21 de gânduri pline de sens spuse de Feodor Dostoievski care-ți vor da peste cap principiile tale de viață(sau nu)...

 21 de gânduri pline de sens spuse de Feodor Dostoievski care-ți vor da peste cap principiile tale de viață(sau nu)...Fyodor Mikhailovich Dostoyevsky (Фёдор Миха́йлович Достое́вский ~ 11 Noiembrie 1821 – 9 Februarie 1881) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori ruși, operele sale având un efect profund asupra cititorilor. Creațiile sale filozofice și psihologice demonstrează talentul de observator extraordinar al psihologiei umane și al realităților politice. Ideile acestui om de calitate te vor ajuta să analizezi stările patologice ale minții, să privești cu alți ochi viața și omenirea.

1) "Scopul existentei noastre nu este acela de a rămâne vii, ci de a ne găsi o rațiune în a trăi."


Existenta este lipsită de scop, ea pur și simplu e.

2) "Nimic nu-i mai de preț pe lume pentru om decât amintirea copilăriei petrecute în căminul părintesc, dacă dragostea și buna înțelegere sălășluiesc cât de cât în casă."


Ce altceva decât nisipuri mișcătoare sunt prețurile, amintirile și atașamentele...merită ceva din acestea ca trecând dincolo de existența efemeră a omului sau mai bine ne deschidem fiecare, eliberați responsabil în propria Conștiință? Nu pierde timpul uitându-te înapoi, nu mergi în acea direcție...!

3) "Omul este nefericit pentru că nu știe că este fericit. Numai din acest motiv. Aceasta e totul, totul! Cel care constată aceasta, acela va fi fericit imediat, în aceeași clipă."


Probabil majoritatea confunda fericirea cu mulțumirea ego-ului, cu realizarea dorințelor și obținerea unor rezultate propuse, a unor anumite recompense. Fericirea sunt, fără să depindă de absolut nimic altceva, pentru că dacă ar depinde, atunci eu nu as mai fi, și nici fericirea nu ar mai fi posibilă, plus că i-ar fi descoperit de foarte mult timp cauzele și sursele toți filozofii și savanții cercetători.

4) "Doar omul e prost, fenomenal de prost. Adică, deși nu e prost deloc, e, în schimb, atât de nerecunoscător că, dacă ai căuta, tot n-ai găsi pe cineva mai rău decât el."


Da, lipsa recunoștinței, prostia și răutatea sunt de fapt ignoranța, indiferenta, iresponsabilitatea și inconștiența. Animalele și plantele nu le pot manifesta și exprima, deci vorbim de om. De altfel, omul e și singura ființă de aici care se poate ridica deasupra lor, le poate transcende, se poate ilumina.

5) "Cei mai buni oameni sunt toți nebuni. O duc bine numai mediocrii și cei lipsiți de talent…"

Oamenii inteligenți și înțelepți vorbesc despre idei, oamenii mediocri vorbesc despre lucruri, iar oamenii slabi și josnici judecă și bârfesc alți oameni.
Bunătatea este creativă (mereu în afara zonei de confort, mental, social~uman), diversă (liberă ca expresie în maximum de forme posibile) și 100% dăruită, fără să depindă de nimic, nici de limitele materiale, financiare. Nu se poate cuantifica, nu există o unitate de măsură a bunătății. Bunătatea este total abundentă, în toate formele de expresie, inclusiv financiară. Vectorul lumii materiale este dualitatea cauză~efect, ce dai, așa primești. Între a avea dreptate și bunătate, orice ființă umană autentică alege să fie bună.

6) "Numai ticăloșilor le vine ușor să mintă în toate împrejurările."
u:
Minciuna este una din formele de expresie ale vibrației inconștiente, limitare mentală și blocaj, o formă a fricii în adevăr.

7) "E cu putință oare ca omul să se simtă cu adevărat nefericit? Dar ce importanță au necazurile și nenorocirile mele dacă sunt în stare să fiu fericit? Știți, nu înțeleg cum poate cineva trece pe lângă un copac și să nu fie fericit că-l vede? Să stea de vorbă cu un om și să nu fie fericit că-l iubește?… Dar există atâtea lucruri minunate pe care le întâlnești la fiecare pas și pe care până și omul cel mai decăzut le găsește minunate!"

 

"Oglinzile"...ceea ce atragem inconștient și ceea ce alegem să facem, mai mult sau mai puțin conștienți, sunt reflexiile folositoare trezirii Conștiinței, Fericirii, care fiecare suntem. Așa ne putem vedea pe sine, prin ele și în ele. Propria experiență, trăită, vie.

"Sunt atâtea taine care ne înconjoară! Prea multe enigme apasă asupra bietului om pe acest pământ. Dezleagă-le cum te taie capul, și ieși la liman teafăr, nevătămat, dacă-ți dă mâna."

 

Misterul este mister și miracolul miracol. Venim fiecare în această lume pentru a ne trezi în sine, 100% responsabili, treziți, lucizi, Conștiință, pentru a ne vedea că suntem și pentru a ne bucura de tot. Iluziile acestei lumi sunt A ȘTI și A CUNOAȘTE.

9) "Viața e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar câmpul de bătălie sunt eu."

 

Alegerea mea este Acum~Aici iadul sau raiul.

10) "Nu cuiele l-au răstignit pe Hristos, ci Iubirea!"

Dăruirea de sine, 100%, totală, fără rezerve, fără așteptări, fără negoț, aceasta este conștiința christică, trezirea în Lumină, adevărata iubire.

11) "Fantasticul este tot una cu realul; fără real nu există fantastic."

 

Existența este aceeași teste tot, mereu. Fantasticul și realul sunt la fel, ambele produse și delimitări ale minții umane dihotomice.

12) "Acolo unde mintea vede numai ruşine, inima descoperă frumosul."

 

Rușinea este o vibrație energetică accesată mental, o emoție a forței, limitativă, lipsită de adevăr. De la curaj în sus se deschid emoțiile inimii, exponențial mai puternice și auto~generative.

13) "Dacă vrei să vezi raiul pe pământ, privește în ochii unui copil."

 

Lipsa prejudecăților, acel "gol" mental din ochii unui copil sunt o forma de vibrație pe frecvențe înalte, "până la cer".

14) "Femeia se naște aristocrată și, dacă se dovedește demnă moral, este egală cu oricine, este egală cu regii."

 

Morala, aristocrația și egalitatea sunt doar alte blocaje mentale ale inconștienței. Femeia este prin natura ei un pântec creator, un receptor amplificator, un creator creând...dacă-și trezește conștiința emoțiilor, poate avea uneori avantajul unui pas mai mic spre Lumină decât bărbatul.

15) "Psihologia te ajută să ajungi la orice concluzie dorești. Depinde numai de cel care o mânuiește."

 

:
Rolul psihologiei este să îți arate cum să-ți folosești deplin conștient instrumentul, unealta, numită Minte. Tu nu ești mintea ta, și mai mult decât atât, mintea ta nu-ți aparține, o ai doar în gestiune, în administrare până la moartea fizică. Da, dorința este "făuritorul" acestei lumi, poate cea mai măreață dintre iluzii. Tot dorința este și cauza, sursa tuturor frustrărilor. Identifică-te cu mintea ta și cu gândurile, dorințele ei și vei fi mereu în frustrare. Ființa umană iluminată Conștiință folosește inteligent mintea, eliberat de ea, fără atașamente.

16) "Viața e un rai, numai că noi nu vrem să știm, căci dacă am vrea să știm chiar mâine s-ar întinde raiul peste toți."

Da, este o certitudine. fiecare ființă umană poate să se trezească în sine, Lumină Conștiință, să fie Raiul în fiecare clipă. Este propria alegere. Este la fel de cert, că până la această alegere conștientă, fiecare ființă umană este ni suferință și frustrare, mai mică sau mai mare, este în propriul iad. Cum ar fi o lume în care fiecare om se deschide în propriul Rai?

17) "Dacă iubirea ta nu naște iubire, dacă tu, ca bărbat care iubești, nu te faci iubit, iubirea ta e neputincioasă, iubirea ta e nefericire."

Multă lume poate confunda Iubirea, care este dăruire totală, fără rezerve, fără așteptări, -> cu sentimentele create mental de nevoi(și ele tot mentale) sau de rezolvarea, recompensa și mulțumirea acestora(negoț, cât îmi ca să-ți dau). Iubirea poate fi și emoție, și sexualitate și abundență, inclusiv materială și evident este imens mai mult decât toate acestea împreună. Iubirea transcende ființa. Iubirea ești, chiar tu și doar pentru că ești iubire exiști. Iubirea nu este nici opusul nefericirii. Iubirea este total potentă, fără nici o tangență cu nefericirea, de fapt iubirea este atât de diferită de nefericire, ca râma față de cometele care se plimbă între galaxii.

18) "În fond, la noi, fiecare îl suspectează pe celălalt de prostie fără să stea deloc pe gânduri și fără să-și pună întrebarea respectivă și la adresa sa: “Oare nu cumva eu voi fi fiind în realitate cel prost?"

Ceea ce un om exprimă prin limbaj, fie că e doar o adresare interioară, fie că e ceva rostit sau scris, vine întotdeauna prin propria percepție. Percepția care ia naștere din suma convingerilor interioare și prin comparație cu acestea, deci orice convingere este despre propriul interior în cele din urmă, adică despre sine. Există și un proverb chinezesc, vechi de mai bine de 4000 de ani, care sună cam așa, citez: "Ceea e un om afirmă despre ceilalți, spune aproape nimic despre aceștia și aproape totul despre sine." Cu siguranță înțelepții sufiți și maeștrii Zen erau de o inteligență vie.

19) "Eu nu știu să tac atunci când inima din mine vorbește…"

Doar mintea poate să facă zgomot, sunetul inimii este liniștea deplină, tăcerea profundă, zâmbet plenar.

20) "Iubește viața mai presus decât înțelesurile ei, și abia atunci îi vei pricepe sensul."


Iubește-te! Iubește viața, iubește tot! IUBEȘTE!!! Lasă tu înțelesurile și sensurile definitiv, dacă viața ar fi avut așa ceva, le găseau savanții și înțelepții de foarte mult timp... Eliberează-te de tot și...iubește!

21) "O dragoste asupra căreia trebuie să ai mereu ochii ațintiți nu-ți dă nici o satisfacție și o iubire pe care ești nevoit s-o păzești nu reprezintă nimic. Tocmai asta n-au înțeles oamenii geloși."

Gelozia este o formă de frică, o cerință, nu un dar, tocmai de aceea nu există forme "bune" de gelozie, poate cel mult utile unui anume scop, dar scopul...?
Gelozia este apanajul și scuza omului inconștient, care în loc să-și asume responsabil trezirea în sine și să se descopere în sine, leneș, încearcă să se regăsească în alții, și să-i posede cumva. Ființa umană fiind unicat, nu se va regăsi niciodată în nimeni altcineva, va fi mereu o persoană frustrată și își va pierde amar întreaga viață. Și pe deasupra mai inventează și aberații ca "jumătatea sufletului meu". Omul până nu se deschide Conștiința unicat care chiar el este, nici nu știe că există cu adevărat și neștiind, nici nu are ce să se dăruiască drept sine, în relația de cuplu, celeilalte ființe. Neavând ce să se dăruiască în iubire va fi cuprins de frica și panica de a-și pierde aproapele, iar atunci, mintea lui, fricoasă și lacomă, va inventa gelozia(la pachet cu trocul rezolvării nevoilor, în loc de dăruirea în iubire, de tipul "dar tu ce-ai făcut pentru mine?").
Invidia este vecina geloziei, diferă doar scopul.
Gelozia lipsește definitiv din omul autentic deschis în iubire.