Sf. Cuv. Ioanichie cel Mare; Sf. Mc. Nicandru și Ermeu; Sf. Cuv. Gheorghe Mărturisitorul din Drama 4 Noiembrie

 

În aceasta luna, ziua a patra, pomenirea Cuviosului parintelui nostru Ioanichie cel mare de la Muntele Olimp.

Acest fericit s-a nascut la douazeci si patru de ani ai tiraniei lui Leon Isaurul, luptatorul împotriva icoanelor, si s-a nascut în provincia Bitinienilor din tata care se numea Miritrichie si din maica ce se chema Anastasia. Ajungând la masura vârstei, adica la patruzeci si trei de ani ai vârstei sale, si mergând cu împaratul la oaste împotriva bulgarilor, a facut vitejie mare si a taiat pe multi din bulgari, pazind pe cei de un neam cu dânsul, ce stau înaintea împaratului. Deci lasând cinstea si marirea pe care împaratul voia sa ia-o dea, s-a dus la muntele Olimpului. Auzind un glas dumnezeiesc, a mers si mai la înaltimea muntelui, si acolo a gasit doi monahi ce se pustnicisera patruzeci de ani, pe care nu-i vazuse nimeni niciodata; erau îmbracati cu rase de par si se hraneau cu buruieni salbatice; si a auzit de la ei de toate cele ce avea el în cuget. Luând de la dânsii binecuvântare si ducându-se de acolo, a ajuns la muntele Trihalicului, dupa aceea la Mânastirea Avgarilor, apoi la muntii Cunduriei. Si învatând treizeci de psalmi, îi cânta împreuna cu acest tropar: "Nadejdea mea este Dumnezeu, scaparea mea este Hristos, acoperamântul meu, Duhul Sfânt". Acest fericit umblând prin multe locuri si facând multe minuni, si cele viitoare aratând, s-a dus la Mânastirea lui Antidie, unde a raposat întru Domnul la adânci batrâneti, caci era de nouazeci si patru de ani.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare

Troparul Sfântului Cuvios Ioanichie cel Mare, glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioanichie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maice şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminat cu lumina harului, cuvioase, luminează pe cei ce prăznuiesc cu credinţă pomenirea ta şi cu rugăciunile tale izbăveşte-i pe ei din întunericul păcatelor, Sfinte Ioanichie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Călătorit-ai neabătut pe calea care duce către Cetatea Cerească, Sfinte Ioanichie, că te-a povăţuit Duhul Sfânt, care S-a odihnit în inima ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ai avut smerenie care înalţă, Sfinte Ioanichie, pentru aceea ne rugăm ţie: milostiveşte-te spre noi smeriţii, cuvioase şi uşurează toate durerile inimilor noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Chemarea celor căzuţi şi Întărirea celor ce stau eşti, cea cu totul fără prihană. Pentru aceea mă rog ţie, îndreptează gândul meu cel căzut prin păcat, ca să te slăvesc, Stăpână.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întăreşte-i şi întru Dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învredniceşte-i.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciune ai schimbat cele trecătoare cu cele stătătoare, luându-ţi crucea ta, Sfinte Ioanichie şi te-ai osebit depărtându-te în munţi neumblaţi, ca marele Prooroc Ilie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Doimea de părinţi ţi-a arătat ţie calea cea foarte dorită, pe care o ai aflat fiind retras mulţi ani în munţi, luminându-te cu har proorocesc, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind clătinaţi de multe feluri de patimi, cu credinţă alergăm la acoperământul tău, Sfinte Ioanichie, ca să ne cercetezi pe noi pe toţi, cu mijlocirile tale cele sfinte, rugând pe Iubitorul de oameni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu picăturile milei tale, Fecioară, stinge cărbunii păcatelor mele, de Dumnezeu Dăruită şi aprinde sfeşnicul inimii mele cel stins, Ceea ce eşti Sfeşnic de aur cu totul fără prihană.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Dumnezeiescul Sfat cel neurmat al Celui Preaînalt, al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum înţelegându-l, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuprinzând munţi preaînalţi cu smerenia ta, ai smerit vârfurile cele înalte ale demonilor, înţeleptule şi ai făcut vitejie împotriva lor, laudă şi întărire a sihaştrilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întrarmându-te cu frica lui Hristos, ca şi cu o sabie cu două ascuţişuri, ai biruit cu înţelegere şi cu simţire pe balaurul cel lepădat, fericite, lăudându-te cu sfinţită biruinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfierbântându-te cu totul de Dumnezeiescul Duh, părinte, ai suferit gerul mulţi ani, vieţuind în pustietăţi şi căutând pe Domnul, Care te încălzea pe tine, cu Dumnezeiescul har.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De neputinţele noastre cele sufleteşti fiind clătinaţi, părinte şi cu credinţă chemându-te, acoperă-ne cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, ca să te cinstim cu bună credinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Curăţitoarea oamenilor, cu credinţă te rog şi mă cuceresc, Binecuvântată, fă-mi Milostiv pe Judecătorul Fiul tău, ca după datorie să te măresc.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască slava ta: că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, pace dăruindu-le tuturor celor ce te laudă pe tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umblat-ai, cuvioase, pe calea cea strâmtă şi de întristare, făcându-ţi lărgimea cu Dumnezeieşti suişuri ale inimii şi cu privirile minţii; şi după har îndumnezeindu-te arătat, locuieşti acum în Cetatea cea Cerească, bucurându-te.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţind ochiul sufletului, cuvioase, ţi s-a dat ţie har de proorocie, ca să spui cele ce vor să fie, ca şi cum ar fi de faţă şi să vezi cele de departe, ca şi cum ar fi aproape, o, Sfinte Ioanichie, cu harul Duhului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izbăveşte-mă de durerea păcatelor şi a necazurilor, potoleşte patima inimii mele şi dă-mi dezlegare de greşeli, având pe Dătătorul de bine şi Dumnezeu, Care ascultă cinstitele tale rugăciuni, o, Sfinte Ioanichie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Curăţeşte abaterile gândului meu, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, tămăduieşte patimile sufletului meu, alungă întunericul lenevirii, ca sa te laud pe tine cu cântări, pururea Fericită Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veştejind patimile trupului, te-ai arătat ca un pom înalt, care face roade minunile şi isprăvile cele de cinste, Preasfinţite Ioanichie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vindecatu-te-a pe tine Domnul cu arătarea Mucenicului Evstatie, când ai pătimit bând otrava cea de pierzare, preafericite, din mâna celui nedrept.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pătimit-ai mii de dureri aflându-ţi-se trupul întru slăbiciune, Sfinte Ioanichie. Pentru aceea cu credinţă strig ţie: potoleşte durerile bolilor mele.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce Singură eşti Ajutătoare tuturor, ajută-ne nouă care suntem în primejdii şi ne întinde mâna ca să ne scoli. Şi ne îndreptează către limanurile mântuirii, Fecioară, de Dumnezeu cu har Dăruită.

 

CONDAC

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Stea prealuminoasă te-ai arătat pe pământ luminând în lume, pe cei ce sunt în negura patimilor strălucindu-i şi doctor de mare ajutor fiind celor bolnavi; ci, ca cel ce ai luat har de tămăduiri, celor ce te rugăm pe tine dă-ne toată vindecarea, ca să strigăm: bucură-te, Părinte Ioanichie.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci, groaza focului bărbăteşte câlcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate, Doamne al părinţilor noştri şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-ţi inima ta locaş Preasfintei Treimi, ai zidit trei biserici în care, prin Dumnezeiescul har, izvorăşti mirul spre luminarea şi curăţirea celor ce cu credinţă se apropie de tine, Sfinte Ioanichie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sufletul tău fiind luminat pururea cu Strălucirile Dumnezeiescului Duh, cunoştea sfaturile sufletelor celor ce veneau cu credinţă către tine, fericite, pentru că le luminai cu mai înainte cunoştinţa cea proorocească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înviforându-mă pe mine boli sufleteşti şi trupeşti, te rog, izbăveşte-mă cu rugăciunile tale, fericite şi mă fă a cânta: Prealăudate, Doamne al părinţilor noştri şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ai născut pe Domnul Neschimbat, care eşti Dăruită de Dumnezeu, roagă-te, Curată, cu dreapta Lui, să-mi schimbe gândul către cele mai bune, că sunt răzvrătit de grijile vieţii.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând deasupra muntelui, ca făclia pe sfeşnic, cuvioase, ai luminat cu credinţă cugetele tuturor, arătând foarte bine cărarea vieţii cu cuvintele şi cu faptele, Sfinte Ioanichie şi suindu-i pe ei cu Dumnezeiescul cuvânt către Înălţimea nepătimirii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Domnul Atotţiitorul vorbeai, cu mintea curăţită de nepătimire. Şi fiind învăţat de la El cele negrăite, cuvioase, ai spus mai înainte prooroceşte, luminând sufletele ca un mare prooroc, preafericite. Pentru aceasta cu un glas te lăudăm pe tine noi credincioşii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împresuratu-m-au pe mine rănile cele nesuferite şi boli de multe feluri mă învăluiesc; scapă-mă de acestea te rog, părinte, ca unul ce ai luat de la Dumnezeu har de a vindeca patimile şi a uşura durerile credincioşilor, Sfinte Ioanichie.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Dimpreună cu toate Oştile cele de sus, lăudând pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Treime Nedespărţită, Dumnezeire Nezidită, să strigăm cu bucurie: Sfânt, Sfânt, Sfânt, o Putere, o Stăpânire şi o Împărăţie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai mai presus decât îngerii, întrupând pe Dumnezeu în chip de negrăit. Deci pe Acela roagă-L, Stăpână, cea cu totul fără prihană, ca să mă facă pe mine mai presus de patimile cele trupeşti, întru înaltă smerenie a minţii, cântând harul tău cel preamare.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Tot neamul pământesc să salte cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai putut birui patimile întărindu-ţi Dumnezeu gândul. Pentru aceea ai ajuns tu, părinte, a fi înger în trup şi dimpreună cu îngerii locuieşti în ceruri, stând înaintea Tronului Slavei totdeauna şi umplându-te de lumină neînserată.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca în ceruri ai locuit în munţi şi în peşteri, cuvioase, pentru aceea s-au împăcat cu tine fiarele cele sălbatice că ai supus patimile sufletului, cele ce cu anevoie se opresc şi te-ai făcut drept. Pentru aceea toţi credincioşii te lăudăm pe tine, Sfinte Ioanichie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioanichie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstitele şi sfinţitele tale moaşte, zăcând în mormânt, vindecă bolile şi ard taberele demonilor totdeauna, prin Dumnezeiescul har, Înţelepte Ioanichie şi izvorăsc vindecări tuturor celor ce cu credinţă pururea te fericesc pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Apropiindu-te acum de Hristos, mai luminat şi mai curat, Sfinte Ioanichie, adu-ţi aminte de cei ce te pomenesc pe tine cu credinţă şi cere totdeauna pentru noi iertare de greşeli, vindecare de toate bolile şi unire cu Împărăţia lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează ochii sufletului meu, Curată, Ceea ce ai născut Lumina, ca să nu mă ajungă întunericul cel mai adânc al păcatului, nici să mă acopere adâncimea deznădăjduirii. Ci, tu mă izbăveşte şi mă cârmuieşte către Limanul Dumnezeieştii Voiri.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Curăţind întunericul patimilor şi luând lumina poruncilor lui Hristos, cu adevărat ai strălucit cu post şi omorându-ţi trupul te-ai înviat prin Duhul, călcând cursele vrăjmaşilor, fericite. Pentru aceea te-ai făcut părtaş cu îngerii cei fără de trupuri, prin harul Duhului, Fericite Ioanichie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA

Glasul al 3-lea

Podobie: De Frumuseţea Fecioriei tale...

Veselia lumii cu osârdie ai părăsit-o şi ai urmat Stăpânului tău, rănindu-ţi-se sufletul de Dumnezeiască dragoste, Sfinte Ioanichie. Pentru aceasta şi cuptorul patimilor l-ai stins cu roua Duhului Sfânt, preafericite. Drept aceea dănţuieşti acum împreună cu îngerii, următor făcându-te vieţii acelora.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 3-lea

Podobie: De Frumuseţea Fecioriei tale...

Toată viaţa mea a trecut în multă lenevire, Preacurată şi acum m-am apropiat de vremea ieşirii mele şi mă tem de vrăjmaşii mei. Să nu-mi răpească sufletul meu şi să mă trimită în adâncimea piericiunii. Ci, milostiveşte-te spre robul tău, Fecioară şi mă izbăveşte de osânda lor, Mireasă a lui Dumnezeu.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 3-lea

Podobie: De Frumuseţea Fecioriei tale...

Moarte de ocară, Îndurate, ai răbdat de bunăvoie prin Răstignire; pe Care văzându-Te Ceea ce Te-a născut, Hristoase, se rănea. Şi rupându-şi inima se tânguia ca o Maică. Cu ale cărei rugăciuni pentru milostivirea milei Tale, îndură-Te şi mântuieşte lumea, Cel Ce ai ridicat păcatul lumii.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor sfintitilor Mucenici Nicandru episcopul Mirelor si Ermeu preotul, care au fost hirotoniti de Sfântul Apostol Tit.

Acesti sfinti, dezlipind pe multi de idoli si apropiindu-i de Hristos, au fost pârâti la Libaniu, comitele cetatii, care i-a chinuit în felurite chipuri. Si înca fiind în viata, i-a bagat într-o groapa si i-a acoperit cu pamânt. Si asa cu acea cumplita si nesuferita sila, si-au dat sfintele lor suflete lui Dumnezeu.

Canon de rugăciune către Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Nicandru, Episcopul Mirelor şi Ermeu, preotul

Troparul Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici Nicandru, Episcopul Mirelor şi Ermeu, preotul

Glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Cetele israeliteneşti, cu picioare neudate trecând Marea Roşie şi în adâncul cel umed pe călăreţii vrăjmaşi voievozi văzându-i cufundaţi, cu bucurie au cântat: să cântăm Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Praznic cinstit al cinstiţilor luptători, pomenire sfinţită a sfinţilor mucenici săvârşind astăzi preasfinţită Biserica lui Hristos, cu cântări sfinţite se înfrumuseţează, lăudându-i pe dânşii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Nicandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind uns şi cinstit cu ungerea preoţiei, Ierarhe Nicandru, prin credinţă o ai făcut mai cinstită cu vopselele sângiurilor tale, strigând cu veselie: să cântăm Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Trecând calea muceniciei şi în aceasta aievea arătând veselia cea adevărată, v-aţi îmbogăţit cu harul minunilor şi cu dăruiri cereşti, mucenicilor, cu un glas strigând: să cântăm Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Hristos, Cel Nemărginit în sânurile Tatălui, Se cuprinde cu trupul în sânurile Maicii Sale, păzind-o pe dânsa după naştere cu adevărat Fecioară, mai presus de gând. Căruia cu un glas strigăm: să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Biserica cea stearpă a născut din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit. Minunatului Dumnezeului nostru să-I strigăm: Sfânt eşti, Doamne.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Nicandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întinzând mrejele cuvintelor, ai vânat, făcând minuni, pe cei din rătăcire, aducându-i pe ei dar de mult preţ Celui Ce a strălucit din Fecioară, Sfinte Nicandru.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Nicandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viţă foarte bine roditoare te-ai făcut, din grădina lui Tit luminătorul critenilor, care ne aduce struguri cuvântători, din care ne izvorăşte nouă dulceaţă de mântuire, Sfinte Nicandru, Fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împreună cu Sfântul Ermeu aţi ogorât cu plugul Crucii inimi înţelenite, înţelepţilor şi le-aţi făcut roditoare, Sfinte Nicandru, pentru aceea vă fericim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nici mintea îngerească nu poate tâlcui naşterea ta cea mai presus de minte, că ai zămislit în pântece, Preacurată, pe Cuvântul Minţii Celei Dintâi, Care a întărit toate cu cuvântul.

Irmos: Biserica cea stearpă a născut din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit. Minunatului Dumnezeului nostru să-I strigăm: Sfânt eşti, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cel ce șade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel ușor a venit Iisus, cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata Fecioară și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Căruţă v-aţi arătat Cuvântului, purtându-L pe Dânsul cu cugetul. Pentru aceea fiind legaţi de cai şi târâţi cu chinuri fără seamăn, nu v-aţi lepădat de El, nu v-aţi biruit, grăbindu-vă în chip vădit către Cărarea cea Cerească.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind închişi în temniţe şi legaţi cu lanţuri, aţi izbăvit cetatea şi poporul din legăturile rătăcirii şi i-aţi legat cu legătura dragostei, Celui Ce S-a legat trupeşte pentru noi din bunătatea Sa.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind închişi mucenicii, slăveau pe Stăpânul împreună cu îngerii, cei pururea lăudaţi, hrănindu-se cu pâine cerească. Pentru aceea nu se îngrijeau de durerile trupului, fiind ei mai tari decât chinurile.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce şade pe Scaun Înalt şi Înfricoşător, făcându-Se Prunc, şade în braţele Maicii, îndreptând chipul cel căzut şi dăruind îndumnezeire celor din Adam.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminarea Ta, Doamne, trimite-ne-o nouă şi ne scoate din negura greşelilor, Bunule, pacea Ta dăruind-o nouă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Nicandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spre luminarea credinţei ai povăţuit popoarele, care au părăsit întunericul nebuniei idoleşti şi s-au făcut fii ai luminii prin mijlocirea ta, Sfinte Nicandru.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind cu luminile cele luminătoare ale Duhului, au trecut întunericul chinurilor fără stricăciune, risipind negura necredinţei, luminătorii cei slăviţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Umplându-se Sfântul Tit de apele Sfântului Pavel, te adapă pe tine arătându-te râu care îneci pâraiele cele tulburi ale necredinţei, Sfinte Nicandru.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ai născut pe Mielul şi Domnul cu Trup, Fecioară, Cort Neîntinat, Dumnezeiescule Chivot, Sfeşnic Cinstit, luminează sufletul meu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Strigat-a mai înainte, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune mă scapă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Având picioarele pironite cu piroane mucenicii s-au arătat următori patimilor Mântuitorului, Celui Ce S-a pironit pe Cruce şi a mântuit toată lumea din stricăciune.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Marea de chinuri aţi trecut-o, mucenicilor, cu cârmuirea Sfântului Duh Cel Atotputernic, prealăudaţilor şi aţi ajuns către Limanul cel Dumnezeiesc, umplându-vă de mărire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca cel ce porţi numele biruinţei, ai biruit toată împotrivirea bărbaţilor celor ucigaşi, Sfinte Ierarhe Nicandru, pururea pomenite şi ai luat cununile măririi, stând înaintea lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ai şters Fecioară, ocara strămoaşei Eva, născând pe Cel Ce ne încununează pe noi cu binecuvântări şi ai prefăcut, Ceea ce eşti Bună, întristarea ei în bucurie.

Irmos: Strigat-a mai înainte, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune mă scapă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Cu adevărat prin Dumnezeiasca ungere a preoţiei şi prin sângele cel cu adevărat sfinţit al muceniciei fiind străluciţi, măriţilor, v-aţi unit cu Cetele îngerilor celor netrupeşti, bucurându-vă. Pentru aceasta prăznuim cinstită pomenirea voastră, rugându-vă ca să se dea curăţire tuturor, cu rugăciunile voastre, sfinţilor.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Irmos: Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Nicandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Taina ta cea sfinţită vopsind-o, fericite, întru vopsele de sângiuri, ai făcut-o mai luminoasă, Sfinte Nicandru, strigând pururea: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Vorbind cu foc din dragostea cea fără îndoială către Ziditorul, nu aţi fost arşi, fericiţilor, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Văpaia cuptorului care era gătită vouă spre pedepsire, aţi schimbat-o în rouă, cu Duhul Cel Ce lucrează toate, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cuvântul, Cel Ce S-a Întrupat în chip de negrăit, ai născut, Preacurată Fecioară, Care izbăveşte din moarte pe cei ce strigă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Nicandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai ajuns să fii cinstit ierarh nu cu sânge străin, ci cu sângele tău, intrând în Biserica cea de sus, Sfinte Nicandru şi cântând: Binecuvântaţi şi lăudaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În scaunul preoţilor lăudând pe Domnul, Măritul Ermeu şi împodobindu-se cu sângele muceniciei, striga cu tărie: Binecuvântaţi şi lăudaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Cu sfinţenie săvârşind mai înainte cele sfinte, v-aţi arătat jertfe cinstite şi v-aţi adus spre miros de bună mireasmă Domnului, strigând: Binecuvântaţi şi lăudaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Usucă noianul relelor mele, Ceea ce ai născut Noianul Milostivirii, pe Mântuitorul şi Domnul, Fecioară, Căruia strigăm: toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Eva, prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Nicandru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întins fiind pe lemn cu tărie, înţelepte şi cu făclii fiind ars, ai primit rouă cerească prin mână îngerească, Mucenice Nicandru; iar pe cei ce ardeau i-ai dat morţii, cu rugăciunile tale cele purtătoare de viaţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi privelişte înfricoşătoare, fiind dezbrăcaţi, legaţi de cai şi preamult târâţi, v-aţi arătat sănătoşi; şi fiind daţi focului, v-aţi arătat nearşi, fiind păziţi cu Dumnezeiescul Duh, purtătorilor de lupte.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi Sfinţita Mitropolie a Mirelor prăznuieşte chemând toată cetatea la ospăţ, întru această pomenire a voastră, prealăudaţilor, în care aţi săvârşit sfinţită nevoinţa voastră, cu cuget viteaz.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Deschisu-s-au vouă cerul şi îngerii la intrarea voastră au dat glas de bucurie, iar cetele cuvioşilor şi ale drepţilor s-au bucurat. Cu care împreună sălăşluindu-vă, aduceţi-vă aminte de toţi cei care vă pomenesc pe voi, Sfinţilor Sfinţiţilor Mucenici Nicandru şi Ermeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mă cu lumina ta, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ai născut Lumina Cea Neapropiată. Risipeşte norii sufletului meu şi te rog scoate-mă din întuneric şi mă învredniceşte de Dumnezeiasca mântuire, ca să te laud pe tine, Ceea ce eşti pururea Lăudată.

Irmos: Eva, prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 3-lea

Podobie: De Frumuseţea Fecioriei tale...

Purtând numirea biruinţei, mucenice, ai biruit împotrivirea bărbaţilor celor fără de Dumnezeu şi închinăciunile lor le-ai stins, Sfinte Nicandru, având nevoitor împreună cu tine pe Măritul Ermeu şi dimpreună cu el ai răbdat toată chinuirea, fericite; şi acum moşteniţi odihna cea nemuritoare, rugându-vă să ne mântuim noi.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 3-lea

Podobie: De Frumuseţea Fecioriei tale...

Toată viaţa mea a trecut în multă lenevire, Preacurată şi acum m-am apropiat de vremea ieşirii mele şi mă tem de vrăjmaşii mei. Să nu-mi răpească sufletul meu şi să mă trimită în adâncimea piericiunii. Ci, milostiveşte-te spre robul tău, Fecioară şi mă izbăveşte de osânda lor, Mireasă a lui Dumnezeu.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 3-lea

Podobie: De Frumuseţea Fecioriei tale...

Moarte de ocară, Îndurate, ai răbdat de bunăvoie prin Răstignire; pe Care văzându-Te Ceea ce Te-a născut, Hristoase, se rănea. Şi rupându-şi inima se tânguia ca o Maică. Cu ale cărei rugăciuni pentru milostivirea milei Tale, îndură-Te şi mântuieşte lumea, Cel Ce ai ridicat păcatul lumii.

Sfântul Cuvios Gheorghe, Mărturisitorul din Drama

Sfântul Cuvios Gheorghe din Drama este un sfânt din epoca contemporană. El a viețuit între anii 1901 și 1959 și de aceea mai este cunoscut și cinstit ca „Noul Mărturisitor din Drama”.

Cuviosul Părinte Gheorghe s-a născut în anul 1901, în orașul Arghiropolis din ținutul Pontului (astăzi Gümüșhane, Turcia), ca fiu al unor evlavioși creștini, Sava și Sofia Karslidis. La botez a primit numele Atanasie, dar de mic a rămas orfan de ambii părinți, încât a fost crescut, împreună cu un frate mai mare și o soră, de bunica din partea tatălui. Aceasta a sădit în inima lor dragostea de Dumnezeu și de sfintele slujbe ale Bisericii, ducându-i uneori și în pelerinaj la vestita Mănăstire Panaghia Sumela din Pont, pe atunci o vatră monahală înfloritoare. După moartea bunicii sale, care i-a dat ca binecuvântare o icoană a Maicii Domnului, de care Cuviosul nu se va despărți toată viața, el a plecat împreună cu bunicul său din orașul natal spre Erzurum (Turcia), apoi spre Tbilisi (Georgia).

Plin de dumnezeiescul dor, tânărul Atanasie a intrat în obștea mănăstirii georgiene Noul Athos. Acolo a învățat limba georgiană, dar mai ales s-a nevoit să dobândească ascultarea, smerenia, răbdarea, privegherea și rugăciunea. În anul 1917 bolșevicii au venit în mănăstire, au spânzurat pe toți clericii, iar pe ceilalți membri ai obștii, care nu au vrut să se lepede de credință, i-au legat unii de alții lângă o groapă comună și i-au împușcat. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, evlaviosul novice și alți câțiva au scăpat cu viață. La 20 iulie 1919 a fost călugărit cu numele de Simeon, dar la scurt timp a fost întemnițat și chinuit în mod nemilos de atei. În urma grelelor suferințe i-au căzut dinții și i s-au vătămat grav picioarele. În 1923 a fost eliberat și s-a mutat la Suhumi (regiunea Abhazia), iar la 8 septembrie 1925 a fost hirotonit preot de un ierarh georgian, care i-a schimbat numele în Gheorghe.

Deși tânăr, Cuviosul a primit de la Dumnezeu darul dreptei socotințe și al înainte-vederii, pentru care era cinstit de credincioșii ortodocși georgieni, ruși și greci. Cuviosul Gheorghe a plecat în Grecia în anul 1929 și s-a așezat în satul Sipsa (astăzi Taxiarhes), de lângă Drama, unde, deși suferind cu picioarele, a desfășurat o bogată lucrare duhovnicească în rândul credincioșilor, pe care i-a apropiat de Biserică și i-a povățuit, îndeosebi prin Taina Spovedaniei, căreia îi acorda o deosebită însemnătate. În anul 1936 a călătorit ca pelerin în Țara Sfântă, cuprins de dorul de a vedea locurile unde Hristos Domnul a înfăptuit mântuirea lumii. Întors la Sipsa, Cuviosul Gheorghe a hotărât să construiască o mănăstire, cu hramul Înălțarea Domnului, ridicând o modestă biserică și câteva locuințe în anul 1939.

Din această perioadă a vieții sale se cunosc cele mai multe mărturii ale fiilor săi duhovnicești. Cuviosul cerea ucenicilor să se spovedească și să postească înainte de primirea Sfintei Împărtășanii. Nenumărate mărturii arată că, prin darul primit de la Dumnezeu, Cuviosul le aducea aminte, celor ce se spovedeau, păcatele pe care le uitaseră sau se rușinau să le spună. Nu îi împărtășea pe cei cu păcate grele, pe cei care nu-și făceau canonul dat de duhovnic, pe cei îmbrăcați indecent, dar mai ales pe cei care erau certați cu cineva sau nedreptățeau pe aproapele.

Cuviosul Gheorghe era un mare nevoitor. Nu vorbea mult, ci era foarte serios și modest. Dormea câteva ore pe o rogojină întinsă pe scânduri. Deși hainele lui erau vechi și peticite, erau totdeauna curate. Nu mânca niciodată carne, iar pește foarte rar. Deși suferea de anemie și de alte neputințe trupești, primea zilnic pe credincioși, iar în fiecare noapte se ruga în biserică de la miezul nopții până dimineața, adesea săvârșind înainte de zori Sfânta Liturghie. Mai mulți ucenici dau mărturie despre strălucirea feței Cuviosului în vremea dumnezeieștii Liturghii. Uneori, Duminica trimitea pe cineva să meargă pe la casele credincioșilor să-i cheme să lase lucrul și să vină la Sfânta Liturghie. Îi învăța pe credincioși să-și facă semnul sfintei cruci corect și să păstreze liniștea în biserică.

Cuviosul a săvârșit numeroase vindecări, pe care căuta să le ascundă cu smerenie. Prin harisma înainte-vederii a prorocit începerea celui de-al Doilea Război Mondial, ca și Războiul civil din Grecia, dar în timpul acestora, prin rugăciuni cu lacrimi, Cuviosul a ocrotit mănăstirea și pe toți credincioșii din împrejurimi, care n-au avut de suferit.

În anul 1959 și-a prevăzut sfârșitul, vestind aceasta în mai multe rânduri ucenicilor apropiați. În zorii zilei de 4 noiembrie, după ce s-a rugat înaintea icoanei Maicii Domnului, rostind rugăciunea: Ușa milostivirii deschide-o nouă..., Cuviosul Mărturisitor Gheorghe și-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului Hristos. După trei zile trupul Cuviosului, neatins de stricăciune, a fost înmormântat lângă ctitoria sa de mitropolitul Filip al Dramei.

Numeroase vindecări și arătări minunate s-au săvârșit și după trecerea Cuviosului la cele veșnice. Moaștele sale, binemirositoare, au fost aflate în ziua de 9 februarie 2006, de către Înaltpreasfințitul Părinte Pavlos, Mitropolitul Dramei.

Canonizarea Sfântului Gheorghe a fost făcută de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol la 18 martie 2008, rânduindu-se ca zi de pomenire 4 noiembrie, ziua trecerii sale la cele veșnice.

În anul 2011, mitropolitul Pavlos al Dramei a dăruit Patriarhiei Române un fragment din moaștele Sfântului Gheorghe din Drama şi o frumoasă icoană pictată cu chipul sfântului, care se află în Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale din Bucureşti. În decembrie 2010, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, pe atunci mare eclesiarh al Catedralei patriarhale, alături de Arhim. Paisie Teodorescu şi Arhim. Dionisie Constantin au participat împreună cu grupul psaltic Tronos al Catedralei patriarhale la o serie de manifestări liturgice şi culturale, organizate de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Pavlos de Drama, cu prilejul zilelor oraşului grecesc Drama.

În cadrul ședinței Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 octombrie 2015, în prezența Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Pavlos de Drama, a fost aprobată propunerea de înscriere în Calendarul bisericesc a Sfântului Cuvios Gheorghe Mărturisitorul din Drama, cu data de prăznuire 04 noiembrie.

Pentru rugăciunile Sfântului Cuvios Gheorghe Mărturisitorul, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

Sursa: http://basilica.ro

Acatistul Sfântului Cuvios Gheorghe, Mărturisitorul din Drama

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Pe lucrătorul virtuții cel stăruitor, care a lucrat în suflete cu plugul iubirii și al dreptei credințe, pe cel ce în vremurile din urmă a fost ctitor al Mănăstirii Înălțării din Drama, să-l lăudăm după vrednicie, în cântări cuviincioase strigând: Bucură-te, fericite Gheorghe!

Icosul 1

Înger purtător de trup, având mintea la lăcașurile cerești te-ai arătat și, ca o pildă a nevoitorilor, ai trecut cu vederea toate cele trecătoare, fericite Gheorghe; pentru aceasta, fericindu-te, strigăm cu evlavie:
Bucură-te, pildă a curăției;
Bucură-te, lumină a bunătății;
Bucură-te, binecuvântare a credincioșilor;
Bucură-te, pildă a monahilor nevoitori;
Bucură-te, vlăstar bine înflorit și slăvit al Pontului;
Bucură-te, făclie neadormită, luminătoare a lumii;
Bucură-te, sfânt ctitor al obștii Înălțării;
Bucură-te, bun sprijinitor și ocrotitor al Dramei;
Bucură-te, luminător milostiv al vieții;
Bucură-te, stea a iubirii;
Bucură-te, mărturisitor al credinței;
Bucură-te, primitor al harului dumnezeiesc;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 2

Dumnezeiește viețuind în vremurile din urmă, Sfinte Gheorghe, cel ce ai odrăslit ca o floare în cetatea Arghiropolis din Pont și te-ai făcut sprijinitor, păzitor și ocrotitor neadormit al celor din Drama, la ceruri ai ajuns acum, cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul 2

Ca un povățuitor duhovnicesc al vestitei Mănăstiri a Înălțării din Drama, pe care ai zidit-o cu mâinile tale, Cuvioase Gheorghe, iubitorule al înfrânării, auzi pe cei ce se închină, cu credință neclintită, sfintelor tale moaște și strigă ție:
Bucură-te, mireasmă a Cuvioșilor din vremurile noastre;
Bucură-te, cântare a darurilor dumnezeiești;
Bucură-te, rază nou luminătoare a Pontului;
Bucură-te, sălaș de curând întemeiat al harului;
Bucură-te, casă nou zidită a purtării îngerești;
Bucură-te, pom înflorit al înaltei viețuiri;
Bucură-te, cel ce ai sfințit obștea ta cu nevoințele;
Bucură-te, cel ce din belșug ai binecuvântat Drama;
Bucură-te, lucrător al rugăciunii și al trezviei;
Bucură-te, chivot al iubirii Ziditorului;
Bucură-te, harpă a luptelor duhovnicești;
Bucură-te, alăută a tot felul de minuni;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 3

Cu cinstita ta nevoință și purtare se laudă Drama, pe care de la Dumnezeu o păzești pururea, Cuvioase, și o sfințești prin racla sfintelor tale moaște, fericite Gheorghe, și o îndemni să cânte neîncetat: Aliluia!

Icosul 3

Înăuntrul inimii tale, cinstite Gheorghe, bunica ta a picurat dumnezeiescul dor, care te-a adăpat cu apele cele vii ale credinței ortodoxe și te-a povățuit să cânți Domnului Celui preamilostiv, iar noi, pentru aceasta, grăim ție:
Bucură-te, tânăr făgăduit credinței;
Bucură-te, lăcaș dumnezeiesc al harului;
Bucură-te, cunoscător al înțelepciunii desăvârșite;
Bucură-te, grabnic sprijinitor al credincioșilor;
Bucură-te, pildă de folos purtătorilor de Dumnezeu nevoitori;
Bucură-te, carte înțeleaptă pentru luptătorii dreptei credințe;
Bucură-te, cel ce din Pont ai ajuns în Drama;
Bucură-te, cel ce cânți la lira cea cu bun sunet a Celui preaînalt;
Bucură-te, locuitor în dumnezeieștile lăcașuri;
Bucură-te, săvârșitor de minuni străine;
Bucură-te, icoană a viețuirii îngerești;
Bucură-te, dreptar al iubirii pentru Ziditorul;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 4

Având credință fierbinte și purtând ca pe o comoară icoana Preacuratei pe care ți-a dăruit-o bunica ta înainte de sfârșitul ei cuvios, ai mers la Teodosiopolis, din copilărie cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

În cetatea Tbilisi din Georgia ai ajuns, prin dumnezeiască insuflare, de trei ori fericite Gheorghe, și ai intrat într-o cinstită obște, unde te-ai ostenit cu bună nevoință, ca un următor al Îngerilor; pentru care strigăm ție acestea:
Bucură-te, temelia bunelor nevoințe;
Bucură-te, râul cinstitelor osteneli;
Bucură-te, cel ce ai avut ascultarea de croitor;
Bucură-te, vas bine înmiresmat al Celui preaînalt;
Bucură-te, cel ce ai supus trupul prin ostenelile nevoinței;
Bucură-te, cel ce ai arătat tuturor tăria sfântului tău suflet;
Bucură-te, cel ce ai biruit răutatea demonilor;
Bucură-te, cel ce ai veselit cetele Îngerilor;
Bucură-te, puternică întărire a credinței;
Bucură-te, luminată cunoștere a harului;
Bucură-te, cinstit apărător al Ortodoxiei;
Bucură-te, biruitor al meșteșugirilor celui viclean;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 5

Cuvioase Gheorghe, vrând ceata Îngerilor să prăznuiască împreună la a ta cinstită tundere în rânduiala monahală, în chip neobișnuit s-au auzit în ceasul acela sunând clopotele mănăstirii tale, minunate, și a deschis gurile cinstiților monahi împreună nevoitori, ca să cânte: Aliluia!

Icosul 5

Cetele necredincioșilor te-au aruncat în temnița întunecată și cumplită, iar tu, Părinte Gheorghe, ai primit cununa nestricăcioasă de mărturisitor, pentru care toți cei ce te cinstesc strigă ție cu evlavie:
Bucură-te, râu al dreptei credințe;
Bucură-te, vas al înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai suferit închisoare, neținând seama de trup;
Bucură-te, cel ce ai arătat putere minunată, ca un îndumnezeit;
Bucură-te, cel ce, prin smerenie, ai înmiresmat locul cel rău-mirositor;
Bucură-te, cel ce ai răbdat grele osteneli trupești;
Bucură-te, cel ce fără cârtire ai îndurat strâmtorări;
Bucură-te, cel ce ai pus în rânduială dorințele trupului;
Bucură-te, împreună vorbitor cu cetele Îngerilor;
Bucură-te, neadormit păzitor al creștinilor;
Bucură-te, pahar care revarsă sănătate celor binecredincioși;
Bucură-te, stea a desăvârșirii sufletești;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 6

De la necredincioși ai răbdat chinuri ale trupului pe nedrept și de trei ori ai fost rănit prin împușcare, dar cu dumnezeiască voie, rămânând nevătămat, Cuvioase Gheorghe, cu evlavie cântai lui Dumnezeu, Celui ce te-a izbăvit: Aliluia!

Icosul 6

Te-ai învrednicit a lumina cu strălucirile preoției, Sfinte Gheorghe, că vedeai cele viitoare ca pe cele de față, iar pe cele de departe ca pe cele de aproape, ca unul ce aveai inimă curată; pentru aceasta, în cântări lăudându-te, cu credință strigăm:
Bucură-te, sălaș al darurilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistierie a multor minuni;
Bucură-te, crin al virtuții și al înțelegerii;
Bucură-te, chip al așteptării slavei cerești;
Bucură-te, cel pe care Ziditorul te-a mărit din belșug;
Bucură-te, cel slăvit în chip luminat de Dumnezeu-Omul;
Bucură-te, cel ce tămăduiești bolile credincioșilor;
Bucură-te, cel ce ai primit darul prorociei;
Bucură-te, cel plin de iubirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, luptător împotriva înșelăciunii vrăjmașului;
Bucură-te, rază a înțelepciunii Celui Preaînalt;
Bucură-te, strălucire prealuminoasă a dreptei credințe;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 7

Cântând totdeauna viețuirea ta cea luminoasă în satul Sipsa, te lăudăm, fericite Gheorghe, ca pe un ctitor al sfintei mănăstiri de acolo, închinată slăvitei Înălțări a Domnului, Căruia, cu dulci cântări, Îi strigăm: Aliluia!

Icosul 7

Cu vărsarea sudorilor tale ai zidit Sfânta Mănăstire a Înălțării și te-ai nevoit acolo în chip minunat, cu ostene­lile înfrânării, și ai îndemnat pe cei binecredincioși să strige ție:
Bucură-te, comoara nevoinței;
Bucură-te, vas de mir al înțelepciunii;
Bucură-te, cetate de scăpare a binecredincioșilor;
Bucură-te, izbăvitor al celor din primejdii;
Bucură-te, izvor de apă sfântă spre binecuvântarea creștinilor;
Bucură-te, stâlp al bunătății și dreptar al blândeții;
Bucură-te, făclie luminoasă a nevoințelor de zi și de noapte;
Bucură-te, cinstit odor al lacrimilor de-a pururea curgătoare;
Bucură-te, hotar al rugăciunii și al înțelegerii;
Bucură-te, temelie neclintită a tăcerii și a trezviei;
Bucură-te, acoperământ ocrotitor al credincioșilor;
Bucură-te, putere a dumnezeieștii purtări de grijă;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 8

Racla cinstitelor tale moaște izvorăște râuri de minuni neobișnuite; acestora închinându-ne, făcătorule de minuni Gheorghe, cu evlavie înălțăm laudă lui Hristos, Celui ce lucrează prin tine minuni și Îi strigăm cu umilință: Aliluia!

Icosul 8

Aleasă viață duhovnicească ducând în Drama, te-ai numărat în cetele Cuvioșilor și te bucuri împreună cu Îngerii cei luminați, în cetatea cea de sus, ca o stea nou strălucitoare a credinței, pentru care cu bucurie strigăm ție:
Bucură-te, harpa înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, lira nepătimirii;
Bucură-te, învățător purtător de foc al celor din Drama;
Bucură-te, următor al doctorilor fără de arginți;
Bucură-te, laudă cinstită a preoților evlavioși;
Bucură-te, odor de mult preț al pustnicilor purtători de Dumnezeu;
Bucură-te, privire văzătoare a nevoilor păstoriților tăi;
Bucură-te, gură ce revarsă învățături mântuitoare;
Bucură-te, chivot al cerescului dor;
Bucură-te, nimicitor al curselor vrăjmașului;
Bucură-te, călăuzitor al nostru către Dumnezeu;
Bucură-te, alungător al vrăjmașilor nevăzuți;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 9

În vremurile din urmă, Părinte Gheorghe, te-ai arătat vas înmiresmat al darurilor Duhului Sfânt și fântână de minuni ne­urm­ate, ocrotitor al Dramei și priveghelnic păzitor al celor ce aleargă la tine cu credință neîndoită, strigând: Aliluia!

Icosul 9

Racla moaștelor tale cea preacinstită cu adevărat, Cuvioase Gheorghe, revarsă râuri de vindecări mulțimilor de credincioși care o sărută cu evlavie în cinstitul lăcaș zidit de tine, strigând:
Bucură-te, izvor de minuni;
Bucură-te, însănătoșirea celor bolnavi;
Bucură-te, primitor al darului vindecărilor;
Bucură-te, cel ce ai gustat băutura nestricăciunii;
Bucură-te, vas de mult preț al dumnezeieștilor daruri;
Bucură-te, cel ce ai biruit mulțimea nevăzuților vrăjmași;
Bucură-te, cel ce ai alinat durerile credincioșilor;
Bucură-te, cel ce ai alungat bolile;
Bucură-te, al nostru grabnic ajutător;
Bucură-te, cinstită culme a Cuvioșilor;
Bucură-te, doctor grabnic vindecător;
Bucură-te, cumplit pierzător al demonilor;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 10

Sipsa găsește scăpare la acoperământul, sprijinul cel grabnic și purtarea ta de grijă, Cuvioase Gheorghe, iar Drama se laudă cu ocrotirea și ajutorul tău, Părinte, cinstindu-te și cântând cu credință Celui ce ți-a dat putere: Aliluia!

Icosul 10

Viețuind pe calea cea strâmtă și plină de necazuri, icoană luminoasă a Cuvioșilor Părinți te-ai arătat, Gheorghe, și pildă celor ce se nevoiesc cu evlavie; pentru aceasta, fericindu-te, strigăm ție cu umilință:
Bucură-te, pildă a monahilor;
Bucură-te, candelă a minunilor;
Bucură-te, sălaș al rugăciunii minții;
Bucură-te, icoană a sfințitei umilințe;
Bucură-te, trâmbiță cu mare glas a viețuirii plăcute lui Dumnezeu;
Bucură-te, fluier cu dulce sunet al purtării fără de prihană;
Bucură-te, sfânt ctitor al obștii Înălțării;
Bucură-te, sprijinitor al creștinilor;
Bucură-te, făclie care luminezi marginile lumii;
Bucură-te, ploaie care adăpi spre rodire;
Bucură-te, izvor de daruri cerești;
Bucură-te, mir cu bun miros al minunilor;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 11

În cântări dumnezeiești te lăudăm, de trei ori fericite Gheorghe, ca pe un neclintit ocrotitor al celor din Drama și, sărutând cu credință racla moaștelor tale, Cuvioase, strigăm Celui ce te-a slăvit: Aliluia!

Icosul 11

Strălucirea cinstitelor tale osteneli și a mulțimii minunilor tale, cinstite nevoitorule Gheorghe, noule luminător al credinței lui Hristos, se arată întregii făpturi, alungând întunericul trândăviei noastre, a celor ce strigăm ție:
Bucură-te, strălucirea mărturisirii;
Bucură-te, făclia desăvârșirii;
Bucură-te, luminător al ținutului Dramei;
Bucură-te, povățuitor al celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, cel ce ai răsărit din Pontul cel vestit;
Bucură-te, cel ce ai alungat ispitele vrăjmașului;
Bucură-te, mlădiță bine înflorită a nepătimirii;
Bucură-te, zid de Dumnezeu clădit al dreptei credințe;
Bucură-te, cântare a dragostei lui Hristos;
Bucură-te, zorile trezviei celei cu străluciri de aur;
Bucură-te, ocrotitor al fecioarelor din obștea ta;
Bucură-te, cel ce oprești răutatea demonilor;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 12

De curând din mormânt a mutat racla moaștelor tale cinstitul ierarh al Dramei, ca pe o pecete a harului și comoară neje­fuită, pe care cu credință sărutând-o, Cuvioase Gheorghe, strigăm lui Hristos: Aliluia!

Icosul 12

Cântând ostenelile tale, pe care le-ai săvârșit spre dobândirea virtuții celei folositoare de suflet, te lăudăm ca pe o stea strălucitoare și atotluminătoare a credinței lui Hristos, care luminezi până la marginile lumii, și strigăm ție:
Bucură-te, strălucire a neagonisirii;
Bucură-te, tărie a viețuirii creștinești;
Bucură-te, ocrotitor al ierarhului Dramei;
Bucură-te, apărător al creștinătății;
Bucură-te, neadormit păzitor al cuvioaselor monahii;
Bucură-te, preasfințit condei, de folos credincioșilor;
Bucură-te, comoară a Macedoniei celei vestite;
Bucură-te, stâlp nou făurit al Bisericii;
Bucură-te, vlăstar al Arghiropolei;
Bucură-te, candelă a postului și a privegherii;
Bucură-te, cel de o râvnă cu Sfinții Îngeri;
Bucură-te, cel de un obicei cu Sfinții Cuvioși de odinioară;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 13

O, Părinte Gheorghe, iubitorule de Dumnezeu, cel ce ai lucrat brazdele sufletelor în vremurile din urmă și ai fost ctitor al Mănăstirii Înălțării, roagă-te să dobândească îmbelșugat roadele virtuții cei ce te laudă pe tine și cu credință neîndoită strigă lui Hristos: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Înger purtător de trup, având mintea la lăcașurile cerești te-ai arătat și, ca o pildă a nevoitorilor, ai trecut cu vederea toate cele trecătoare, fericite Gheorghe; pentru aceasta, fericindu-te, strigăm cu evlavie:
Bucură-te, pildă a curăției;
Bucură-te, lumină a bunătății;
Bucură-te, binecuvântare a credincioșilor;
Bucură-te, pildă a monahilor nevoitori;
Bucură-te, vlăstar bine înflorit și slăvit al Pontului;
Bucură-te, făclie neadormită, luminătoare a lumii;
Bucură-te, sfânt ctitor al obștii Înălțării;
Bucură-te, bun sprijinitor și ocrotitor al Dramei;
Bucură-te, luminător milostiv al vieții;
Bucură-te, stea a iubirii;
Bucură-te, mărturisitor al credinței;
Bucură-te, primitor al harului dumnezeiesc;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 1

Pe lucrătorul virtuții cel stăruitor, care a lucrat în suflete cu plugul iubirii și al dreptei credințe, pe cel ce în vremurile din urmă a fost ctitor al Mănăstirii Înălțării din Drama, să-l lăudăm după vrednicie, în cântări cuviincioase strigând: Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 1

Pe lucrătorul virtuții cel stăruitor, care a lucrat în suflete cu plugul iubirii și al dreptei credințe, pe cel ce în vremurile din urmă a fost ctitor al Mănăstirii Înălțării din Drama, să-l lăudăm după vrednicie, în cântări cuviincioase strigând: Bucură-te, fericite Gheorghe!

Icosul 1

Înger purtător de trup, având mintea la lăcașurile cerești te-ai arătat și, ca o pildă a nevoitorilor, ai trecut cu vederea toate cele trecătoare, fericite Gheorghe; pentru aceasta, fericindu-te, strigăm cu evlavie:
Bucură-te, pildă a curăției;
Bucură-te, lumină a bunătății;
Bucură-te, binecuvântare a credincioșilor;
Bucură-te, pildă a monahilor nevoitori;
Bucură-te, vlăstar bine înflorit și slăvit al Pontului;
Bucură-te, făclie neadormită, luminătoare a lumii;
Bucură-te, sfânt ctitor al obștii Înălțării;
Bucură-te, bun sprijinitor și ocrotitor al Dramei;
Bucură-te, luminător milostiv al vieții;
Bucură-te, stea a iubirii;
Bucură-te, mărturisitor al credinței;
Bucură-te, primitor al harului dumnezeiesc;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 2

Dumnezeiește viețuind în vremurile din urmă, Sfinte Gheorghe, cel ce ai odrăslit ca o floare în cetatea Arghiropolis din Pont și te-ai făcut sprijinitor, păzitor și ocrotitor neadormit al celor din Drama, la ceruri ai ajuns acum, cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul 2

Ca un povățuitor duhovnicesc al vestitei Mănăstiri a Înălțării din Drama, pe care ai zidit-o cu mâinile tale, Cuvioase Gheorghe, iubitorule al înfrânării, auzi pe cei ce se închină, cu credință neclintită, sfintelor tale moaște și strigă ție:
Bucură-te, mireasmă a Cuvioșilor din vremurile noastre;
Bucură-te, cântare a darurilor dumnezeiești;
Bucură-te, rază nou luminătoare a Pontului;
Bucură-te, sălaș de curând întemeiat al harului;
Bucură-te, casă nou zidită a purtării îngerești;
Bucură-te, pom înflorit al înaltei viețuiri;
Bucură-te, cel ce ai sfințit obștea ta cu nevoințele;
Bucură-te, cel ce din belșug ai binecuvântat Drama;
Bucură-te, lucrător al rugăciunii și al trezviei;
Bucură-te, chivot al iubirii Ziditorului;
Bucură-te, harpă a luptelor duhovnicești;
Bucură-te, alăută a tot felul de minuni;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 3

Cu cinstita ta nevoință și purtare se laudă Drama, pe care de la Dumnezeu o păzești pururea, Cuvioase, și o sfințești prin racla sfintelor tale moaște, fericite Gheorghe, și o îndemni să cânte neîncetat: Aliluia!

Icosul 3

Înăuntrul inimii tale, cinstite Gheorghe, bunica ta a picurat dumnezeiescul dor, care te-a adăpat cu apele cele vii ale credinței ortodoxe și te-a povățuit să cânți Domnului Celui preamilostiv, iar noi, pentru aceasta, grăim ție:
Bucură-te, tânăr făgăduit credinței;
Bucură-te, lăcaș dumnezeiesc al harului;
Bucură-te, cunoscător al înțelepciunii desăvârșite;
Bucură-te, grabnic sprijinitor al credincioșilor;
Bucură-te, pildă de folos purtătorilor de Dumnezeu nevoitori;
Bucură-te, carte înțeleaptă pentru luptătorii dreptei credințe;
Bucură-te, cel ce din Pont ai ajuns în Drama;
Bucură-te, cel ce cânți la lira cea cu bun sunet a Celui preaînalt;
Bucură-te, locuitor în dumnezeieștile lăcașuri;
Bucură-te, săvârșitor de minuni străine;
Bucură-te, icoană a viețuirii îngerești;
Bucură-te, dreptar al iubirii pentru Ziditorul;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 4

Având credință fierbinte și purtând ca pe o comoară icoana Preacuratei pe care ți-a dăruit-o bunica ta înainte de sfârșitul ei cuvios, ai mers la Teodosiopolis, din copilărie cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

În cetatea Tbilisi din Georgia ai ajuns, prin dumnezeiască insuflare, de trei ori fericite Gheorghe, și ai intrat într-o cinstită obște, unde te-ai ostenit cu bună nevoință, ca un următor al Îngerilor; pentru care strigăm ție acestea:
Bucură-te, temelia bunelor nevoințe;
Bucură-te, râul cinstitelor osteneli;
Bucură-te, cel ce ai avut ascultarea de croitor;
Bucură-te, vas bine înmiresmat al Celui preaînalt;
Bucură-te, cel ce ai supus trupul prin ostenelile nevoinței;
Bucură-te, cel ce ai arătat tuturor tăria sfântului tău suflet;
Bucură-te, cel ce ai biruit răutatea demonilor;
Bucură-te, cel ce ai veselit cetele Îngerilor;
Bucură-te, puternică întărire a credinței;
Bucură-te, luminată cunoștere a harului;
Bucură-te, cinstit apărător al Ortodoxiei;
Bucură-te, biruitor al meșteșugirilor celui viclean;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 5

Cuvioase Gheorghe, vrând ceata Îngerilor să prăznuiască împreună la a ta cinstită tundere în rânduiala monahală, în chip neobișnuit s-au auzit în ceasul acela sunând clopotele mănăstirii tale, minunate, și a deschis gurile cinstiților monahi împreună nevoitori, ca să cânte: Aliluia!

Icosul 5

Cetele necredincioșilor te-au aruncat în temnița întunecată și cumplită, iar tu, Părinte Gheorghe, ai primit cununa nestricăcioasă de mărturisitor, pentru care toți cei ce te cinstesc strigă ție cu evlavie:
Bucură-te, râu al dreptei credințe;
Bucură-te, vas al înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai suferit închisoare, neținând seama de trup;
Bucură-te, cel ce ai arătat putere minunată, ca un îndumnezeit;
Bucură-te, cel ce, prin smerenie, ai înmiresmat locul cel rău-mirositor;
Bucură-te, cel ce ai răbdat grele osteneli trupești;
Bucură-te, cel ce fără cârtire ai îndurat strâmtorări;
Bucură-te, cel ce ai pus în rânduială dorințele trupului;
Bucură-te, împreună vorbitor cu cetele Îngerilor;
Bucură-te, neadormit păzitor al creștinilor;
Bucură-te, pahar care revarsă sănătate celor binecredincioși;
Bucură-te, stea a desăvârșirii sufletești;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 6

De la necredincioși ai răbdat chinuri ale trupului pe nedrept și de trei ori ai fost rănit prin împușcare, dar cu dumnezeiască voie, rămânând nevătămat, Cuvioase Gheorghe, cu evlavie cântai lui Dumnezeu, Celui ce te-a izbăvit: Aliluia!

Icosul 6

Te-ai învrednicit a lumina cu strălucirile preoției, Sfinte Gheorghe, că vedeai cele viitoare ca pe cele de față, iar pe cele de departe ca pe cele de aproape, ca unul ce aveai inimă curată; pentru aceasta, în cântări lăudându-te, cu credință strigăm:
Bucură-te, sălaș al darurilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistierie a multor minuni;
Bucură-te, crin al virtuții și al înțelegerii;
Bucură-te, chip al așteptării slavei cerești;
Bucură-te, cel pe care Ziditorul te-a mărit din belșug;
Bucură-te, cel slăvit în chip luminat de Dumnezeu-Omul;
Bucură-te, cel ce tămăduiești bolile credincioșilor;
Bucură-te, cel ce ai primit darul prorociei;
Bucură-te, cel plin de iubirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, luptător împotriva înșelăciunii vrăjmașului;
Bucură-te, rază a înțelepciunii Celui Preaînalt;
Bucură-te, strălucire prealuminoasă a dreptei credințe;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 7

Cântând totdeauna viețuirea ta cea luminoasă în satul Sipsa, te lăudăm, fericite Gheorghe, ca pe un ctitor al sfintei mănăstiri de acolo, închinată slăvitei Înălțări a Domnului, Căruia, cu dulci cântări, Îi strigăm: Aliluia!

Icosul 7

Cu vărsarea sudorilor tale ai zidit Sfânta Mănăstire a Înălțării și te-ai nevoit acolo în chip minunat, cu ostene­lile înfrânării, și ai îndemnat pe cei binecredincioși să strige ție:
Bucură-te, comoara nevoinței;
Bucură-te, vas de mir al înțelepciunii;
Bucură-te, cetate de scăpare a binecredincioșilor;
Bucură-te, izbăvitor al celor din primejdii;
Bucură-te, izvor de apă sfântă spre binecuvântarea creștinilor;
Bucură-te, stâlp al bunătății și dreptar al blândeții;
Bucură-te, făclie luminoasă a nevoințelor de zi și de noapte;
Bucură-te, cinstit odor al lacrimilor de-a pururea curgătoare;
Bucură-te, hotar al rugăciunii și al înțelegerii;
Bucură-te, temelie neclintită a tăcerii și a trezviei;
Bucură-te, acoperământ ocrotitor al credincioșilor;
Bucură-te, putere a dumnezeieștii purtări de grijă;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 8

Racla cinstitelor tale moaște izvorăște râuri de minuni neobișnuite; acestora închinându-ne, făcătorule de minuni Gheorghe, cu evlavie înălțăm laudă lui Hristos, Celui ce lucrează prin tine minuni și Îi strigăm cu umilință: Aliluia!

Icosul 8

Aleasă viață duhovnicească ducând în Drama, te-ai numărat în cetele Cuvioșilor și te bucuri împreună cu Îngerii cei luminați, în cetatea cea de sus, ca o stea nou strălucitoare a credinței, pentru care cu bucurie strigăm ție:
Bucură-te, harpa înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, lira nepătimirii;
Bucură-te, învățător purtător de foc al celor din Drama;
Bucură-te, următor al doctorilor fără de arginți;
Bucură-te, laudă cinstită a preoților evlavioși;
Bucură-te, odor de mult preț al pustnicilor purtători de Dumnezeu;
Bucură-te, privire văzătoare a nevoilor păstoriților tăi;
Bucură-te, gură ce revarsă învățături mântuitoare;
Bucură-te, chivot al cerescului dor;
Bucură-te, nimicitor al curselor vrăjmașului;
Bucură-te, călăuzitor al nostru către Dumnezeu;
Bucură-te, alungător al vrăjmașilor nevăzuți;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 9

În vremurile din urmă, Părinte Gheorghe, te-ai arătat vas înmiresmat al darurilor Duhului Sfânt și fântână de minuni ne­urm­ate, ocrotitor al Dramei și priveghelnic păzitor al celor ce aleargă la tine cu credință neîndoită, strigând: Aliluia!

Icosul 9

Racla moaștelor tale cea preacinstită cu adevărat, Cuvioase Gheorghe, revarsă râuri de vindecări mulțimilor de credincioși care o sărută cu evlavie în cinstitul lăcaș zidit de tine, strigând:
Bucură-te, izvor de minuni;
Bucură-te, însănătoșirea celor bolnavi;
Bucură-te, primitor al darului vindecărilor;
Bucură-te, cel ce ai gustat băutura nestricăciunii;
Bucură-te, vas de mult preț al dumnezeieștilor daruri;
Bucură-te, cel ce ai biruit mulțimea nevăzuților vrăjmași;
Bucură-te, cel ce ai alinat durerile credincioșilor;
Bucură-te, cel ce ai alungat bolile;
Bucură-te, al nostru grabnic ajutător;
Bucură-te, cinstită culme a Cuvioșilor;
Bucură-te, doctor grabnic vindecător;
Bucură-te, cumplit pierzător al demonilor;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 10

Sipsa găsește scăpare la acoperământul, sprijinul cel grabnic și purtarea ta de grijă, Cuvioase Gheorghe, iar Drama se laudă cu ocrotirea și ajutorul tău, Părinte, cinstindu-te și cântând cu credință Celui ce ți-a dat putere: Aliluia!

Icosul 10

Viețuind pe calea cea strâmtă și plină de necazuri, icoană luminoasă a Cuvioșilor Părinți te-ai arătat, Gheorghe, și pildă celor ce se nevoiesc cu evlavie; pentru aceasta, fericindu-te, strigăm ție cu umilință:
Bucură-te, pildă a monahilor;
Bucură-te, candelă a minunilor;
Bucură-te, sălaș al rugăciunii minții;
Bucură-te, icoană a sfințitei umilințe;
Bucură-te, trâmbiță cu mare glas a viețuirii plăcute lui Dumnezeu;
Bucură-te, fluier cu dulce sunet al purtării fără de prihană;
Bucură-te, sfânt ctitor al obștii Înălțării;
Bucură-te, sprijinitor al creștinilor;
Bucură-te, făclie care luminezi marginile lumii;
Bucură-te, ploaie care adăpi spre rodire;
Bucură-te, izvor de daruri cerești;
Bucură-te, mir cu bun miros al minunilor;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 11

În cântări dumnezeiești te lăudăm, de trei ori fericite Gheorghe, ca pe un neclintit ocrotitor al celor din Drama și, sărutând cu credință racla moaștelor tale, Cuvioase, strigăm Celui ce te-a slăvit: Aliluia!

Icosul 11

Strălucirea cinstitelor tale osteneli și a mulțimii minunilor tale, cinstite nevoitorule Gheorghe, noule luminător al credinței lui Hristos, se arată întregii făpturi, alungând întunericul trândăviei noastre, a celor ce strigăm ție:
Bucură-te, strălucirea mărturisirii;
Bucură-te, făclia desăvârșirii;
Bucură-te, luminător al ținutului Dramei;
Bucură-te, povățuitor al celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, cel ce ai răsărit din Pontul cel vestit;
Bucură-te, cel ce ai alungat ispitele vrăjmașului;
Bucură-te, mlădiță bine înflorită a nepătimirii;
Bucură-te, zid de Dumnezeu clădit al dreptei credințe;
Bucură-te, cântare a dragostei lui Hristos;
Bucură-te, zorile trezviei celei cu străluciri de aur;
Bucură-te, ocrotitor al fecioarelor din obștea ta;
Bucură-te, cel ce oprești răutatea demonilor;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 12

De curând din mormânt a mutat racla moaștelor tale cinstitul ierarh al Dramei, ca pe o pecete a harului și comoară neje­fuită, pe care cu credință sărutând-o, Cuvioase Gheorghe, strigăm lui Hristos: Aliluia!

Icosul 12

Cântând ostenelile tale, pe care le-ai săvârșit spre dobândirea virtuții celei folositoare de suflet, te lăudăm ca pe o stea strălucitoare și atotluminătoare a credinței lui Hristos, care luminezi până la marginile lumii, și strigăm ție:
Bucură-te, strălucire a neagonisirii;
Bucură-te, tărie a viețuirii creștinești;
Bucură-te, ocrotitor al ierarhului Dramei;
Bucură-te, apărător al creștinătății;
Bucură-te, neadormit păzitor al cuvioaselor monahii;
Bucură-te, preasfințit condei, de folos credincioșilor;
Bucură-te, comoară a Macedoniei celei vestite;
Bucură-te, stâlp nou făurit al Bisericii;
Bucură-te, vlăstar al Arghiropolei;
Bucură-te, candelă a postului și a privegherii;
Bucură-te, cel de o râvnă cu Sfinții Îngeri;
Bucură-te, cel de un obicei cu Sfinții Cuvioși de odinioară;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 13

O, Părinte Gheorghe, iubitorule de Dumnezeu, cel ce ai lucrat brazdele sufletelor în vremurile din urmă și ai fost ctitor al Mănăstirii Înălțării, roagă-te să dobândească îmbelșugat roadele virtuții cei ce te laudă pe tine și cu credință neîndoită strigă lui Hristos: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Înger purtător de trup, având mintea la lăcașurile cerești te-ai arătat și, ca o pildă a nevoitorilor, ai trecut cu vederea toate cele trecătoare, fericite Gheorghe; pentru aceasta, fericindu-te, strigăm cu evlavie:
Bucură-te, pildă a curăției;
Bucură-te, lumină a bunătății;
Bucură-te, binecuvântare a credincioșilor;
Bucură-te, pildă a monahilor nevoitori;
Bucură-te, vlăstar bine înflorit și slăvit al Pontului;
Bucură-te, făclie neadormită, luminătoare a lumii;
Bucură-te, sfânt ctitor al obștii Înălțării;
Bucură-te, bun sprijinitor și ocrotitor al Dramei;
Bucură-te, luminător milostiv al vieții;
Bucură-te, stea a iubirii;
Bucură-te, mărturisitor al credinței;
Bucură-te, primitor al harului dumnezeiesc;
Bucură-te, fericite Gheorghe!

Condacul 1

Pe lucrătorul virtuții cel stăruitor, care a lucrat în suflete cu plugul iubirii și al dreptei credințe, pe cel ce în vremurile din urmă a fost ctitor al Mănăstirii Înălțării din Drama, să-l lăudăm după vrednicie, în cântări cuviincioase strigând: Bucură-te, fericite Gheorghe!

Paraclisul Sfântului Cuvios Gheorghe, Mărturisitorul din Drama

Tropar

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule.

Să lăudăm în cântări pe Cuviosul Gheorghe, nevoitor şi dumnezeiesc ctitor al Mănăstirii Înălţării, pe luminătorul cel nou arătat al smereniei, al rugăciunii neîncetate, al nevoinţelor trupului, al nepătimirii, al simplităţii şi al trezviei, cerând în nevoi grabnic rugăciunile lui către Domnul (de două ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

 

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

 

Canonul

Glasul al 8-lea

Cântarea 1

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Gheorghe, stea nou luminată a Bisericii lui Hristos, ziditor al Mănăstirii Înălţării din Drama, caută din cer spre cei ce cu evlavie te cinstesc.

Binecuvintează, minunate Gheorghe, pe cei ce te laudă ca pe un luminător al Cuvioşilor nou arătați, care ai strălucit în lume prin razele nevoinţei şi ale trezviei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împodobeşte, Sfinte Gheorghe, cu mulţimea virtuţilor, inimile noastre, ale celor ce ne sârguim la mijlocirile tale, în necazurile vieţii, în nevoi şi în căderi omorâtoare de suflet.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Picăturile lacrimilor mele celor multe şterge-le degrab cu ştergarul rugăciunilor tale către Domnul, Fiul Tău cel Unul-Născut şi Cuvântul lui Dumnezeu, Maică-Fecioară.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut acoperişul bolţii cereşti şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte cu dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.

Lucrând din belşug spicul virtuţii, Părinte Gheorghe, prin stăruinţa în osteneli, prin nevoinţa ta şi prin rugăciunea neîncetată, ai aflat ca rod harul, dăruind purtarea ta de grijă celor ce aleargă la tine.

Racla cinstitelor tale moaşte s-a arătat, Cuvioase, râu de vindecări; pe aceasta au descoperit-o de curând sânurile pământului, purtătorule de Dumnezeu şi nevoitorule al înfrânării, Gheorghe, vlăstarul Pontului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dai pace vieţii celor aflaţi în războaie, prin bogatul tău har, de trei ori fericite, cel ce ai mărturisit pe Hristos, Domnul păcii, şi pentru El ai răbdat temniţă şi chinuire, Părinte Gheorghe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Ceea ce eşti plină de har şi mai înaltă decât cerurile, Maică a Domnului, fă ceresc cugetul credincioşilor tăi, care laudă în chip luminat virtuţile lui Gheorghe, împodobitorul şi sprijinitorul Dramei.

 

Stihiri

Sfinţeşte cetele credincioşilor care te cinstesc după datorie pe tine, Cuvioase Gheorghe, ţarină binero­ditoare a trezviei, a rugăciunii neîncetate şi a nepătimirii.

Caută cu milostivire, prealăudată de Dumnezeu Născătoare, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Doamne, miluieşte (de 12 ori).

 

Sedelna

Glasul al 2-lea

Podobie: Ceea ce ești rugătoare caldă și zid nebi­ruit, izvor de milă și lumii scăpare, cu dina­dinsul strigăm către tine, Născătoare de Dum­nezeu, stăpână: Vino degrab și ne izbăvește pe noi din nevoi, ceea ce ești singura grabnic folositoare.

Comoară a credinţei Sfinţilor Părinţi, îndrumător neînşelat al sufletelor, sălaş cu bunăcuviinţă al harului şi stâlp nou făurit al înţelegerii, Cuvioase Gheorghe, cu stăruinţă roagă-L pentru noi pe Hristos, iubitorul de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Odor al neprihănirii şi palat luminat al cuvioşiei, Gheorghe, pe noi, cei ce te chemăm, învredniceşte-ne a vieţui întru curăţie.

Arată-ne pe noi toţi luptători puternici împotriva vrăjmaşului, Cuvioase Gheorghe, cel ce ai nimicit, prin nevoinţele tale, meşteşugirile aceluia.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Domnul Cel lesne îndurător nu înceta a-L ruga pururea, Gheorghe, pentru toţi cei ce te laudă pe tine ca pe un odor al noilor Cuvioşi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Din înălţimea slavei tale ocroteşte-i pe toţi cei ce te laudă şi acoperă şi păzeşte pe cei ce aleargă la tine, Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu po­run­cile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Încununându-te cu luminate cântări, ne închinăm raclei izvorâtoare de har a moaştelor tale, Gheorghe, în Mănăstirea Înălţării.

Negura întristării şi întunecimea necazurilor risipeşte-le cu razele rugăciunilor tale, cinstite Gheorghe, strălucirea noilor nevoitori.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cuvioase al lui Hristos, făcătorule de minuni Gheorghe, îmblânzeşte pornirile patimilor noastre, cele râvnitoare de cele de jos, ale celor ce te laudă cu bucurie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Înalță-ne de la pământ către lăcaşurile cereşti pe noi, cei ce alergăm la ocrotirea şi la mijlocirea ta, Născătoare de Dumnezeu preaslăvită.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Dom­nul și Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dum­nezeule, din stricăciune scoate-mă.

Ascultă pe cei ce se roagă ţie fierbinte, Cuvioase Gheorghe, şi dăruieşte al tău har fiecăruia dintre cei ce sărută preacinstită raclă a moaştelor tale din Mănăstirea Înălţării, pe care din temelie ai ridicat-o.

Izvor nesecat de vindecări te-ai arătat în viaţă şi după moarte, de Dumnezeu cugetătorule, doctorule al sufletelor şi al trupurilor bolnavilor din Drama, Cuvioase Gheorghe, şi al tuturor binecredincioşilor care aleargă de pretutindeni la dumnezeiescul tău har.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Racla cinstitelor tale moaşte s-a făcut vas de mir bine înmiresmat al minunilor şi izvor de apă sfinţită celor ce cu dragoste şi întru umilinţa sufletului se apropie de ea, că tu eşti podoaba Cuvioşilor şi lauda cea vestită a Pontului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Pomeneşte-i pe cei ce te fericesc în vecii vecilor, Născătoare de Dumnezeu, şi săvârşesc pomenirea Cuviosului Gheorghe, ocrotitorul Dramei şi grabnic ajutător și sprijinitor al Mănăstirii Înălțării.

Stihiri

Sfințește cetele credincioșilor, care te cinstesc după datorie, pe tine, Cuvioase Gheorghe, țarină binero­ditoare a trezviei, a rugăciunii neîncetate și a nepătimirii.

Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.

Doamne, miluiește (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Condacul

Glasul al 2-lea

Podobie: Ceea ce ești păzitoarea creștinilor nebiru­ită, și rugătoare neîncetată către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoșilor; ci sârguiește ca o bună spre ajuto­­rul nostru, care cu credință strigăm către tine: Grăbește spre rugăciune și te nevoiește spre îm­blânzire, apărând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Dumnezeiesc vlăstar al Arghiro­polei și odor cinstit al Georgiei, cel ce în Drama te-ai nevoit ca un fără de trup și ai sfințit Mănăstirea Înălțării fii nouă grabnic păzitor, Cuvioase Gheorghe.

Prochimen, glasul al 4-lea

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său.

Stih: Fericit este bărbatul care se teme de Domnul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, același glas

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

 

Stihira

Glasul al 6-lea

Podobie: Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

Comoară de mult preț a Mângâietorului Celui atotputernic, nevoitorule Gheorghe, păzitor neadormit al Dramei, cel ce în vremurile din urmă ai strălucit prin cuvinte și fapte ca o stea pururea luminoasă și, cu razele luptelor tale duhovnicești, ai luminat sufletele celor ce aleargă la tine, alungă departe întunericul patimilor, purtătorule de lumină ctitor al Mănăstirii Înălțării, cel ce dăruiești vindecări tuturor celor ce te laudă.

Doamne, miluiește (de 12 ori)

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Nevoitorule milostiv Gheorghe, avându-te ca pildă de jertfire spre folosul celorlalți, chip al iubirii și al milostivirii, învrednicește-i pe cei ce se roagă ție să înțeleagă nevoile celor suferinzi și săraci.

Visterie a curăției și temelie a înțelegerii, cinstite Gheorghe, multe chinuri ai răbdat în Georgia pentru dragostea cea către Ziditorul, Căruia roagă-te fierbinte pentru cei ce se roagă ție.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Călăuză statornică a celor rătăciți și îndreptător al credincioșilor către îndumnezeire arătându-te, povățuiești poporul către mântuire și pentru el te rogi acum Domnului cu stăruință, întru tot fericite Gheorghe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Pe robii tăi arată-i că trec cu vederea cele vremelnice, Născătoare de Dumnezeu, și fă-i râvnitori ai celor netrecătoare, pe care le-a dorit și dumnezeiescul Gheorghe înțeleptul nevoitor din lăcașul Arhanghelilor din Drama.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Prin curgerile sudorilor și ale lacrimilor neîncetate spălându-ți haina sufletului, înțelepte Gheorghe, spală și întinăciunea inimii mele.

Degrab alungă durerea bolilor mele, Sfinte Gheorghe, cel ce ești grabnic vindecător al bolnavilor care aleargă la tine în suferințe.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Biserică a darurilor Mângâietorului, cel ce cunoști adâncurile inimilor, curățește întinăciunea patimilor mele, strig ție, Cuvioase Gheorghe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Arată-mi calea care duce la cer, Născătoare de Dumnezeu, mie, celui ce te laud ca pe o îndrumătoare a tuturor credincioșilor către cer.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Vas de mir al minunilor este racla cea izvorâtoare de har a moaștelor tale, Cuvioase Gheorghe, căreia cu evlavie închinându-ne, pe tine te fericim.

Cu neîncetatele tale rugăciuni acoperă pe rugătorii tăi și-i cercetează pururea din cer, luminătorule al monahilor, făcătorule de minuni Gheorghe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind biserică sfințită a virtuții, a postului, a nevoinței, a rugăciunii și a bunătății, fericite Gheorghe, roagă-L pentru noi pe Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Umple de bucurie inimile noastre, Născătoare de Dumnezeu, ale celor care cinstim acum izbânzile Cuviosului Gheorghe și din tot sufletul te fericim, Fecioară.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.

 

Megalinariile

Bucură-te, făclia smereniei! Bucură-te, vlăstar al vieții virtuoase! Bucură-te, podoaba Cuvioșilor Părinți care au strălucit de curând, fericite Gheorghe.

Ctitor al cinstitei Mănăstiri a Înălțării din Drama, cel îndumnezeit de curând prin nevoință și rugăciune, Sfinte Gheorghe, după vrednicie ai primit darul a tot felul de vindecări.

Bucură-te, mlădiță nou înverzită a Pontului! Bucură-te, floare preafrumoasă și înmiresmată a Dramei! Bucură-te, vas de mir al minunilor, Cuvioase Gheorghe, pom înflorit al celor ce-l iubesc pe Hristos.

Acoperă cetele monahiilor din cinstita ta Mănăstire, închinată Înălțării lui Hristos, Cuvioase Gheorghe, lauda noilor nevoitori, și izbăvește-i pe rugătorii tăi de dureri și de necazuri.

Închinându-ne sfințitei racle a cinstitelor tale moaște, care este izvor minunat de vindecări, te lăudăm în cântări, Sfinte Gheorghe, podoaba cea nouă a Cuvioșilor.

Pe toți învrednicește-i de bucuria cea împreună cu tine și de nestricăcioasa veselie în ceruri, fericite Gheorghe, culmea și cinstita laudă a Părinților nou arătați.

Toate oștirile Îngerilor, Înainte­mergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

 

Troparul

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Duhul, Carele S-a născut din Fecioara spre mântuirea noastră, să-L lăudăm, credincioșii, și să I ne închinăm; că bine a voit a Se sui cu trupul pe Cruce și moarte a răbda și a scula pe cei morți, întru slăvită Învierea Sa.

Pe ctitorul cinstitei Mănăstiri a Sfintei Înălțări, pe lucrătorul de taină al plânsului aducător de bucurie, pe învățătorul rugăciunii inimii, al smereniei și al trezviei, pe Cuviosul Gheorghe în cântări să-l cinstim noi, credincioșii, ca pe o laudă nouă a Mărturisitorilor, strigând: Purtătorule de chinuri, cu dumnezeiesc ajutor ocrotește-i pe cei ce se roagă ție!

 

Stihira

Glasul al 2-lea

Podobie: Când de pe lemn...

Păzitor neadormit al Mănăstirii Înălțării Domnului și al Dramei ocrotitor, nou arătat nevoitor al harului, Gheorghe, luminător preastrălucit și râu de vindecări, pe cei ce aleargă la tine izbăvește-i de vătămarea șarpelui, de primejdii, de necazuri, de dureri și de strâmtorări cu ocrotirea rugăciunilor tale către Ziditorul și Dumnezeul Cel milostiv.

Glasul al 8-lea

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.

Glasul al 2-lea

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Porfirie, cel dintre mimi (actori).

Acesta era pe vremea împaratiei lui Aurelian, din cetatea Efesului si fusese crescut în teatru împreuna cu actorii, care însoteau pe comitele Alexandriei, cu care împreuna a mers si la Cezareea. Si odata închipuind Sfântul Botez crestinesc, s-a botezat de un alt actor mincinos, înfatisându-se acela ca episcop, pentru ca amândoi luau în râs si-si bateau joc de tainele noastre. Iar dupa ce s-a botezat, Porfirie s-a îmbracat si cu haina alba, dupa obiceiul celor ce se boteaza. Si, o minune!, a primit desavârsit legea crestineasca cu harul lui Hristos. Caci dupa ce s-a botezat, s-au aratat înaintea lui îngerii, care l-au învatat sa se închine spre rasarit si sa însemneze pe frunte si peste tot trupul lui cinstita Cruce. Pentru aceasta, în urma acestei minuni, multi au crezut în Hristos. Si prin nor fiind botezati, au venit la Biserica. Acel comite a poruncit Sfântului Porfirie sa lepede credinta crestineasca, dar el n-a voit si pentru aceasta i-a taiat capul. Si asa a luat fericitul cununa muceniciei.

Tot în aceasta zi, pomenirea plângerii proorocului Ieremia pentru Ierusalim si pentru robirea lui si pentru uimirea lui Abimeleh.

Acest prooroc mare, Ieremia, era din satul Anatot. A proorocit multe pentru Ierusalim si Babilon, de asemenea si pentru iconomia întruparii Fiului lui Dumnezeu. În aceasta se vede toata puterea si stapânirea proorociei. Pe acest prooroc tare l-a batut odata Pashor fiul lui Emir, purtatorul de grija al casei Domnului. Si în groapa l-a bagat, pentru ca se tânguia si era mâhnit din pricina robiei ce avea sa patimeasca Ierusalimul. Dar fiindca pronia lui Dumnezeu a scapat pe prooroc din groapa, acesta a proorocit si a spus lui Pashor: "Numele tau se va face nemernic si strain din pamântul acesta al Ierusalimului. Si totodata te va mustra nemernicia ta. Caci blestemat este omul acela care face lucrul Domnului cu lenevire" (Ier. 48, 10).

Iar în zilele regelui Ioachim, Ieremia plângea Ierusalimul, dar proorocii cei mincinosi îndemnau pe preoti sa-l ucida pe el. Însa fiul lui Safan Hirachicam, fiind împreuna cu Ieremia, îi împiedica de la aceasta. Atunci a zis Domnul catre Ieremia: "Fa tie legaturi de lemne si pune-le în gâtul tau. Si te voi trimite pe tine la regele Moabului si al Idumeii si al Tirului si al Sidonului". Si facând acestea proorocul, le-au pus pe ele în gâtul sau. Atunci Anania fiul lui Azor, prooroc mincinos, s-a sculat si, luând legaturile de la gâtul Ieremiei, le-a zdrobit înaintea poporului, zicând: "Asa a zis Domnul catre mine: voi zdrobi jugul regelui Babilonului de la gâtul tuturor neamurilor". Atunci a zis Ieremia catre proorocul mincinos: "Viclene sunt buzele tale si inima ta izbucneste otrava, caci acestea zice adevarul si Dumnezeu. Ai zdrobit legaturile cele de lemn? în locul acestora voi face legaturi de fier, zice Domnul Atottiitorul, si le voi pune în gâtul neamurilor. Iar tu Ananie, degrab îti vei lepada sufletul tau". Si o, minune! lucrul a urmat îndata dupa cuvântul proorocesc, caci nu dupa multe luni a murit acela. Iar în anul al optsprezecelea al domniei lui Sedechia regele Iudei, Ieremia se tânguia pentru Ierusalim. Deci pentru pricina aceasta a fost pus în temnita, când haldeii si babilonienii erau aproape de Ierusalim. Nu stiu însa în ce chip proorocul a iesit afara din temnita si s-a dus în pamântul lui Veniamin pentru neaparata trebuinta ce avea. Si acolo prinzându-l poporul haldeilor si batându-l, l-a aruncat în temnita.

Si dupa ce a petrecut acolo în destula vreme Ieremia, a trimis regele Sedechia, si în taina acesta l-a scos pe el din temnita. Si apoi i-a zis lui: "Fiindca ai vazut bine de la mine, spune-mi ceea ce are sa se întâmple în vremea domniei mele". Atunci raspunzând proorocul, i-a zis: "Nu sunt eu care îti vorbesc tie, rege, ci este Duhul lui Dumnezeu, care vorbeste prin mine, si cele ce am scris, am scris: Adica, cele ce am scris sunt adevarate si neschimbate". Drept aceea, iarasi a fost pus proorocul în temnita si iarasi pârâsii lui suparau pe rege, zicând ca Ieremia, si în temnita aflându-se, raceste inimile ostasilor, pentru ca nu propovaduieste pace, ci razboi si tulburare. Pentru aceasta mai bine este sa fie omorât unul pentru scaparea mai multora. Iar regele a zis catre dânsii: "Iata el în mâinile voastre se afla". Deci atunci a aruncat pe Ieremia în lacul lui Melhie si în împuticiunea mortilor.

Fiind înstiintat de aceasta Abimeleh, a zis catre rege: "Pentru ce ai facut rau, o rege, lui Ieremia?". Raspuns-a regele: "N-am facut aceasta cu voia mea, ci de frica poporului. Deci, ia împreuna cu tine treizeci de oameni puternici, si du-te de-l scoate pe el din lac". Si ducându-se Abimeleh, degrab l-a scos pe Ieremia nevatamat cu puterea lui Dumnezeu. Atunci regele luându-l lânga el i-a zis: "Nu ascunde de mine ceea ce voi sa te întreb"; iar Ieremia i-a raspuns: "Pentru ce urasti adevarul, o rege? Eu nu sunt propovaduitor minciunii, desi vei pune de multe ori sa ma omoare". Iar regele s-a jurat, zicând: "Viu este Dumnezeul parintilor mei: "Nu te voi omorî, pentru tot cuvântul ce-mi vei spune, nici te voi da pe tine în mâinile barbatilor varsatori de sânge". Asadar Ieremia a zis regelui: "De vei pazi sfatul meu, o rege, si iesind vei primi pe babilonieni, sa stii ca vei scapa viata ta si cetatea aceasta a Ierusalimului nu se va pierde. Iar de le vei sta împotriva, sa stii ca nu vei scapa din mâinile lor, ci si cetatea aceasta se va pierde de foc". Deci, fiindca regele a socotit bârfe cuvintele proorocului, pentru aceasta n-a scapat de razboi si de navalirea babilonienilor. Caci venind ei, au înconjurat cetatea Ierusalimului si, oprind cele spre hrana ce veneau de afara înauntru, au pricinuit în cetate mare foamete.

Atunci regele, temându-se ca sa nu fie omorât înauntrul cetatii, a fugit noaptea împreuna cu oamenii sai, iar haldeii, gonindu-l din urma, l-au prins si au omorât pe fiii lui înaintea ochilor lui. Iar regelui Sedechia i-au scos ochii, si legat l-au pogorât la Babilon, si l-au bagat într-o moara, avându-l pe el ca o jucarie. Si în pedeapsa aceasta s-a aflat pâna la cele mai de pe urma zile ale vietii sale. Iar Nabuzardan, întâiul bucatar al lui Nabucodonosor împaratul, intrând în Ierusalim, l-a ars, si Templul lui Dumnezeu l-a facut cenusa, dupa cuvântul lui Ieremia. Iar dupa saptezeci de ani, iarasi s-a dezlegat robia Ierusalimului, precum înainte se va arata. Iar cum a stat luarea si robia Ierusalimului si care sunt cele vorbite de Domnul catre Ieremia, le spunem acum aici: În zilele acelea, a grait Domnul catre Ieremia zicând: "Ieremie, iesi afara din cetate împreuna cu Baruh; caci vreau sa o pierd, pentru multimea pacatelor oamenilor ce locuiesc într-însa. Caci rugaciunile voastre sunt ca niste stâlpi neclintiti în mijlocul cetatii acesteia, si o înconjoara ca un zid de diamant. Pentru aceasta iesi afara din ea, mai înainte de a o înconjura puterea si oastea haldeilor", Atunci a grait Ieremia catre Dumnezeu, zicând: "Rogu-te, Doamne, iarta-mi mie robului Tau ca sa graiesc înaintea Ta"; si a zis Domnul: "Graieste!". Atunci a zis Ieremia: "Doamne, cetatea aceasta o dai în mâinile haldeilor, ca sa se laude si sa zica ei ca au biruit-o; Domnul meu, de este vointa Ta sa se piarda cetatea aceasta, piarza-se de mâinile Tale, iar nu de haldei". Si a zis Dumnezeu: "Tu scoala-te si iesi afara din ea, iar haldeii nu se vor lauda. Caci de nu le voi deschide Eu lor portile Ierusalimului, ei singuri nu pot intra în el. Du-te si spune lui Baruh acestea ce-ti zic. Si la al saselea ceas din noapte veniti la zidurile cetatii si vedeti. Ca de nu voi deschide Eu haldeilor, singuri ei nu pot intra în Ierusalim". Si dupa ce a zis acestea Domnul, s-a despartit de Ieremia. Iar Ieremia s-a dus la Baruh si i-a aratat lui aceasta. Si mergând amândoi în Templu, si-au rupt hainele lor, si si-au pus cenusa peste capetele lor, si plângeau pentru cetatea Ierusalimului. Iar la al saselea ceas din noapte venind ei la zidurile cetatii, au auzit glasuri de trâmbite. Caci îngerii din cer au venit tinând faclii în mâinile lor, si au stat peste zidurile cetatii. Si vazându-i pe ei Ieremia si Baruh, au plâns si au zis: "Acum este adevarat cuvântul pe care l-a grait Dumnezeu". Si au zis îngerilor: "Rugamu-va pe voi sa nu se strice cetatea, pâna vom grai lui Dumnezeu".

Atunci Ieremia a grait, zicând: "Rogu-ma Tie, Doamne, porunceste sa graiesc înaintea Ta". Si a zis Domnul: "Graieste"; si a zis Ieremia: "Iata ne-am încredintat ca vrei sa dai Ierusalimul în mâinile vrajmasilor lui, si poporul Tau Israel va merge rob în Babilon. Deci ce sa facem cu sfintele vase ale Templului Tau?". Si a zis Domnul: "Puneti-le pe ele în pamânt, zicând: Asculta pamântule glasul lui Dumnezeu, Cel ce te-a zidit pe tine peste ape, si te-a pecetluit cu sapte peceti si cu sapte vremi. Si dupa acestea voi lua frumusetea ta. Pazeste sfintele vase ale slujirii, pâna ce se va aduna poporul cel iubit". Apoi a grait iarasi Ieremia, zicând: "Rogu-te, Doamne, ce voi face lui Abimeleh etiopianul, ca multe faceri de bine a facut mie robului Tau? Caci acesta m-a scos din lacul împuticiunii, în care ma bagase; si nu voi sa vada pierzarea cetatii, ca sa nu se sperie si sa moara de frica, fiind fricos si mic la suflet. Si a zis Domnul catre Ieremia: "Trimite-l pe el la via lui Agrippa; si-l voi acoperi pe el sub umbra muntelui, pâna se va întoarce poporul din robie". Atunci dar Ieremia a luat sfintele vase ale slujirii si, dupa porunca lui Dumnezeu, le-a bagat într-o piatra pecetluind-o cu inelul sau, în numele lui Dumnezeu: "Adica Iehova, care dupa cei saptezeci de tâlcuitori se întelege Domnul". Si o, minune! Tiparul pecetii s-a facut atât de adânc, ca si când ar fi fost sapat cu o unealta de fier. Iar piatra a acoperit-o un nor, pentru ca sa fie anevoie cunoscuta oamenilor. Se afla însa piatra aceasta în pustiul, în care mai întâi Moise a facut Chivotul lui Dumnezeu. Iar dimineata a zis Ieremia lui Abimeleh: "Ia cosnita aceasta, fiule, si du-te la via lui Agrippa, pe drumul muntelui, si adu smochine ca sa manânce bolnavii poporului, ca spre tine este veselia lor, si peste capul tau sta slava lor". Si îndata a plecat acela la vie.

Si acesta ducându-se acolo si soarele apunând ziua, iata puterea haldeilor venind, a înconjurat cetatea Ierusalimului si a trâmbitat îngerul cel mare, zicând: "Sa intre în cetate toata puterea haldeilor, caci s-au deschis voua portile". Atunci Ieremia, luând cheile Templului, a iesit afara din cetate si, aruncându-le înaintea soarelui, a zis: "Ia acestea si le pazeste pâna la ziua în care te va cerceta Domnul pentru ele; caci noi n-am fost vrednici sa le pazim". Iar Baruh, iesind afara din cetate, a ramas sezând într-un mormânt. Si Abimeleh, luând smochine pe arsura soarelui, s-a apropiat de un copac si a sezut la umbra lui sa se odihneasca putin si, plecându-si capul lânga cosnita, a dormit saptezeci de ani. Si aceasta s-a facut, dupa porunca lui Dumnezeu, pentru cuvântul cel zis lui Ieremia, ca "Eu îl voi acoperi pe el".

Si dupa ce s-a sculat, a zis: "Dulce am dormit, însa putin, caci din pricina aceasta este îngreuiat capul meu ca nu s-a îndestulat de somn". Si descoperind smochinele, a aflat ca pica lapte din ele, ca si când cu putin mai înainte le-ar fi cules, si a zis: "As vrea sa dorm înca. Dar fiindca cu grabire m-a trimis Ieremia, de voi dormi, voi zabovi; si pentru aceasta el se va mâhni; ca doara nu este osteneala si arsura toata ziua; sa ma duc mai curând, si acolo voi dormi". Si luând smochinele a venit la Ierusalim, si nu cunostea nici Ierusalimul, si nu afla nici casa sa, nici pe vreo rudenie sau prieten. Si a zis: "Bine este cuvântat Domnul, uimire mi s-a facut mie astazi. Nu este cetatea aceasta Ierusalimul? S-a înselat mintea mea, pentru ca nu m-am saturat de somn". Si a iesit afara din cetate; si luând seama dupa semne, zicea: "Aceasta este cetatea, nu m-am înselat". Si intrând iarasi în cetate, si cercetând, n-a aflat pe cineva dintre rudenii sau din prietenii sai.

Si a zis: "Bine este cuvântat Domnul, mare uimire mi s-a facut mie". Si iesind afara, a ramas mâhnit, nestiind ce sa faca. Si punând jos cosnita a zis: "Aicea am sa sed, pâna când Domnul îmi va ridica uimirea". Si sezând el, iata din tarina sa venea un batrân, catre care a zis: "Tie zic, batrânule, care cetate este aceasta?". Iar batrânul i-a raspuns: "Ierusalimul, fiule". Si a zis Abimeleh: "Unde este Ieremia proorocul si preotul lui Dumnezeu si Baruh citetul si tot poporul cetatii? Caci nu i-am aflat pe ei". Si a raspuns batrânul: "Nu esti din cetatea aceasta, daca astazi ti-ai adus aminte de Ieremia si de popor, si întrebi pentru el dupa atâtia ani. Poporul este în Babilon, fiule, acum de saptezeci de ani, fiindca a fost robit de împaratul Nabucodonosor, si cum tu, tânar fiind si nenascut înca atunci, întrebi acum de cele ce niciodata nu le-ai vazut?". Si auzind acestea Abimeleh, a zis batrânului: "De nu ai fi fost batrân, si pentru ca nu este iertat omului lui Dumnezeu a ocarî pe mai-marele sau, as fi râs de tine si ti-as fi zis ca esti nebun, spunându-mi ca poporul a fost dus rob în Babilon. Caci si jghiaburile cerului s-ar fi deschis si îngerii lui Dumnezeu ar fi venit sa-i ia pe ei cu putere si stapânire, încât nu ar fi putut ajunge asa degrab la Babilon. Caci putina vreme este de când m-a trimis parintele meu Ieremia la via lui Agrippa pentru putine smochine, ca sa dam celor bolnavi din popor; si ducându-ma sub un copac, din pricina arsurii soarelui am dormit putin; si socotind ca am zabovit si descoperind smochinele, am aflat ca pica lapte din ele precum le culesesem, si tu îmi spui ca a fost robit poporul la Babilon? Si ca sa cunosti si însuti ca eu nu mint, ia smochinele si vezi". Si vazând batrânul smochinele, a zis: "O fiule, tu esti fiu de om drept si n-a voit Dumnezeu sa-ti arate tie pustiirea cetatii acesteia, ci a adus spre tine uimirea aceasta. Iata 70 de ani are poporul de când a fost robit în Babilon, si ca sa afli ca acestea ce-ti graiesc sunt adevarate, cauta la tarini si vezi, ca nu s-a ivit înca cresterea semanaturilor, vezi si smochinele ca nu le este înca vremea, si cunoaste si însuti, si te îndupleca mie celui ce-ti vorbesc adevarul". Atuncea Abimeleh, ca din betie desteptându-se si deslusind cu de-amanuntul pamântul si copacii de pe el, a zis: "Bine esti cuvântat Dumnezeul cerului si al pamântului, odihna sufletelor dreptilor". Dupa aceea a întrebat pe batrân: "Care luna este aceasta?" Si i-a spus lui: "A douasprezecea, fiule" si luând de la el batrânul smochine, s-a dus, binecuvântându-l.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului si binecredinciosului împarat Ioan Duca Vatatis, cel milostiv, care în Magnesia cu pace s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna noiembrie în 4 zile: pomenirea Cuviosului Pãrintelui nostru Ioanichie cel Mare, de la Olimp (+846).

        Acest fericit a trait pe vremea luptatorilor impotriva sfintelor icoane, nascandu-se in tara Bitiniei, din tata care se numea Miritrichie si din mama ce se numea Anastasia. Si, incepand el a veni in varsta, din porunca parintilor sai, pastea vitele si cauta sa cunoasca ce este viata crestinilor, pazind poruncile Domnului. Si ajunsese a fi foarte imbunatatit, povatuindu-se de Duhul Sfant, la o viata de ascultare si de rugaciune. Si, cand isi facea rugaciunea, isi insemna turma sa cu semnul crucii si ramanea turma lui nemiscata si nerisipita de fiare si de talhari. Deci, ajungand el la plinatatea varstei, adica la 43 de ani, fericitul Ioanichie era un barbat frumos, voinic cu trupul si bun pentru pentru oaste. Drept aceea, trimisii imparatului, care alegeau astfel de barbati pentru paza imparatiei, l-au luat si pe Sfantul cu dansii, scriindu-l la oaste.
        Si, dintru acea vreme, era infricosator vrajmasilor, pentru voinicia lui si iubit ostasilor celor impreuna cu dansul, pentru bunatatea si smerenia lui. Insa diavolul, pizmuind viata lui cea imbunatatita, l-a tras pe dansul in lupta impotriva sfintelor icoane. Si Ioanichie a fost atat de inselat de aceasta ratacire, incat arunca icoanele de prin biserici si prigonea pe cei ce se inchinau inaintea lor, nevrand nici sa auda vorbindu-se de sfintele icoane, credinta lui neputand intelege o vreme ratacirea de la curtea imparatilor sai. Dar Dumnezeu l-a izbavit de aceasta inselare, printr-un calugar care-l scoase din ratacire, zicandu-i pe nume, fara sa-l cunoasca mai dinainte: "O, fiule Ioanichie, daca te numesti crestin, pentru ce treci cu vederea icoana lui Hristos? Zadarnice sunt toate ostenelile faptelor tale celor bune, daca nu ai credinta cea dreapta". Si, cunoscand ca de la Duhul Sfant s-a facut aceasta, a cazut la pamant, inchinandu-se. Si cerand iertare, ca din nestiinta a gresit, a fagaduit indreptare.
        Deci, lasand cinstea si marirea pe care socotea imparatul sa i le dea pentru faptele sale de mare vitejie, Sfantul, dupa 24 de ani in slujba ostaseasca, parasind ostirea, s-a tras la muntele Olimpului si a mers la cei ce petreceau in viata calugareasca, vrand sa inceapa razboiul contra duhurilor rautatii celei de sub cer.
        Si parandu-i rau de greseala lui se pedepsea cu post si cu tot felul de nevointe ale trupului si sufletului sau.
        Deci, a invatat sa citeasca si sa deprinda psalmii pe de rost si umbla prin manastiri, cautand sa cunoasca randuiala vietii monahilor. Si a invatat pe de rost mai intai treizeci de psalmi, dorind mereu si cautand linistea pustniciei, si incerca a se adaposti in chilii singuratice prin munti si prin paduri. Si a dus asa viata pustiniceasca timp de 12 ani, dupa care s-a facut monah in manastirea Erest, ca acest pustnic, imbunatatit in fapte bune, inca nu era calugar.
        Si, invatand pe de rost toata Psaltirea, a primit de la Hristos darul de a trece raul pe deasupra apei cu picioarele neudate, darul de a se inalta de la pamant in timpul rugaciunii nu numai cu duhul, dar si cu trupul sau, darul de a putea fi de fata, fara a fi vazut, si darul de a tamadui pe cei bolnavi, al facatorilor de minuni. Si, umbland, canta psalmii lui David, la fiecare stih adaugand cuvintele acestea: "Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul si acoperamantul meu este Duhul Sfant"; si aceasta era ca o dulceata pe limba sa si se veselea.
        S-a asezat in cele din urma, intr-o mica chilie langa manastirea sa, pe muntele Antida si a avut fericirea, inainte de sfarsitul sau, de a fi partas la biruinta cinstirii sfintelor icoane (843), impreuna cu Sfanta imparateasa Teodora si cu Sfantul patriarh Metodie al Constantinopolului. Si asa, plin de zile, Sfantul Ioanichie s-a mutat la Domnul, in varsta de nouazeci si patru de ani. Dumnezeului nostru, slava!

Mai multe despre Cuviosul Parintele nostru Ioanichie cel Mare de la Olimp, puteti gasi in
"Vietile Sfintilor pe luna noiembrie" .

 
 

Întru aceastã zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Nicandru, episcopul Mirelor si Ermeu preotul, hirotoniti de Sfântul Apostol Tit.

        Acesti Sfinti, dezlipind pe multi de la idoli si apropiindu-i de Hristos, au fost parati la Libaniu, dregatorul cetatii, si, pentru ca nu s-au supus poruncilor lui, acesta i-a pedepsit, legandu-i de caii lui de razboi si tarandu-i mult, pana se rupea carnea de pe trup si se rosea pamantul pe unde treceau. Au fost spanzurati, apoi, pe lemn si cu unghii de fier strujiti si cu faclii arsi. Asemenea, i-a bagat intr-un cuptor ars in foc si, ramanand nevatamati din voia lui Dumnezeu, a poruncit ratacitul acela sa le bata piroane prin inima, prin capete si prin pantece. Si, inca fiind cu suflete, i-a bagat in groapa si i-a acoperit  cu pamant. Si asa, cu acea cumplita si nesuferita sila, si-au dat sufletele lor sfintite la Dumnezeu.

Mai multe despre Sfinții Mucenici Nicandru Episcopul și Ermeu preotul puteți găsi în
"Vietile Sfintilor pe luna noiembrie" .

 
 

Întru aceastã zi, cuvânt din Pateric, despre rãbdare si despre ascultare.

        Ne spunea noua cineva din parinti, ca un carturar antiohian a venit la un parinte zavorat si-l ruga pe el sa-l primeasca si sa-l faca monah. Si i-a zis lui staretul: "Daca voiesti sa te primesc, vinde-ti toata averea ta si o da la saraci, dupa porunca Domnului, si te voi primi pe tine". Deci, el, ducandu-se, indata a facut asa. Dupa aceasta, iarasi i-a grait lui alta porunca, zicandu-i: "Oare, vei putea pazi ca sa nu vorbesti?" Iar el a fagaduit sa faca asa, si a petrecut cinci ani, negraind. Apoi au inceput altii a-l slavi pe el. Iar parintele sau i-a zis lui: "Nu-mi este mie de trebuinta, dar te voi slobozi pe tine in Egipt, la o viata de obste" si l-a slobozit pe el ca sa vada, oare, va incepe a vorbi, sau nu.
        Iar acela savarsindu-si porunca, nimic n-a grait. Deci, parintele acela ce-l primise pe el, voind sa-l ispiteasca, de este mut sau nu, l-a trimis pe el pentru raspuns, peste un rau mare, in vreme de puhoi, ca, de nevoie, sa zica: "Nu pot trece". Si, trimitand alt frate, a mers dupa el, ca sa vada ce va face. Iar el, cum a venit la rau, neputand sa-l treaca, si-a plecat genunchii la rugaciune si, iata venind un crocodil, l-a luat pe el si l-a dus de cealalta parte. Iar dupa ce si-a facut porunca, a venit la rau si iarasi l-a luat pe dansul crocodilul si l-a adus in aceasta parte. Iar fratele cel trimis dupa dansul, venind, a spus acestea parintelui si fratilor si s-au minunat.
        Iar dupa aceea, trecand candva vreme, a raposat monahul. Si parintele acela, catre care fusese trimis el dincolo de rau a trimis veste zicand: "Macar ca ai trimis un mut, insa ingerul lui Dumnezeu era". Atunci, parintele cel zavorat i-a spus lui adevarul, zicandu-i: "Nu era mut, ci chiar prea vorbaret, numai ca, pazind porunca pe care i-o dadusem lui mai dinainte, a petrecut asa". Si auzind aceasta, toti s-au minunat.

 
 
 

Întru aceastã zi, cuvânt al lui Evagrie monahul, despre curãtia cea deplinã si despre înfrânarea de la vorbirea cu femei si de a cãuta în fata lor, despre nesatiul pântecelui si despre desfrânare.

        Curatia cea deplina se zideste din infranare, iar infranarea se face din frica lui Dumnezeu. Iar frica lui Dumnezeu se salasuieste din durerea inimii. Iar cel ce nu se teme de Dumnezeu si nu are frica de El in inima sa si nu se infraneaza de la toate relele care ii insala sufletul si trupul, unul ca acela cade in multe si grele pacate. Insa, neinfranarea este povatuitoarea a tot pacatul. Iar, mai inainte de toate, ea aduce pe om la lacomia pantecelui si la satiul cel peste masura, din care se naste desfranarea, care este mai grea si mai cumplita decat toate pacatele. Ca pierde si insala pe tot omul si, ca si cu o undita, trage inima spre aceasta fapta rea. Pentru aceasta rautate zice dumnezeiescul Apostol: "Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau. (I Cor., 6, 18). Pentru aceea, lacomia este un lucru rau si maica a nesatiului si mijlocitoarea desfranarii. Undelemnul creste para din felinar, iar hrana aprinde focul patimii in cel ce se apropie de femeie, ca sa auda cuvinte stricatoare de suflet, iar dupa aceea ca sa faca si desfranare.
        Insa vorba de femeie este ca o invaluire de apa mare, care afunda corabia: de vreme ce din vorbirea cu femeia se zamisleste acel iute foc al poftei si se naste gandul desfranarii si intuneca ochiul cel sufletesc, adica mintea. Si din mintea cea neinfranata se face inima insagetata cu sageata vrajmasului, spre fapta cea de desfrau. Iar, dupa ce face omul desfranare, atunci mintea lui se intuneca si ramane ca un iesit din minte si ca un rob, sau se poarta de gandul cel de desfranare ca un vrajit, neavand nici o stapanire de sine peste voia sa. Pentru aceea, cade in acea desavarsita pierzare. Si, petrecand in multime de razboaie, adeseori primeste si rani. Asemenea si cela ce vorbeste cu femeile: multe rani aduce sufletului sau. Deci, cu dreptate zice cineva: "Nu vorbi cu femeia, ca sa nu te arzi cu focul ei". Pentru ca vederea si vorba cu femeile, ca o sageata, raneste inima; ba si mai mult: sageata raneste numai trupul, iar frumusetea fetei pierde si sufletul si trupul, precum zice dumnezeiescul Gura de Aur: "Ca otrava cumplita slobozeste, care se revarsa in tot trupul". Si, cu cat mai multa vreme va zabovi, cu atat mai multa spurcaciune face. Iar cel ce se pazeste de unele sageti ca acestea, nu iese la adunari nicidecum, nici la praznuirile cele cu ospete vatamatoare de suflete, nici nu merge sa vada fetze frumoase. Pentru ca mai de folos este, precum scrie la Proverbe, a petrece in casa de plangere, decat in casa de ospete si a cauta cinste la praznicele cele mirenesti si a privi fetzele cele frumoase, de vreme ce, de la aceasta, mare primejdie se face sufletului, si la moartea insasi il duce, daca va face omul fapta lui cea cumplita.
        Pentru aceea, sa nu indraznesti a umbla la ospetele cele necuviincioase, sa fugi de vorba cu femeile si sa nu cauti la fetzele lor cu pofta si sa te opresti sa sa te feresti de bucatele cele de multe feluri. Si asa, te vei izbavi de fapta desfraului si-ti vei mantui sufletul tau si te vei slobozi de vesnica osanda.Si, daca voiesti ca pana in sfarsit sa fii deplin curat, sa nu dai femeilor indraznire sa caute la tine si nici sa nu vorbesti cu dansele. Pentru ca, mai intai, cinstite sunt si magulitoare cu chipul si cu raspunsul, iar, mai pe urma, cu totul indraznesc si cuvinte amagitoare iti arunca, ca sa viseze mintea ta si sufletul. Si, iarasi, intai vorbesc lin si dulce, precum zic Proverbele "Miere, adica, din buze le pica, iar pe urma se afla mai amare decat pelinul". Cu adevarat, asa este, fara de minciuna. Ca cei ce se lipesc de femei straine abia pot sa se izbaveasca si multi au pierit din pricina aceasta. Pentru aceea, la aceleasi Proverbe zice: "Sa bei din fantanile tale, iar nu din cele straine". Si, iarasi, dumnezeiescul Apostol zice: "Sa fiti indestulati cu leafa voastra, iar de partea straina sa nu va atingeti".
        Dar, sa graim iarasi, despre vorbele cele de mai sus. Cand femeile stau la vorba, atunci au cautatura in jos si cauta cu cucernicie si intreaba de curatie si asculta cu dulceata. Iar dupa aceea, cautand mai sus putin si aratandu-se mai mult, iau aminte la cele ce se graiesc si dupa aceasta isi pun un zambet pe fata si indata, razand, se infrumuseteaza si mai mult si se arata luminoase la vedere, ca si cand si-ar schimba fata. Si, spunand cuvinte frumoase, nasc patimi, adica indeamna spre pofta. Sprancenele isi ridica si ochii isi intorc icoace si incolo si isi slobozesc genele jos si apoi, incet, le ridica iarasi si, cu iscodire, cauta cumplit, cu mare poftire, ca sa franga inima celor tineri si altora care se invoiesc cu aceasta, ca sa savarseasca cu dansii pofta cea necurata. Inca isi mai intind grumajii si tot trupul si buzele si le tocmesc cu buna cuviinta si graiesc cuvinte inaltate si alcatuiesc povestiri dulci la auz, ca pustiu cu totul sa-ti faca sufletul tau. Iar acestea toate, facandu-se de dansele, te trag pe tine in lantul cel mult impietrit, care te duce la desavarsita pierzare, adica la moarte, iar dupa aceea, la vesnica osanda. Si asa, amagesc si-ti robesc sufletul tau si mintea, intocmindu-se cu acele blande si dulci cuvinte si schimbandu-se in tot chipul, cu adevarat ele pazesc intr-insele totdeauna o otrava cumplita si ne ranesc sufletele noastre. De fiara neimblanzita sa nu te apropii, asemenea si de femeia tanara sa nu te atingi. De foc apropiindu-te si arzandu-te de el, degraba sari in laturi. Iar slabanogindu-te de cuvintele femeiesti, nu poti ca sa sari in laturi degraba, pana ce si fapta cei face. Ca, precum magnetul tine fierul, asa si vorba femeii nu te lasa de la sine, pana ce nu pomenesti, intru tine, de frica lui Dumnezeu si pana nu sari in laturi singur de la dansa. Drept aceea pazeste-te de o patima si fapta rea ca aceasta, ca sa te izbavesti si de nesuferitele chinuri vesnice.
        Insa aceste invataturi nu numai noua, monahilor, ne folosesc, ci tuturor oamenilor celor ce vor sa se mantuiasca, intru Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.