Sinaxar 10 Noiembrie

 

 

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfinţilor Apostoli din cei şaptezeci: Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast şi Cvart.

Aceştia au fost din cei şaptezeci. Olimp şi Rodion, urmând Sfântului Apostol Petru, amândurora li s-au tăiat capetele, în cetatea Romei de către Neron. Iar Sosipatru, de care pomeneşte Sfântul Pavel în Epistola către Romani, fiind episcop la Iconiu, cu pace s-a savârşit. Şi poate fiecine sa afle ca Apostolul Pavel pomeneşte de dânsul în multe locuri în Epistolele sale. Asemenea şi Erast, de care pomeneşte în Epistolă fericitul Pavel, fiind iconom al Bisericii din Ierusalim şi apoi episcop al Paneadei, cu pace s-a săvârşit. Iar Cvart, fiind episcop al Beritului şi multe pătimind pentru dreapta credinţa şi pe mulţi elini spre Domnul întorcându-i, s-a săvârşit şi el cu pace.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Orest.

Acest sfânt a fost din cetatea Tiana, din ţara Capadociei, doctor cu meşteşugul. Deci mărturisind pe Hristos, a fost prins de Maximin guvernatorul, pe vremea împărăţiei lui Diocletian. Şi nesupunându-se a jertfi la idoli, ci mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut cu toiege atât de rău, încât i se sparse pântecele de i se vedeau maţele. Deci l-a dus la capiştea idolilor, şi suflând el asupra idolilor, s-au făcut aceia ca praful. Apoi a fost închis în temniţă şi după şapte zile stând înaintea judecăţii lui Maximin, şi iarăşi fiind silit ca să jertfească, şi nesupunându-se, i-au pătruns gleznele cu piroane lungi. Şi legându-l cu lanţuri de un cal sălbatic, l-au gonit repede şi târându-l douăzeci şi patru de mile, afară din cetatea Tiana, şi-a dat sufletul.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teostirict, cel din Simvola.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Nonnos, care a botezat pe Sfânta Pelaghia.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Mil episcopul, şi cu doi ucenici ai săi.

Acest Sfânt Părinte al nostru Mil s-a născut într-o cetate persană; şi după ce s-a botezat, a învăţat Sfintele Scripturi. Vrând el să ostăşească împăratului perşilor, după ce a ajuns în vârstă, a fost oprit de la acest gând de o înfricoşătoare vedenie de noapte şi de atunci petrecea în feciorie şi în nevoinţe, rugându-se lui Dumnezeu şi pentru sine şi pentru tot neamul său. Iar după câţiva ani, lăsându-şi cetatea, s-a făcut monah şi a locuit în locul în care proorocul Daniil a văzut vedeniile. Şi s-a învrednicit el a fi hirotonit episcop al preasfintei Biserici, prin mâna lui Ghenadie episcopul, care s-a făcut mărturisitor şi mucenic. Şi mult ostenindu-se acolo sfântul, mustra şi cu faptele şi cu cuvintele pe cei ce făceau călcări de lege; mai în urma bătut fiind de ei şi izgonit, după ce şi-a dat seama că ei rămân neîndreptaţi, mai înainte vestindu-le urgia ce avea să vină asupra lor de la Dumnezeu, s-a dus. Iar după ce au trecut trei luni de zile, mai-marii cetăţii aceleia din greşeala lor au căzut sub urgia împăratului.

Şi trimiţând împăratul ostaşi, împreună cu trei sute de elefanţi, au sfărâmat cetatea cu totul, iar pe locuitorii ei i-au omorât cu sabia. Atunci sfântul s-a dus la Ierusalim şi a aflat pe Amonie, ucenicul marelui Antonie, lângă care zăbovind doi ani, s-a întors iarăşi în Persia.

Ducându-se sfântul la eparhia sa, a zidit acolo o biserica, spre iertarea păcatelor poporului său celui nesupus, pe care împăratul îl pierduse cu amară moarte. Şi după ce a petrecut acolo multă vreme, s-a dus la cetatea Ctesifon, în care a aflat adunare de episcopi, şi, stând în mijlocul lor, a mustrat pe episcopul împotriva căruia se făcuse acel sinod. Iar episcopul acela umilea şi-şi bătea joc de sfântul mândrindu-se cu răspunsurile şi înţelepciunea sa. Iar sfântul i-a răspuns: "Fiindcă stai neîndreptat, trufindu-te împotriva arhiereilor Domnului meu pe care i-a adunat Duhul Sfânt, pentru aceasta te-a ajuns acum urgia lui Dumnezeu, Care iată te face acum pe jumătate uscat pentru mulţi ani, pentru ca prin pătimirea ta aceasta sa se înţelepţească şi să se îndrepteze ceilalţi". Şi, o, minune!, odată cu cuvântul sfântului a căzut fulger din cer şi l-a făcut pe acela jumătate uscat şi în aceasta stare a petrecut doisprezece ani întregi şi în urma s-a săvârşit.

Iar sfântul ieşind de acolo s-a dus la o altă cetate al cărei ocârmuitor pătimea de doi ani de o cumplită boală. Aflând el de venirea sfântului, a trimis la el şi l-a rugat sa meargă sa-l cerceteze ca pe un bolnav şi să-i dea binecuvântarea sa. Deci, fiindcă omul trimis stăruia către sfântul să meargă cu grăbire, sfântul a răspuns către dânsul aşa: "Du-te şi spune cu mare glas bolnavului ce te-a trimis: "Acestea îţi zice episcopul, întru numele lui Iisus Hristos, pe Care îl propovăduiesc eu prostul şi nevrednicul: Leapădă de la tine toată boala ce te supară, şi încingând mijlocul tău, vino umblând cu însăşi picioarele tale, ca să te văd". Iar trimisul întorcându-se, îndată ce a zis cuvintele acestea, o, minune!, s-a însănătoşit stăpânul său şi atât s-a întărit, încât n-a mai rămas în el vreo rămăşita sau semn de boală. Deci s-a sculat şi s-a dus la sfântul umblând cu picioarele sale şi aruncându-se la cinstitele picioare ale sfântului şi apucându-le cu amândouă mâinile, le săruta pe ele tăvălindu-se pe pământ. Şi mulţumind slăvea pe Dumnezeu, Cel ce l-a mărit pe el în acest chip. Aceasta preamărita minune a sfântului pe mulţi a adus la credinţa lui Hristos.

Acolo aflându-se sfântul, a alungat mulţi demoni din cei care pătimeau. Şi pe o femeie ce zăcea în pat şi era slăbănoaga de nouă ani, apucând-o de o mâna, a ridicat-o sănătoasa. Şi pe un om care cu nedreptate silnicea pe altul şi cu nebăgare în seama încredinţa nedreptatea prin jurământ, fiindcă defăima şi nu asculta cuvintele sfântului, l-a făcut prin rugăciunea sa ca să ia lepra lui Ghiezi peste tot trupul sau, spre îndreptarea şi a altora mulţi, încât din aceasta, mulţime nu putină din acel oraş a venit la sfântul şi a cerut ca să primească credinţa creştineasca. Şi alte încă multe minuni în feluri de locuri a făcut sfântul acesta, despre care răspândindu-se vestea, a ajuns la dregătorul Vasilisc. Fiind chemat sfântul şi stând el înaintea lui împreună cu doi ucenici ai săi, după ce a văzut credinţa lor cea în Hristos curată şi neclintită, multe pedepse şi chinuri le-a pricinuit lor neomenosul acela, care, aprinzându-se de mânie, a scos însuşi sabia şi a lovit pe sfântul în piept. Asemenea şi fratele lui Vasilisc în unire cu el a lovit şi acela pe sfântul în inima. Iar episcopul Domnului şi nevoitorul, viu încă fiind, a zis către ei: "Fiindcă voi amândoi v-aţi unit ca să mă omorâţi pe mine, nevinovatul, pentru aceasta mâine chiar în ceasul acesta se va vărsa sângele amândurora chiar de mâinile voastre, adică vă veţi ucide unul pe altul, şi maica voastră va rămânea fără fii". Şi aceasta zicând şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar pe cei doi ucenici ai sfântului suindu-i păgânul Vasilisc deasupra a doi munţi, acolo i-au ucis cu pietre.

A doua zi necredinciosul Vasilisc a ieşit împreună cu fratele său la vânat, fără să dea în vreun fel crezare prorociei sfântului, pe care o socotea ca o bârfire. Şi aflând un cerb singur ei, amândoi fraţii, au stat unul în dreptul celuilalt, adică, unul despre o parte de cerb şi celalalt de cealaltă, şi au slobozit amândoi suliţele ca să omoare cerbul. Iar ele purtându-se cu repeziciune s-au înfipt în inimile amândurora, şi aşa în chinuri şi-au lepădat sufletele, ucigându-se unul pe altul. Iar moaştele Sfântului Mil şi ale ucenicilor lui au fost îngropate de către creştini. Şi vieţuiesc ei pururea viaţa cea nesfârşită şi veşnică şi se roagă pentru noi către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Caliopie, Nir şi Orion.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna noiembrie în 10 zile: pomenirea Sfintilor Apostoli Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Cuart si Tertiu (+66).

        Toti acesti Sfinti sunt in ceata celor 70 de Apostoli ai Domnului. Din viata lor inchinata raspandirii cuvantului lui Dumnezeu putine stiri s-au pastrat in Sfintele Scripturi si in Sfanta Traditie.
        Asa, despre Sfintii Olimp si Rodion se stie ca au urmat Sfantului Apostol Pavel, la Roma, unde, fiind prinsi pe vremea imparatului Nero, din porunca acestuia, li s-au taiat capetele (Rom. 16,11;15).
        Sfantul Sosipatru se afla pomenit si el de Sfantul Pavel in Epistola lui catre romani (16,21), iar traditia ne spune ca a fost episcop Bisericii din Iconia, unde s-a savarsit in pace.
        Sfantul Erast, iarasi, este pomenit in aceeasi Epistola catre romani a marelui Pavel (16,23). Acesta a fost mai intai iconom al Bisericii din Ierusalim, iar apoi episcop al Paneadei, de unde cu pace s-a dus catre Domnul.
        Tot astazi se pomeneste si Sfantul Apostol Cuart. El a fost episcop al Beirutului si mult s-a ostenit pentru raspandirea dreptei credinte. Deci, pe multi pagani botezandu-i, a adormit in Domnul (Rom.16,23).
        Cat despre Sfantul Tertiu, el este acela care a scris Epistola marelui Pavel catre romani si a fost al doilea episcop in Iconia, dupa Sfantul Sosipatru (Rom.16,22).
        Iar acum, toti impreuna stau inaintea tronului lui Dumnezeu, intru vesnica veselie, primind de la Dansul rasplatiri pentru nevointele si ostenelile lor cele cu multe dureri. Dumnezeului nostru, slava!

 
 

Întru aceastã zi, pomenirea Sfântului Mucenic Orest.

        Acest Sfant a fost din cetatea Tiana, din tara Capadochiei, doctor cu mestesugul. Deci, marturisind pe Hristos, a fost prins de dregatorul Maximin, pe vremea imparatiei lui Diocletian (286-305) si, nesupunandu-se a jertfi idolilor, ci marturisind cu indrazneala pe Hristos Dumnezeu, a fost batut cu toiege atat de rau, cat nu era loc intreg pe trupul sau. Deci, l-au dus la capistea idolilor si, sufland el asupra lor, au cazut idolii si s-au facut ca praful. Apoi, l-au inchis in temnita si, dupa sapte zile, stand inaintea judecatorului Maximin, l-au silit iarasi sa jertfeasca. Si, nesupunandu-se, i-au patruns gleznele cu piroane lungi si, legandu-l cu lanturi de un cal salbatic, l-au luat la goana si, tarandu-l douazeci si patru de mile departe de cetatea Tiana, si-a dat sufletul.

 
 

Întru aceastã zi, cuvânt de suflet folositor, din Pateric.

        Un oarecare frate din Tebaida ne spunea noua, zicand: "Eu, fratilor, am fost feciorul unui aducator de jertfe idolilor. Deci, cand eram eu copil, vedeam de multe ori pe tatal meu alegand seara si dimineata in capiste, inchinandu-se si tamaind idolii. Iar, odata, am mers eu dupa tatal meu, in taina, nestiindu-ma el, ca sa vad ce face cand merge in capiste si cum se inchina. Si, daca am mers si am intrat in capiste, am vazut pe satana, sezand ca un imparat pe scaun imparatesc, si toti ostasii lui stand inaintea lui. Si, a venit unul din draci si i s-a inchinat lui, iar el l-a intrebat, zicand: "De unde vii si ce ai facut?" Raspuns-a dracul si a zis: "Iata, in cutare parte am fost si am ridicat sfada si razboi mare si multa varsare de sange am facut intre oameni si am venit sa-ti spun". Zis-a lui satana: "In cate zile ai facut aceasta?" Raspuns-a demonul: "In treizeci de zile". Si, maniindu-se, a poruncit de l-au batut pe el, zicand: "Numai aceasta slujba mi-ai facut in atatea zile?"
        Si aceasta facandu-se, a venit alt drac, inchinandu-se lui. Iar el l-a intrebat si pe acela, zicand: "De unde ai venit?" Raspuns-a acela: "Am fost pe mare si am ridicat furtuna mare asupra unei corabii cu multime de oameni si s-au inecat toti in mare si am venit ca sa-ti spun". Si, l-a intrebat pe el zicand: "In cate zile ai facut aceasta?" Raspuns-a el, zicand: "In douazeci de zile". Si a poruncit de l-au batut si pe acela, zicand: "De ce numai atat de putin lucru si atat de putina slujba mi-ai facut in atatea zile?" Si, iata, si al treilea drac a venit si s-a inchinat lui. Si l-a intrebat si pe acela de unde a venit. Si a raspuns si acela, zicand: "Intru aceasta cetate s-a facut o nunta. Si am pornit sfada si razboi mare intre nuntasi si intre mire si mireasa. Si multa varsare de sange am facut si am venit sa-ti spun". Si l-a intrebat pe dansul, zicand: "In cate zile ai facut aceasta?" Si a zis: "In cinci zile". Si a poruncit sa-l bata si pe acela, zicand: "Pentru ce in cinci zile numai atat de putina slujba si lucru ai facut?"
        Dupa aceasta a venit si altul si i s-a inchinat lui. Si l-a intrebat si pe acela, zicand: "Dar tu de unde ai venit?" Raspuns-a acela, zicand: "Eu, stapane, sunt patruzeci de ani de cand ma lupt cu un calugar sihastru in pustie, iar intru aceasta noapte l-am impins si l-am aruncat in desfranare". Iar satana, auzind aceasta, s-a sculat si l-a sarutat pe el si l-a pus pe scaun aproape de dansul, zicand: "Cu adevarat bun lucru si placuta slujba mi-ai facut, vrednic esti de cinstea mea, ca ai facut o isprava ca aceasta".
        Acestea, vazandu-le cu ochii mei si cu urechile mele auzindu-le, am cunoscut ca mare este cinul calugaresc. Drept aceea si eu, lasand lumea, am iesit in pustie, Dumnezeu povatuindu-ma pe calea mantuirii".

 
 

Întru aceastã zi, minunea tãmãduirii de catre Sfântul Ioan Gurã de Aur a dregãtorului Arhela.

        Esti in Antiohia un om, anume Arhela, dregator fiind si mai mare in cetate. Deci, i-a iesit lui pe obraz o pecingine si, petrecand multa vreme cu ea, n-a putut sa se curateasca de ea, si era foarte necajit, nu numai pentru buba, ci si pentru rusine, ca era mare si la loc aratat si nu putea fi ascunsa, incat de multe ori zabovea mai mult in casa sa si nu iesea afara. Si toti se fereau de el si se intorceau, nesuferit fiindu-le sa se apropie de danul. Insa avea ei un prieten apropiat si acela ii purta de grija, vazandu-l pe el intr-acest fel. Iar odata, fiind el cu dansul in casa lui, din a lui Dumnezeu purtare de grija, a zis catre Arhela: "Aud pe multi de un calugar ce vietuieste intr-una din manastirile din preajma cetatii, fiindca umbla unii dupa dansul, si, intorcandu-se spun multe despre dansul. Deci, asculta-ma pe mine, la ceea ce te sfatuiesc eu: sa mergem la dansul in manastire, cu credinta si cu cuget drept, si sa-l rugam sa faca rugaciune catre Dumnezeu pentru tine si nadajduim ca nu ne vom intoarce de la dansul fara milostivire".
        Aceasta auzind de la prietenul sau, Arhela a mers cu dansul in manastire la fericitul Ioan si, cazand la picioarele Sfanului, il ruga pe el pentru tamaduirea bolii. Iar Sfantul Ioan a zis lui Arhela: "Sa fagaduiesti Domnului ca vei face cele placute Lui si sa umpli mainile celor neputinciosi poate sa te tamaduiasca pe tine si sa te din averile tale si sa crezi ca Dumnezeu faca sanatos de boala ce te-a cuprins". Si, raspunzand, Arhela i-a zis lui: "Toate cele poruncite mie de sfintia ta le voi pazi pana la sfarsitul vietii. Si, de am rapit de la cineva fara dreptate, ii voi intoarce indoit, numai tamaduieste-ma pe mine, Cuvioase parinte". Atunci, fericitul Ioan a zis celor ce stateau in fata: "Luati-l pe el si spalati-l cu apa din care beau fratii in numele Domnului nostru Iisus Hristos si se va tamadui". Deci, l-au luat si i-au facut lui precum le-a poruncit lor. Si, intru acelasi ceas, i s-a curatat pecinginea fetii lui si s-a facut teafar, rumeneala intorcandu-se la el, incat nu ramasese nici o urma.
        Si s-a intors Arhela la fericitul Ioan, multumind lui Dumnezeu si placutului Sau Ioan, cazand la picioarele lui si multumindu-i de vindecarea sa. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.