Pentru că liniștea singurătății e mai curată decât gălăgia falsă a celor care te caută doar când au nevoie.
Să fii singur nu înseamnă că ești slab sau neiubit, ci că ai ales să nu mai lași pe nimeni să îți trateze sufletul ca pe un obiect de împrumut. Ai ales demnitatea în locul acceptării forțate, ai ales respectul de sine în locul aparențelor. Și da, uneori doare.
Dar e o durere care vindecă, nu una care se repetă la nesfârșit. Mai bine să fii singur/ă pe un drum sincer, decât înconjurat/ă de oameni care nu te văd cu adevărat.Când lumea te dezamăgește și oamenii își schimbă măștile, Dumnezeu rămâne singurul constant, singurul sprijin adevărat. El nu cere perfecțiune, ci doar sinceritate. Nu-ți cere să fii fără greșeală, ci să-ți deschizi inima și să crezi, chiar și atunci când drumul pare greu. Dumnezeu nu te părăsește niciodată, deși noi adesea uităm de El. În momentele de liniște sau în cele mai grele încercări, prezența Lui e acolo, tăcută, dar puternică, așteptând să Îl cauți, să Îl simți și să Îți amintești că nu ești singur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.