În Săptămâna luminata a anului 1988, patruzeci de elevi de gimnaziu au mers, împreună cu un profesor de-al lor, la Panaguda. Au găsit lângă gard aproximativ cincizeci de oameni, care așteptau acolo dis-de-dimineață.De îndată ce au ajuns toți copiii lângă poartă, Starețul a deschis și a spus: „Copiii să intre înăuntru!”. I-a primit plin de bucurie și le-a spus: „Luați câte un butuc și așezați-vă în cerc”. Profesorului i-a spus: „Hai să aducem tratație, ca să servim tineretul”. Au adus o cutie mare cu rahat și un coșuleț cu ouă roșii. „Acestea o să se mănânce toate, nu o să luăm nimic înapoi!”. Apoi s-a dus să aducă apă, iar copiii au început să alerge veseli pe lângă el. Unii dintre ei i-au făcut fotografii, iar el, lucru neobișnuit, nu s-a împotrivit deloc. Glumea și se juca cu ei, i-a și udat puțin cu furtunul, iar ei râdeau, însă îl și priveau impresionați de înfățișarea sa. Apoi, vreme de două ore, a stat împreună cu ei și au vorbit despre legătura lor cu părinții și cu profesorii. Copiii i-au spus că, de multe ori, se simt tiranizați. Starețul le-a explicat că părinții le impun anumite restricții nu fără motiv, ci pentru a se dezvolta normal, precum pomișorii pe care îi legăm de un arac, pentru a crește și a da roade. La discuție au participat aproape toți copiii. Nu se simțeau stânjeniți de nimic, pentru că le vorbea cu multă dragoste și simplitate. La sfârșit, le-a spus: „Am să merg cu voi la Karyes!”. Și, așezându-se în fruntea coloanei de copii, le-a spus celor care așteptau: „Astăzi, Maica Domnului mi-a trimis copii. Nu mai pot să vorbesc cu nimeni. Să mă iertați, mă duc cu ei”. Împreună cu copiii a mers până la Karyes, apoi și-a luat rămas bun de la fiecare în parte, i-a condus până la autobuz și s-a întors la chilia sa, ca să-i ajute pe cei care îl așteptau încă.
Extras din Sfântul Paisie Aghioritul–Editura Evanghelismos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.