IUBIREA ESTE CHEIA

 "Îți doresc să te vindeci de lucrurile pe care nu le vorbești nimănui, de durerile pe care le înduri în tăcere, de lacrimile care îți curg pe față înainte de somn.
Îți doresc să te vindeci de frici și nesiguranțe, incertitudinile pe care viata ti le-a pus odata si cu care te confrunti in fiecare zi cand te dai jos din pat si mergi mai departe.
Îți doresc să te vindeci de acele dureri de inimă, răni și dezamăgiri, pe care le-ai redus la tăcere, pe care nu le-ai plâns niciodată, dar totuși le simți adânc în tine.
Îți doresc să te vindeci de trecutul care încă îți este alături pe cicatricile emoționale pe care le porți fără să te plângi.
Sa te vindeci de scuzele care nu ti-au fost date niciodata, de aprecierile pe care nu le-ai primit, de recunostinta care nu ti-a fost oferita, de toate momentele in care ai meritat sa primesti tot ce e mai bun si nu au venit la tine.
Să te vindeci de durerile pe care le-ai înghițit tăcut, aruncat înăuntru.
Sper să te vindeci de toate momentele în care ai spus că ești „bine” atunci când nu erai deloc.
Uneori ți-ai înghițit plânsul, supărarea, tristețea, dezamăgirea și ai zâmbit, ca lumea să nu-ți vadă durerea, sau ca zâmbetul tău să poată face pe cineva fericit.
Îți doresc să te vindeci de sacrificiile pe care deja a trebuit să le faci, de indiferența pe care ai primit-o, de poverile îndurate.
Fie ca tu să te vindeci de momentele în care te-ai simțit singur și ai crezut că nimeni nu ți-a văzut rănile sau nu ți-a recunoscut faptele.
Crede, viața vede, viața răsplătește, viața vindecă.
Vindecarea poate fi lentă, tăcută, uneori dificilă și nu vine singură. Dar apoi se întâmplă!
Vindecarea este un proces. La fel de multe îți provoacă răni pe care le porți în tăcere, altele ajută la vindecarea rănilor fără ca tu să observi.
Îți doresc să te vindeci: de tot ce spui, de tot ce nu vorbești și de tot ce ai nevoie!!!”
(Sursa: Laureano G Gonçalves)

   

„Într-o zi, un copil m-a întrebat:
- Inima rămâne mereu în același loc sau se mișcă din când în când?
- Nu, inima rămâne mereu în același loc, i-am răspuns. În stânga.
Și totuși, vei crește și atunci vei înțelege că inima trăiește în o mie de locuri diferite, fără a locui cu adevărat în niciun loc.
Îți urcă în gât când ești entuziasmat. Sau alunecă în stomac când îți este frică sau când ai o durere.
Există momente când își accelerează bătăile și pare că vrea să-ți iasă din piept.
Alteori, însă, ține locul creierului.
Pe măsură ce crești, vei învăța să îți iei inima și să o pui în alte mâini. Și, uneori, îți va reveni rănită.
Dar nu-ți face griji pentru asta. Va fi frumos oricum. Poate chiar mai frumos ca înainte.
Vei putea învăța din asta. Acest lucru, însă, îl vei înțelege abia după ceva timp.
Vor fi zile când vei crede că nu mai ai inimă. Că ai pierdut-o. Și te vei chinui să o cauți într-o amintire, într-un parfum, în privirea unui trecător, în buzunarele vechi ale unei haine ponosite...
Apoi, va mai fi o zi, o zi oarecum diferită, în care vei înțelege că nu toată lumea are o inimă.
Dar asta nu trebuie să oprească inima ta să simtă, să iubească, să strălucească și mai tare."