Mâinile care iubesc

 Pe prispa însorita a unei casuțe, pierduta sub potopul de flori albe , sedea o tânara mama, la masuta de lucru.

   Impletea de zor un sal pentru fetita care se juca alaturi de ea cu papusile.

De la o vreme, fetita se uita din ce in ce mai atenta la mainile mamei sale. 

   Ochisorii albastri, care cuprindeau cu dragoste intreaga faptura a frumoasei mame, s-au umplut de nedumerire si, nemaiputand rabda, fetita a izbucnit:

-Mama draga, ce urâte sunt mainile tale !
    Chiar  înspăimântătoare !

Lasand lucrul deoparte, si privind inlacrimata chipul dragalas al fetitei, mama cuprinde capsorul balai cu amandoua mainile si, sarutandu-si copila, ii spune:

-Da, copila mea, intr-adevar, sunt foarte urate mainile mele !
   Sunt mâinile care te iubesc !

   Și discret curgeau lacrimi lungi din ochii mamei...

Martor tacut la aceasta intamplare, așezat pe scaunul său, tatăl isi citea ziarul.

    A lasat sa treaca vreo cateva clipe, in timp ce fetita isi reluase jocul, apoi chemand-o au plecat impreuna in gradina.

   S-au oprit pe marginea unei brazde, la umbra imbietoare a pomilor infloriti.

-Tie iti plac povestile, Marioara?, a intrebat-o el.

-Atat de mult ca nu m-as mai satura ascultand, a raspuns fetita.

-Atunci, asculta, ca-ti voi spune chiar acum una:

O mamica tanara si frumoasa, cu maini albe de dom

In timp ce tatal se ducea la lucru, mama facea singura toate treburile gospodariei.

    Copila crestea vazand cu ochii, sub privirile pline de dragoste ale lor. Intr-o zi, mama a plecat la bacania din apropiere ca sa cumpere ceva.

   Fetita dormea linistita in patucul ei. O scanteie a sarit din soba pe covor, iar acesta a luat foc. 

  Focul s-a intins cu repeziciune si a cuprins toate lucrurile din camera.

Un fum negru si des a umplut toata casa. La tipetele puternice ale copilei, au sarit vecinii. Era prea tarziu s-o mai poata scapa.

   Flacarile cuprinsesera aproape totul si limbi dogoritoare goneau pe cei care incercau a mai scapa ceva.
  
Mama, care tocmai se inapoia de la bacanie, ingrozita, si-a aruncat pachetele din brate. Alergand disperata, fara a tine seama de pericol, s-a repezit prin multime spre camera copilei.

 Toti au incercat s-o opreasca, stiind ca nimic nu se mai poate face. Dar nu se gaseau brate puternice ca s-o tina din drumul ei.

Avea un singur gand: „sa-si scape copilul”.

 Infruntand primejdias-a repezit prin flacari. A patruns in odaie si din doi pasi a fost la patul copilei. 

    A cuprins-o in brate si cu mainile ei a potolit flacarile ce cuprinsesera hainele fetitei. 

   Cu fetita stransa la piept, facandu-i pavaza din bratele sale, a iesit in curte. Inabusita de fum, fetita era mai mult in agonie. 

   Ajutoarele ce i s-au dat au readus-o la viata. Copila a scapat, insa cu pretul ranirii mainilor mamei sale. 
     
  A stat multe luni in spital. La intoarcerea acasa, mainile ei frumoase erau acum vinete si zbarcite din cauza arsurilor.

Curgeau siroaie lacrimile din frumosii ochi ai copilei. 

   Fara a scoate un cuvant, s-a ridicat de langa tatal sau. Apropiindu-se de mama, a îngenunchiat in fata ei si sarutandu-i in lacrimi mainile cele zbarcite, a zis suspinand:

-Maicuta buna si sfanta, mainile tale sunt cele mai frumoase maini din lume!

    Bună să ți fie inima !
    Faceți un exercițiu de imaginație și amintiti-vă mainile mamei dumneavoastră!

    Apoi  priviți la mainile Maicii Domnului care ne salvează pe toți din necazuri și ne poartă la brațele Sale

       Apoi vedeți  brațele Bisericii și înțelege :
   1. Rugăciunile Bisericii , Mama noastră.
    2. Postul și Euharistia , Inima noastră!

    Rămâi în răbdarea Duhului Celui Sfânt!