Sunt unii oameni, rari desiguri, care te fac să te iubeşti aşa cum tu nu ştiai că poţi.
Sunt discreţi, nu caută recunoaştere şi se mulţumesc cu ceea ce au de oferit, pentru că primesc doar din ce dăruiesc.
Nu faci eforturi să explici nimic, totul e deja înţeles.
Nu te bruschează, să te grăbeşti în pâlpâirea emoției, nici nu te lasă deoparte.
Te sprijină când cazi, dar cumva să nu crezi că nu te-ai fi descurcat fără ei.
Te pricep când tu nu te mai înţelegi, apoi te explică şi ţie, dacă te-ai pierdut printre rânduri.
Nu vor nimic de la tine, decât cât simți tu să te înfăţişezi descoperit în faţa sufletului lor.
Nu te ceartă atunci când meriți, te împacă cu tine când nu te meriți.
Te vindecă de lacrimă înainte ca ea să se nască sub pleoape, şi dacă nu pot face asta, plâng cu tine, în inimă care bate la unison.
Nu vor să ştie cine ai fost până la ei, ci doar cine vrei să devii.
Ştiu să te iubească în toate felurile în care alţii ţi-au spus că nu se poate, că e prea mult, că e imposibil...
Te apără de tot ce te rupe în bucăți ca să te reconstruiască cu țesătură de iubire...
Sunt unii oameni, rari desiguri, care te pot zidi din neantul durerii în tăria simțirii. Ei nu aşteaptă nimic în schimb. În schimb tu, i-ai aşteptat mereu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.