Omul care....

Omul care n-are bani. Un om fără bani este un corp fără viață, un mort ambulant, un spectru care sperie. Tovărășia lui este tristă, conversația fără vlagă și stânjenitoare. Dacă el vrea să viziteze pe cineva, nu-l găsește niciodată acasă și dacă deschide gura să vorbească, este întrerupt în fiecare clipă pentru ca să nu-și poată termina vorba, de teama de a nu sfârși cerând bani. Este ocolit ca un ciumat și e considerat ca o povară inutilă a pământului. Dacă are spirit, nu-l poate etala, iar dacă nu are, este privit ca cel mai înspăimântător monstru cu două picioare pe care l-a putut zămisli natura atunci când a fost indispusă. Dușmanii lui zic că nu e bun de nimic, cei mai moderați în privința lui își încep elogiul prin a ridica din umeri. Ananghia îl trezește dimineața, iar mizeria îl însoțește în pat seara. Femeile găsesc că e urât, curtezanele că e neputincios...

Omul care are bani. În lumea asta el poate tot ce vrea, căci toți râvnesc la ce posedă el. Toate vorbele lui sunt admirate, și toate privirile lui sunt plătite cu reverențe. Lingușirea îi dă târcoale iar avariția mărește numărul prietenilor săi. Dacă este prost, lumea nu observă pentru că el îi astupă urechile cu pistoli; dacă este urât, îi întunecă vederea; dacă e de origină umilă, nimeni nu-și mai aduce aminte de tatăl său; iar dacă e copil din flori, se vor găsi oameni foarte cinstiți gata să jure că ei au asistat la nunta mamei sale...
Oxenstierna