o alimentație corectă, sportul, călirea, abstinența și înfometarea periodică sunt un beneficiu, în primul rând pentru suflet și, exact din acest motiv, toate acestea sunt benefice și pentru trup....”

S.N. Lazarev

Fragment carte ”Vindecarea sufletului”---------------


-----------------------------------------------------------