Un om care se simțea veșnic împovărat de greutățile vieții se plânse unui vestit maestru:
- Nu mai pot! Viața mi-e un chin!
Maestrul luă o mână de cenușă și o lăsă să cadă într-un pahar plin cu apă curată, bună de băut, pe care-l avea pe masă, spunând:
- Acestea sunt suferințele tale.
Toată apa se tulbură și se murdări.
Maestrul aruncă apa, luă altă mână de cenușă la fel cu cea dinainte, i-o arătă omului nostru, se apropie apoi de fereastra și o aruncă în mare. Cenușa se împrăștie într-o clipă, iar marea rămase la fel ca înainte.
-Vezi?, îl lămuri înțeleptul. În fiecare zi, trebuie să alegi între a fi un pahar de apă sau marea.”
Prea multe inimi neîncăpătoare, prea multe suflete șovăitoare, prea multe minți nepricepute și brațe închise! Unul dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu îndrăzneala prostească, temeritatea inconștientă, ci adevăratul curaj, care în fața fiecărei probleme spune liniștit:
„Există cu siguranță o soluție pe undeva, iar eu o voi găsi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.