Sfinții 33 de Mucenici din Melitina; Sf. Cuv. Lazăr din Muntele Galisiei (Sâmbăta celor adormiți - Moşii de toamnă) 7 Noiembrie

 În aceasta luna, în ziua a saptea, pomenirea celor treizeci si trei de Mucenici din Melitina, Ieron si cu ceilalti.

Acesti sfinti s-au nevoit pe vremea împaratilor Diocletian si Maximian. Si era acest Ieron viteaz si puternic la trup si blând la suflet. Si fiind el plugar, l-au gasit într-un loc slujitorii idolilor si, vrând sa-l ucida ca niste tâlhari, nu au putut. Ca scotând sfântul fierul plugului, a luat grindeiul în loc de arma si s-a pornit asupra lor de i-a gonit pe toti, scapând ei cu sudori si cu sânge. Deci s-a dus sfântul de bunavoia sa la domn si stând la cercetare, i s-a taiat mâna dreapta din cot. Iar pe ceilalti sfinti punându-i pe jos, i-au batut cu vine de bou. Si dimineata iarasi batându-le trupurile câteva ceasuri, le-au taiat capetele afara din cetatea Melitinei.

Canon de rugăciune către Sfinţii 33 de Mucenici din Melitina

Troparul Sfinţilor 33 de Mucenici din Melitina

Glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmos: Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a scăpat din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi toţi credincioşii să batem din palmeşi cu cântări de Dumnezeu grăitoare să prăznuim patimile mucenicilor, slăvind pe Hristos că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Armă Dumnezeiască şi laudă s-a dat nouă biruinţa Mântuitorului, toată întrarmarea Crucii cea nespusă, prin care purtătorii de biruinţă, mucenicii Tăi, s-au încununat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sabie şi foc şi groapă şi cruce şi moarte au adus pururea pomeniţilor mucenici prigonitorii de Dumnezeu, la viaţă mai bună trimiţându-i pe dânşii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pâinea vieţii Cea Cerească ai născut pe Cuvântul Tatălui Cel cu un Ipostas, Care S-a Întrupat, Preacurată. Pe Care adunările mucenicilor Îl slăvesc.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Surpat-au bunii biruitori ostaşi necredinţa înşelăciunii mulţimii zeilor, întărindu-se cu Dumnezeiască Patima Ta, Mântuitorule, cu credinţă strigând: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile Dumnezeiescului Sânge curăţindu-vă şi cu sângiurile voastre săvârşindu-vă, nu v-aţi spurcat cu jertfe demonice, purtătorilor de chinuri, strigând: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine tot câştigându-te, locuind în inimile purtătorilor de lupte, au lărgit creştinătatea, strigând: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, numai Una Fecioară fiind şi după naştere, te cinstim cu credinţă Dumnezeiască, Fiului tău Celui Ce S-a născut, strigând: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Preaslăvită iconomia Ta şi am slăvit, Iubitorule de oameni, necuprinsă Puterea Ta.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doamne, urmat-au Patimii Tale celei Dumnezeieşti, cu osârdie la moarte dându-se pe sine, purtătorii Tăi de lupte.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doamne, primeşte pe cei ce pătimesc şi se roagă; şi pentru rugăciunile lor dezlegare de greşeli şi de ispite dă-ne nouă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tăcut-a toată înşelăciunea demonilor, Doamne. Că mucenicii Te-au mărturisit pe Tine după adevăr, Dumnezeu Adevărat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născătoare de Dumnezeu te-au cinstit pe tine luptătorii, pe Fiul tău Întrupat, Stăpână, vestindu-L.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dătătorule de lumină şi Făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu ştim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu veşmânt preafrumos înroşit prin dreaptă credinţă cu sângele mucenicesc şi ţesut cu harul Tău, acum, Hristoase, ai Tăi purtători de lupte s-au îmbrăcat.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Harul şi mila Atotputernicului Dumnezeu încununează pe luptători, care cu dragoste şi-au dat tărie unul altuia, prin care purtătorii de biruinţă s-au arătat mucenici.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toiag de putere ai dat Crucea Ta purtătorule de biruinţă şi i-ai făcut pe ei să stăpânească peste vrăjmaşi. Pentru aceasta lăudăm, Hristoase, Dumnezeirea Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Trăgându-te din David, ai născut pe Hristos, Purtătorul de sfinţenie. Pentru aceasta, Curată, preoţia mutându-se, trebuia şi Legii să se facă mutare.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Adâncul cel mult al păcatelor m-a înconjurat şi strig Ţie, urmând proorocului: din stricăciune, Doamne, scoate-mă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu glas de trâmbiţă să strige inima cea duhovnicească, după vrednicie, din buze cuvântătoare laudă înălţând şi cântând luptele mucenicilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să se rănească inimile necredincioşilor şi ale vrăjmaşilor. Că Hristos, întinzându-Şi Crucea ca un arc, a slobozit pe mucenici ca pe nişte săgeţi ascuţite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu armele credinţei şi ale dreptăţii, vitejii s-au întrarmat preabine, spre lupta vrăjmaşilor celor fără de trup şi desăvârşit i-au pierdut pe ei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Purtătorii de lupte ştiindu-te că eşti Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cel Ce S-a Răstignit lumii L-au propovăduit, dându-şi sufletele la moarte.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Ceata mucenicilor cea strălucită şi purtătoare de lumină, răsărind după înţelegere, a luminat Biserica astăzi cu razele minunilor. Pentru aceasta, prăznuind cinstită pomenirea lor, cerem cu rugăciunile lor, Mântuitorul nostru, să ne mântuieşti pe noi din nevoi, ca un Milostiv Dumnezeu şi de oameni iubitor.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Chipul cel de aur din câmpul Deiera fiind cinstit, cei trei tineri au nesocotit porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Trupul lui Daniel nu l-au biruit oarecând gurile leilor, aşa nici moartea pe ucenicii Tăi. Că în mâna Ta, Doamne, viază sufletele drepţilor, bucurându-se şi cântând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Văpaia a rourat celor trei tineri în Babilon oarecând; iar purtătorilor de chinuri cuptorul mulţimii zeilor l-a stins. Pentru aceasta înşelăciunea idolească văzând-o întoarsă în cenuşă, au strigat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Spre dragostea Ta, Hristoase, fiind îndemnaţi ai Tăi purtători de lupte, ca şi cu o îmbrăcăminte trupească fără de durere îmbrăcându-se, nu au băgat în seamă durerile chinurilor, întru Tine bucurându-se şi strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cât era de bine ţesută şi înfrumuseţată ceata purtătorilor Tăi de lupte şi mult cinstită şi de Dumnezeu aleasă adunarea aleşilor Tăi, care întru Duhul Tău saltă şi cu bună cuviinţă dănţuieşte, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Se biruieşte întru tine tot hotarul firii şi legea laudelor, Fecioară Neispitită de nuntă. Căci tu mai presus de fire ai zămislit şi ai născut fără de stricăciune pe Cuvântul Tatălui Cel pururea Veşnic. Pe Care lăudându-L cu bună cuviinţă, pe tine te fericim.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon şi-a despărţit lucrările prin Dumnezeiasca poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Iuţimea cea cu anevoie de oprit a tiranilor celor cumpliţi, purtătorii de lupte au surpat-o, cu bună cuviinţă cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Treziţi-vă, înşelătorilor şi cunoaşteţi pe Dumnezeu după adevăr, măriţii purtători de chinuri au strigat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

A grăi împodobit nicicum nu s-au învăţat mucenicii lui Hristos; ci umplându-se de Dumnezeiescul Duh, au strigat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce S-a născut din Tatăl Cel fără de început mai înainte de veci şi mai pe urmă a Răsărit din Fecioară, binecuvântaţi-L neîncetat toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înşelăciunea idolească, ceea ce crescuse ca o pădure de demult în inimile oamenilor, Hristoase, Tu cu Focul Dumnezeirii ai ars-o, cetele mărturisitorilor dreptei credinţe adunându-le; care după vrednicie cu cântări neîncetat Te slăvesc pe Tine.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mărirea cea curgătoare şi bogăţia cea nestătătoare mucenicii lăsând-o pe pământ, Hristoase, pe Tine, Strălucirea Slavei şi Bogăţia Cea Nemişcată aflându-Te, moştenesc veşnicele bunătăţi, după vrednicie cu cântări fără de tăcere slăvindu-Te pe Tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Firea omenească cea slobodă, ce se supuse de demult sub jugul înşelăciunii, după ce Te-a născut cea Curată mai presus de fire pe Tine, Stăpânul tuturor, pe mucenici i-a arătat ca pe nişte pământeşti propovăduitori ai mântuirii noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mireasă şi Maică Fecioară, primeşte adunările sfinţilor ce se roagă Fiului tău, Ceea ce eşti Singură Nădejdea credincioşilor şi dă pace lumii şi biruinţă iubitorilor de Hristos şi mântuire nouă, celor ce te lăudăm pe tine.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Ieron măritul şi dimpreună cu el ceata mucenicilor cea Dumnezeiască, stingând focul necredinţei cu sângiurile, moştenesc desfătările cele veşnice şi vindecă durerile celor bolnavi cu rugăciunile lor; Hristoase, mântuieşte sufletele noastre.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi...

Laudă de mulţumire după datorie aduc ţie, Stăpână, ca văduva aceea doi bani, pentru toate harurile tale. Că tu te-ai arătat Acoperământ şi Ajutor, scoţându-mă întotdeauna din încercări şi din necazuri. Pentru aceea, ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie izbăvindu-mă de cei ce mă necăjesc, strig către tine din inimă: Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi, rugându-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dea iertare de greşeli, că pe tine te am Nădejde eu nevrednicul, robul tău.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi...

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Răscumpărătorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, a suspinat din inimă lăcrimând şi a zis: lumea se bucură primind izbăvirea, iar cele dinăuntru ale mele se aprind văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, Dumnezeule Preabunule, Cel Ce eşti fără de păcat şi mie Preadorit, Doamne. Care voieşti ca un Dumnezeu să mântuieşti făptura Ta din stricăciune; Slavă Îndelung Răbdării Tale, Iubitorule de oameni.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Lazar, facatorul de minuni, cel ce a postit în muntele Galisiului.

Acest de trei ori fericit parinte al nostru Lazar era din pamântul Asiei, dintr-un sat ce era aproape de Magnesia, în anul 1030, numit cu imnele Nascatoarei de Dumnezeu si avea parinti prea evlaviosi: Nichita si Irina cu numele. Iar când era sa se nasca el, a facut Dum-nezeu sa se arate din cer o dumnezeiasca lumina, care a umplut toata casa sa cea parinteasca. Din a carei stralucire de lumina spaimântându-se femeile cele adunate, au iesit afara si a ramas singura maica-sa. Iar dupa ce s-a nascut pruncul, o, minune, a stat îndata drept si s-a închinat spre rasarit, avându-si mâinile cu buna rânduiala strânse la piept, mai înainte aratând Dumnezeu prin aceasta curatenia cuviosului si sârguinta prin care sufletul lui avea sa primeasca dumnezeiasca stralucire. Si când s-a facut de cinci ani, l-au dat la un dascal ca sa învete Sfintele Scripturi. Si în putina vreme a covârsit pe toti copiii. Drept aceea si de toti era laudata ascutimea mintii sale, si când a ajuns în vârsta a luat dumnezeiesc dor în sufletul sau ca sa mearga la Ierusalim si sa vada Sfintele Locuri unde a patimit Hristos; dar mergea pe ascuns de toti în dorita lui calatorie si calatorea cu oarecare monahi amestecându-se. Iar când a ajuns la sate, s-a unit cu alt monah si se ducea la Ierusalim. Si ajungând la Atalia, pomenitul monah a pus viclesug în mintea sa împotriva-i, ca sa-l vânda pe el. Iar cu pronia lui Dumnezeu, unul din calatori a facut cunoscut tânarului si acesta aflând a fugit calatorind pe calea sa ca mai înainte. Si ajungând la Sfintele locasuri si înconjurându-le pe toate si închinându-se, s-a întors la biserica Sfintei Învieri, si a fost gazduit de arhidiaconul ei, prin care a fost asezat în Mânastirea Sfântului Sava. Deci vazându-l pe acesta, proiestosul, ca este împodobit cu toata întelepciunea si fapta buna (caci mai pe toti cei de acolo îi întrecuse slujind bine si purtând jugul ascultarii), l-a trimis la patriarhul Ierusalimului care l-a hirotonit preot. Si dupa aceea a zabovit în mânastire mai multi ani, pâna la ridicarea agarenilor, care au stricat toata Palestina si sfânta mânastire de acolo, având ei povatuitor pe spurcatul Aziz care a surpat înfrumusetata biserica a Sfintei Învieri si crucea cea din turla a sfarâmat-o si a aruncat-o la pamânt si multe a hulit împotriva lui Dumnezeu. Acestea vazându-le cuviosul cu ochii sai împreuna si cu ceilalti parinti, au hotarât sa mearga la Roma; dar ajungând la Efes si închinându-se iubitului de Dumnezeu cuvântator si evanghelist, a auzit sfântul glas de sus, care îi arata lui învederat sa se suie la muntele cel din preajma Efesului care se chema Galisiul, fiind neumblat de multi pentru asprime si îndemânatic pentru linistea dorita de cuvios.

Deci suindu-se într-însul si mai presus de puterile omenesti nevoindu-se, suferind ispite nenumarate de la demonii care navaleau asupra simturilor si gândurilor lui ziua si noaptea, cu puterea lui Dumnezeu i-a surpat. Iar oarecând, savârsindu-si el rugaciunea pe la miezul noptii, i s-a aratat stâlp de foc întins de la pamânt la cer, si a vazut multime de îngeri, care cu dulceata cântau: "Sa învieze Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui". Drept aceea acolo a zidit biserica învierii, unde a vazut temelia stâlpului celui de foc, pentru care si biserica se cheama Sfânta înviere, ridicata fiind de împaratul Constantin Monomahul, care a trimis de la sine atunci multi bani, împreuna cu doua scrisori ale sale si sfinte odoare si cinstitul lemn si Sfânta Evanghelie împodobita cu aur si dumnezeiesti icoane si a afierosit destule metocuri si sate la mânastirea aceasta, cu scrisori împaratesti; caci multa credinta si evlavie avea împaratul catre Parintele Lazar. Pentru ca în vremea când împaratul era surghiunit la ostrovul Lisveei, mai înainte cu trei ani, prin oarecare ucenici ai sai cuviosul i-a vestit si scaparea din surghiun si chemarea a doua oara la împaratie.

Deci era savârsind fericitul si minuni prea mari. Si ajungând la culmea virtutii si învrednicindu-se darului proorociei si-a cunoscut mai înainte sfârsitul sau; dar fiii sai cei duhovnicesti cu lacrimi îl rugau si cereau ca sa mai ramâna înca în viata pentru mai marele folos si sporire a lor. Atunci el a cerut de la Nascatoarea de Dumnezeu adaugire vietii sale cincisprezece ani si câstigând cererea a vietuit pâna la saptezeci si doi de ani; a ajuns numarul ucenicilor sai peste noua sute. Si de vreme ce se savârsise si anul al cincisprezecelea ce i s-a dat lui de Nascatoarea de Dumnezeu, s-a mutat catre Domnul. Iar sfintele lui moaste cele vrednice cinstindu-le ucenicii lui cu cântari de laude si cu miruri si cu faclii, le-au asezat în sicriul de mult pret aproape de stâlpul pe care sedea fericitul în dreapta bisericii Sfânta înviere. Si a lucrat sfântul si dupa moarte tot felul de minuni, întru slava adevaratului Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine cinstea si lauda în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Lazăr din Muntele Galision

Troparul Sfântului Cuvios Lazăr din Muntele Galision

Glasul al 8-lea

Cu rugăciunile cele cu priveghere, întru curgerile lacrimilor stâlpul ţi-ai udat şi cu suspinurile cele din adâncuri, spre însutite osteneli, l-ai făcut roditor. Şi ai fost păstor, tuturor dând iertare, Cuvioase Lazăr, părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt voi grăi Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminătorule de Dumnezeu, luminate, cel cu chipul de lumină, Sfinte Lazăr, alungă întunericul cugetului meu, luminându-l cu Razele Dumnezeieştii Lumini, ca să laud isprăvile tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind ca soarele, luminezi pe cei de sub soare, fiind locaş al Luminii, Sfinte Lazăr, răsărind şi apunând. Şi făcându-te tu Dumnezeiască lumină cu minunea naşterii tale şi a adormirii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorind de viaţa cea veşnică şi mai bună, cu dreptate, nu ai băgat în seamă viaţa cea trecătoare, depărtându-te de rudenia cea trupească şi omorându-te împreună cu Hristos şi vieţuind dimpreună cu El.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Aflându-te curat Stăpâna cea Preacurată, Preacuvioase Lazăr, venind către tine ca şi către o slugă mulţumitoare te-a mângâiat. Cu care dimpreună îmblânzeşte nouă pe Iubitorul de oameni.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întăreşte-i şi întru Dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învredniceşte-i.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te cu puterea Stăpânului, uneltirile vrăjmaşului cele împotrivă le-ai arătat ca nişte săgetături de prunci, înţelepte, ale cărui meşteşugiri întăreşte-ne şi pe noi să le biruim, cu rugăciunile tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înger în trup te-ai arătat, slujind lui Dumnezeu, dimpreună cu îngerii, fiind mai presus de greutatea trupului şi de fire, Sfinte Lazăr, luminându-te Dumnezeieşte şi mărindu-te minunat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fii mie Mijlocitoare, Acoperământ şi Ocrotire, Născătoare de Dumnezeu, îndreptându-mi cele ce sunt ale vieţii, pe vrăjmaşi oprindu-i şi cu milostivirea mântuindu-mă şi cu Fiul tău împăcându-mă.

Irmos: Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întăreşte-i şi întru Dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învredniceşte-i.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus, Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai scăpat din robia care ţi se gătea ţie cu vicleşug şi Celui Ce te-a scăpat l-ai slujit ca o slugă mulţumitoare, cu nevoinţă neîncetat, izbăvindu-ţi sufletul din robia patimilor, Dumnezeiescule Lazăr.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Este aruncat în iad, lovindu-se de surpături pietroase, cel ce nu asculta învăţăturile tale, Sfinte Lazăr. Şi pentru dulceaţă de miere, culege amărăciune de moarte preaticăloasă, nevrednicul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Suitu-te-ai la vârful cel preaînalt al virtuţilor, apropiindu-te de Dumnezeu în munte neum­blat, părinte, ca Moise şi ca Ilie, a căror mărire ai câştigat-o, ca unul ce ai râvnit viaţa acelora.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arată-te, Născătoare de Dum nezeu, izbăvind turma ta de toată asuprirea şi de atacul cel cumplit al celor ce nu propovăduiesc adevărul şi fă să biruiască moştenirea ta cea dreptcredincioasă.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască Slava ta, că tu, Fecioară Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeul Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine, pace dăruindu-le.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ce este mai rău l-ai supus la ce este mai bun, Sfinte Lazăr, cu lucrările cele de fapte bune ajungând la culmea priveliştei. Drept aceea, îndumnezeindu-te prin luare de parte, te-ai arătat însuţi făcând minuni alese.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând pe căile Botezătorului, ai locuit în pustiu neumblat, cugetătorule de Dumnezeu şi iar te-ai arătat la ai tăi, părinte, ca acela odinioară la Israel cel nemulţumitor, îndreptându-i spre pocăinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înţelepciunea lui Dumnezeu cea înfiinţată şi vie te-a întărit pe tine, Părinte Lazăr, a fi casă cu şapte stâlpi, cu şapte suflări ale Duhului, întru care s-a odihnit împreună cu Tatăl şi cu Duhul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind strâmtorat de asupriri şi cuprins de patimi, pe tine cea mai Întinsă decât cerurile, te rog, Maică a Dumnezeului Celui Viu, dă-mi lungime de viaţă paşnică şi înălţime de nepătimire, cu rugăciunile tale.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izbăvit-ai pe fecioară şi ai mântuit pe iubitorul curăţiei fără de stricăciune ca şi nerobit. Pentru aceea izbăveşte-mă pe mine, care sunt primejduit de robie silnică şi de necazuri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe doi învăţători de cele sfinte i-ai mântuit de împresurările femeilor celor neruşinate. Pe unul, părinte, cu strigarea ridicându-l de la faptă şi pe celălalt cu socoteală adevărat înţeleaptă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel Ce a pus hotare apelor, Cel Ce a hrănit prin îngeri pe slugi, te-a adăpat pe tine prin minune cu apă, prin înger hrănindu-te Elcu mărire preamultă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cetele îngereşti te laudă pe tine şi te măresc adunările oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, ca pe Una ce ai stârpit pe demoni şi la toată lumea ai dat mântuire.

Irmos: Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

 

CONDAC

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Cele mai presus de fire ale tale dureri, înţelepte şi nevoinţele înşişi îngerii văzându-le s-au înspăimântat, prin care ai luat de la Dumnezeu şi cunună. Ci, ca cel ce ai îndrăznire către Domnul, de toate primejdiile izbăveşte-ne, ca să strigăm: bucură-te, Cuvioase Părinte Lazăr, păstorul nostru.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului, ci îngrozirea focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate, Dumnezeul părinţilor şi Doamne, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veseleşte-te cerule împreună cu oamenii, să se bucure cu ei astăzi şi Oştile îngerilor, că acum se prăznuieşte om ceresc, înger pământesc, cugetătorul de Dumnezeu, Sfântul Lazăr, întru cinstea Dumnezeului tuturor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

La înălţime ridicându-te prin virtuţi şi mai presus de cer, Preaînţelepte Lazăre, cu vieţuirea ai fost cu cuget smerit mai mult decât toţi. Pentru aceea şi Dumnezeu te-a înălţat mai mult decât pe toţi, preaminunate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

După ispita cea de faţă şi după biruinţa cea arătată cu isteţime, se ispitea cu înşelăciune să te amăgească prin cele de-a dreapta preavicleanul Satana, în chip de înger. Dar şi aşa ai ruşinat uneltirile lui, Sfinte Lazăr.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pornirea morţii cea nesătulă ai oprit-o, Curată, cu naşterea ta. Iar pe oameni i-ai înălţat, Fecioară, către Viaţă, cântând Ziditorului: Preaînălţate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Ascultă Pruncă, Fecioară Curată, să zică Gavriil Sfatul Celui Preaînalt, cel de demult adevărat, fii gata spre primirea lui Dumnezeu; că prin tine Cel Necuprins cu oamenii va să petreacă. Pentru aceasta şi bucurându-mă strig: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Şarpele a izgonit odinioară pe începătorul neamului, pe Adam, din Eden, cu înşelăciunea Evei. Iar de tine, înţelepte, lovindu-se cu viclenie prin năvălirea luptei celei de ocară s-a ruşinat şi s-a biruit cu împotrivirea ta cea tare. Pentru aceea acum bucurându-te, strigi: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Materia care pururea iubeşte a se porni în jos, ca fiind pământească, trecând-o tu la ceruri ai înălţat-o dimpreună cu tine pe stâlp, ducând-o pe sus, înţelepte şi mijlocind pentru lume cu căldură către Stăpânul tău şi strigând împreună cu îngerii: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Pe părtinitorul întunericului l-ai surpat, părinte, cu lumina Dumnezeieştilor porunci ale Stăpânului tău. Că tu, păzindu-le pe ele, cu adevărat ai umblat pe calea cea strâmtă; cu bună cuviinţă luminându-te cu Razele Duhului şi cântând totdeauna: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Primeşte, Fecioară, glasurile celor din legături, pentru că nu au spurcat credinţa cea curată cu spurcăciunile ereticilor şi dă biruinţă dreptcredincioşilor ce se roagă ţie împreună cu robul tău, Prietenul lor, Lazăr, pentru noi cei ce cu bună credinţă strigăm: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Ascultă Pruncă, Fecioară Curată, să zică Gavriil Sfatul Celui Preaînalt, cel de demult adevărat, fii gata spre primirea lui Dumnezeu; că prin tine Cel Necuprins cu oamenii va să petreacă. Pentru aceasta şi bucurându-mă strig: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Ca de un Sicriu Însufleţit al lui Dumnezeu, nicidecum să nu se atingă mâna necredincioşilor, iar buzele credincioşilor, fără tăcere glasul îngerului cântând, cu bucurie să strige Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te, Ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Binecuvântând aria, spicul cel neroditor îl face dătător de roadă. Fiara care a îndrăznit a mânca asinul ucenicilor tăi ai omorât-o. Drept aceea, mântuieşte-mă de nerodire, omorând cu rugăciunile tale fiarele care se pornesc asupra mea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Lazăr, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Blânzi ca mieii se apropiau de tine şi leii şi urşii, Sfinte Lazăr, temelia şi podoaba cuvioşilor. Pentru aceea ne rugăm ţie noi, fiii tăi, înfrânează toată pornirea tuturor celor ce ne împresoară pe noi ca nişte lei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Încredinţatu-ne-ai că nu ai murit, ci şi mort trăieşti în viaţa cea ascunsă, încredinţându-ne nouă şi după sfârşit, poruncile cele însemnate cu mâinile tale, Sfinte Lazăr, cel dintâi al părinţilor. Pentru aceea, mântuieşte-ne şi pe noi, fiii tăi, de moarte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Stricatu-s-a de mulţi păstori via turmei tale, Preacurată Fecioară, Ceea ce ai născut pe Păstorul Cel Bun; răpeşte-o pe ea din stricăciunea lor, fiind tu, Preacurată, dimpreună cu Păstorul Lazăr, pentru dânsa Rugătoare şi Apărătoare.

Irmos: Ca de un Sicriu Însufleţit al lui Dumnezeu, nicidecum să nu se atingă mâna necredincioşilor, iar buzele credincioşilor, fără tăcere glasul îngerului cântând, cu bucurie să strige Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te, Ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi...

Pe luminătorul cel mare şi luminat, pe cel preablând şi milos, pe cel ce şi-a biruit firea şi şi-a înfrânt toate mişcările trupului, pe pururea Pomenitul Lazăr, care a slujit lui Hristos cu dragoste nemărginită şi care s-a făcut moştenitor Împărăţiei Sale împreună cu El, toţi credincioşii să-l lăudăm, că se roagă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea lui.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi...

Laudă de mulţumire după datorie aduc ţie, Stăpână, ca văduva aceea doi bani, pentru toate harurile tale. Că tu te-ai arătat Acoperământ şi Ajutor, scoţându-mă întotdeauna din încercări şi din necazuri. Pentru aceea, ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie izbăvindu-mă de cei ce mă necăjesc, strig către tine din inimă: Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi, rugându-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dea iertare de greşeli, că pe tine te am Nădejde eu nevrednicul, robul tău.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi...

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Răscumpărătorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, a suspinat din inimă lăcrimând şi a zis: lumea se bucură primind izbăvirea, iar cele dinăuntru ale mele se aprind văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, Dumnezeule Preabunule, Cel Ce eşti fără de păcat şi mie Preadorit, Doamne. Care voieşti ca un Dumnezeu să mântuieşti făptura Ta din stricăciune; Slavă Îndelung Răbdării Tale, Iubitorule de oameni.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Melasipp, Casina si Antonie.

Acesti sfinti au marturisit pe vremea lui Iulian Paravatul (Apostatul), în anii 361, în cetatea Ancira, crestini fiind ei din stramosii lor. Sfântul Antonie a fost pus în închisoare. Iar Melasipp si Casina, spânzurati fiind, au fost strujiti si cu foc pârjoliti, iar dupa aceea Sfântului Melasipp i-au taiat picioarele din genunchi; iar Sfintei Casina i-au taiat sânii. Iar pe Sfântul Antonie spânzurându-l, l-au sfâsiat, pentru ca el a scuipat în fata lui Iulian si îsi fericea parintii sai. Sfântul Melasipp si Sfânta Casina, spânzurati fiind de lemnul cel de chin, si-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu. Dupa aceasta au chinuit pe Sfântul Antonie în neînchipuite feluri, din care nevatamat fiind pazit, pe multi i-a tras la credinta lui Hristos. Si în sfârsit i s-a taiat capul, si a luat pururea pomenitul cununa muceniciei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Auct, Tavrion si Tesalonica.

Acestia s-au nevoit în Amfipoll a Macedoniei. Si Tesalonica era fiica a unui popa idolesc, ce se numea Cleon, barbat vestit pentru bogatia lui; dar bogatiile acestea pe tânara nu au împutinat-o, nici n-au despartit-o de credinta crestineasca. Caci mult rugând-o pe ea tatal sau, nimic n-a reusit. Pentru aceasta dezbracând-o, au batut-o patru oameni cu vine de bou crude si i-au zdrobit coastele si lipsita fiind de toate ale ei a fost surghiunita departe, de catre însusi tatal sau. Dar si asa, necontenind a marturisi pe Hristos în acel surghiun si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Iar Auct si Tavrion multe vorbind împotriva barbarului si crudului aceluia, au fost pârâti de el catre Torivie Ipatul ca sunt crestini; si îndata au fost dezbracati si batuti cu toiege si în multe feluri au fost chinuiti. Si iesind nevatamati, au fost sagetati cu mai multe sageti. Dar cu vointa lui Dumnezeu au scapat nevatamati. Drept aceea umplându-se tiranul de nedumerire, a poruncit sa li se taie capetele cu sabia, ceea ce facându-se au aflat sfârsitul nevointei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Atinodor.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Grigorie, frate al Sfântului Grigorie facatorul de minuni.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Alexandru cel din Tesalonic, care de sabie s-a savârsit.

Acesta a fost în zilele împaratului Maximian, tragându-se din cetatea Tesalonicului. Deci stând înaintea lui în divan si lovind jertfelnicul cu piciorul si rasturnând jertfele ce erau deasupra lui, si-a luat sfârsitul prin sabie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna noiembrie în 7 zile: pomenirea celor treizeci si trei de Mucenici din Melitina. Ieron si cu ceilalti (+303-305).

        Acesti Sfinti s-au nevoit pe vremea imparatilor Diocletian (284-305) si Maximian (305-311). Si era acest Ieron puternic la trup si viteaz, dar bun si bland la suflet. Fiind plugar, slujitorii idolesti l-au gasit la ogor si, vrand sa-l prinda ca niste talhari, n-au putut, ca plugarul, scotand fierul plugului, si-a facut din grindeiul plugului sau arma si, pornindu-se asupra lor, i-a gonit pe toti, scapand ei cu sudori si cu sange. Deci, a mers Sfantul de buna voia sa la dregator si, stand la intrebare, i s-a taiat mana dreapta din cot.
        In temnita din Melitina se aflau inchisi, insa, si alti crestini care, marturisind credinta lor in Hristos, impreuna cu Ieron, au fost osanditi la cazne grele, intinsi pe pamant si batuti cu vine de bou. Deci, dimineata, dupa ce au fost batuti din nou cateva ceasuri, au fost scosi afara din cetatea Melitinei si tuturor li s-au taiat capetele, luand cununa Mucenicilor.

 
 

Întru aceastã zi, Preacuviosul Pãrintele nostru Lazãr, fãcatorul de minuni, cel ce s-a nevoit în muntele Galisiului (+1053).

        Acest de trei ori fericit parinte al nostru Lazar era din pamantul Asiei Mici, dintr-un sat ce era aproape de Magnezia. Si avea parinti dreptcredinciosi, Nichita si Irina cu numele, iar la nasterea lui a facut Dumnezeu sa se arate din cer o dumnezeiasca lumina, care a umplut toata casa lui cea pamanteasca, inspaimantand pe femeile cele adunate. Iar dupa ce s-a nascut pruncul, o, minune, acesta a stat indata drept si s-a inchinat spre rasarit, avand mainile atinse la piept cu buna randuiala. Asa Dumnezeu aratand prin aceasta, curatenia si sarguinta Cuviosului, prin care sufletul sau avea sa primeasca dumnezeiasca stralucire. Iar cand a ajuns la varsta potrivita, l-au dat la un dascal, ca sa-l invete Sfintele Scripturi si in putina vreme a intrecut pe toti copiii. Drept aceea, era de toti laudat pentru ascutimea mintii sale. Si, ajungand mai in varsta, a luat in sufletul sau, dumnezeiesc dor sa mearga la Ierusalim, sa vada Sfintele locuri unde a patimit Hristos. Dar mergea pe ascuns de toti in dorita lui calatorie, amestecandu-se cu oarecare monahi, impreuna calatori. Deci, ajungand la sate, s-au intovarasit cu un calator si se duceau la Ierusalim. Si, ajungand in Atala, pomenitul calator a pus viclesug in mintea sa, impotriva Sfantului, ca sa-l vanda ca rob. Iar cu purtarea de grija a lui Dumnezeu, unul din calatori i-a adus la cunostinta Sfantului si, acesta afland, a fugit, calatorind pe calea sa ascunsa, ca mai inainte.
        Ajungand la Sfintele locuri, inconjurandu-le pe toate si inchinandu-se, s-a intors la biserica Sfintei Invieri din Ierusalim si a fost gazduit de arhidiaconul ei, prin el, a fost asezat in manastirea Sfantului Sava. Deci, dupa oarecare vreme egumenul, vazand ca tanarul este impodobit cu toata intelepciunea si fapta buna, l-a trimis pe el la patriarhul Ierusalimului si acesta l-a sfintit preot. Si, dupa aceea a zabovit la manastire mai multi ani, pana la ridicarea agarenilor (turcilor) care au pustiit toata Palestina si manastirea Sfantului Sava cea de acolo, avand povatuitor pe spurcatul Aziz, care a pangarit infrumusetata biserica a Sfintei Invieri si a sfaramat crucea cea din turla, aruncand-o pe pamant si, cu multe hule, a defaimat pe Dumnezeu. Deci, Cuviosul acesta toate vazandu-le cu ochii sai, impreuna cu ceilalti parinti, au hotarat sa mearga la Roma. Si, ajungand la Efes, s-a inchinat la locul iubitului de Dumnezeu Cuvantator si Evanghelist Ioan si a auzit Sfantul glas de sus, care ii arata lui limpede sa se suie pe muntele cel din preajma Efesului, ce se cheama Galisiul, nefiind umblat de multi, pentru asprimea lui, dar potrivit pentru mult dorita lui linsite.
        Deci, suindu-se pe munte si mai presus de oameni nevoindu-se, si isipite nenumarate suferind de la dracii, care navaleau la el ziua si noaptea, prin simturi si prin ganduri, pe acestia, cu puterea lui Dumnezeu pe toti i-a surpat. Iar oarecand, savarsindu-si el rugaciunea cea de miezul noptii, i s-a aratat lui un stalp de foc, intins de la pamant pana la cer si a vazut multime de ingeri care cantau lin: "Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui". Drept aceea, a zidit biserica Invierii, acolo unde a vazut temelia stalpului celui de foc si de aceea biserica se cheama Sfanta Inviere. Si a fost ridicata de imparatul Constantin Monomahul (1042-1055), care, de la sine, i-a trimis pe atunci multi bani, impreuna cu doua scrisori ale sale, precum si sfinte odoare, cinstitul Lemn, Sfanta Evanghelie impodobita cu aur si dumnezeiesti icoane; i-a daruit apoi, cu scrisori imparatesti, destule mosii si sate manastirii acesteia. Ca multa credinta si evlavie avea imparatul catre parintele Lazar. Ca, fiind surghiunit imparatul in Ostrovul Lisveei, Cuviosul a vestit, prin cativa din ucenicii lui, cu trei ani mai inainte de infaptuire, ca imparatul va scapa din surghiun si ca el va fi chemat a doua oara la imparatie.
        Deci, Sfantul, facandu-si la dreapta bisericii un stalp descoperit, s-a suit deasupra lui, hranindu-se cu buruieni crude si cu apa, si aceasta o data sau de doua ori pe saptamana, purtand fiare si vrednic de mila facandu-se, stand in gerul iernii si in arsita zilei. Insa avea acoperamant de sus pe Preacurata Nascatoarea de Dumnezeu, care sta deasupra capului sau. Pentru aceasta, nici zapada, nici arsura nu se atingeau de crestetul sau. Deci, a savarsit si minuni mari, si invrednicindu-se de darul proorociei, si-a cunoscut mai dinainte sfarsitul sau. Iar fiii sai duhovnicesti cu lacrimi il rugau pe el si cereau ca sa mai ramana inca in viata, spre mai mare folos si spre sporirea lor. Si, a cerut Cuviosul de la Nascatoarea de Dumnezeu, cincisprezece ani adaogire vietii sale si si-a castigat cererea. Si ucenicii erau cu numarul peste noua sute si fiind plin de zile, a vietuit saptezeci si doi de ani. Deci, savarsindu-se si anul al cincisprezecelea, ce i-a fost dat lui de Nascatoarea de Dumnezeu, s-a mutat catre Domnul. Iar Dumnezeu, precum nasterea lui, asemenea si adormirea lui a slavit-o cu izbitoare minune, stralucind adica stalpul cu dumnezeiasca lumina si pe dinlauntru si pe dinafara, incat si ucenicii care petreceau prin pesteri si prin munti, precum si alti pustnici , sa afle de sfarsitul Cuviosului si sa-l jeleasca.
        Deci, dupa ce au aflat ca a murit parintele lor, fara sa lase asezamant inscris si mai mult se tanguiau si plangeau cu lacrimi si cu suspine, acestea zicand catre Sfantul: "Cu adevarat, nu se va pogora trupul tau de pe stalp, nici nu se va da ingroparii, daca nu vei lasa noua, fiilor tai, vreo mangaiere". Iar mai vartos decat toti era intristat ucenicul care-l slujea, Grigore cu numele. Si atunci a aratat Sfantul o prea mare minune. Ca, in vremea cand se tanguiau fiii sai, precum s-a zis, mortul cel fara suflare s-a aratat viu si cu suflare si bagand mana in san si scotand o hartie, a dat-o ucenicilor sai si dupa aceasta s-a facut iarasi fara suflare, ca si mai inainte. Deci, citind ucenicii cele scrise, cu inspaimantare, dar si cu bucurie, n-au aflat obisnuita iscalitura de mana Cuviosului la sfarsitul asezamantului. Drept aceea, iarasi tanguindu-se catre parintele lor ziceau: "De nu vei adeveri hartia cu iscalitura sfintei tale maini, noi aici vom muri". Iar Sfantul, ridicandu-se iarasi si sezand, a savarsit iscalitura, tinand cu mana sa condeiul; si asa a dat asezamantul fiilor sai, apoi iarasi a adormit, umpland sufletele tuturor de mare mirare.
        Iar sfintele lui moaste cele vrednice de lumina, cinstindu-le dupa vrednicie, ucenicii lui cu slavoslovii, cu miruri si cu faclii le-au asezat in sicriul cel de mult pret, aproape de stalp, lucrand si dupa moarte tot felul de minuni, intru slava adevaratului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine cinstea si slava in vecii vecilor! Amin.

 
 

Întru aceastã zi, cuvânt despre un om vindecat de Sfântul Ioan Gurã de Aur.

        Unui barbat din Antiohia, bogat si de neam bun, i se imbolnavise foarte jumatate din capul sau, incat de mare durere i-a sarit ochiul lui cel drept si-i spanzura pe obrazul lui. Si el, multa vreme dand pe la doctori iscusiti, n-a aflat folos de la dansii. Si, auzind de Sfantul Ioan, a venit la dansul la manastire si, apropiindu-se, s-a apucat  de picioarele Sfantului, sarutandu-le si cerand tamaduire. Iar Sfantul a zis: "Niste boale ca acestea vin oamenilor pentru pacatele lor si pentru imputinarea credintei lor in Hristos. Deci, daca crezi, din tot sufletul tau, ca puternic este Hristos a te vindeca pe tine si, daca vei departa de la tine cele dintai fapte rele ale tale, apoi vei vedea slava lui Dumnezeu". Omul a raspuns: "Cred, parinte, si voi face toate cele ce imi vei porunci". Acestea zicand, s-a apucat de haina fericitului Ioan si a pus-o pe capul lui si pe ochiul cel bolnav si indata a incetat durerea si a pus ochiul la locul lui si s-a facut sanatos, ca si cand n-ar fi fost niciodata bolnav. Si s-a dus omul la casa sa, slavind pe Dumnezeu, Care prin placutul sau Ioan, i-a dat lui sanatate.

 
 

Întru aceastã zi, cuvânt de învãtãturã pentru tot omul ce voieste sã se mântuiascã.

        Se cuvine episcopului sa fie fara de prihana, curat, nebetiv, bland, fara de rautate si neiubitor de argint, bine chivernisindu-si casa sa. Ca daca nu stie cineva sa-si randuiasca casa, cum va putea ingriji de Biserica lui Dumnezeu?
        Deci, daca, pentru un episcop, astfel de porunci sunt zise, cu cat mai vartos pentru tine? Ca daca tu, in zilele tale, muncesti la cele ce cresc din pamant, precum zici tu, si munca ta aceasta sau saracia sau oricare alta slujba omeneasca te impiedica de la rugaciunile tale catre Dumnezeu, sa nu te mahnesti de aceasta, ci, mai vartos, fa bine lucrul cel incredintat tie, asteptand de la Dumnezeu plata dupa osteneala ta, pentru lucrul cel incredintat tie, precum si mai sus am aratat tie din Sfintele Scripturi. Inca ai si in noapte ceasuri, cate ai si in zi. Imparte-le si pe ele dupa putere: pe unele, adica, spre odihna trupului, iar pe altele spre slujba lui Dumnezeu. Ca pe Dumnezeu nu-L cuprinde nici un loc, ci precum zice dumnezeiescul David: "In tot locul stapanirii Lui, binecuvanteaza, suflete al meu, pe Domnul". (Ps.102,22). Si chiar de te-ar ura cineva pe tine pentru aceasta, sa nu te mahnesti, ci fa bine lucrul cel incredintat tie. Dumnezeiescului nostru, slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.