Există ceva pe care multe femei îl poartă fără să-l numească:
Un fel de foame emoțională, o dorință profundă de a fi ales, de a fi văzut, de a fi în sfârșit "cel important" pentru cineva. Și când acea rană nu este recunoscută, ceea ce pare a fi dragoste... este doar un mod de a umple ceea ce lipsește înăuntru.
E ca și cum inima ți-ar fi rece de când erai copil și cauți o pătură oriunde, chiar dacă este murdară sau ruptă...
Dar când te vindeci, când te ocupi de acea răceală interioară, nu mai accepți orice haină.
Înveți să-ți împleti cu dragostea ta, cu respectul tău, prezența ta.
Vindecarea nu înseamnă să te împietrești...
Înseamnă să nu te mai dăruiești celor care nu știu cum să te susțină.
Înseamnă să pui capăt așteptării eterne pentru ca cineva din afară să vină și să-ți dea ceea ce tu însuți poți începe să construiești.
Și apoi, când vine iubirea – pentru că vine și vine bine când ești deja bine – acea iubire nu doare, nu cere dovezi, nu îți pedepsește independența.
Că iubirea este alegere, nu necesitate...
Este bucurie, nu anxietate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.