"CARACTER".

 Caracterul este expresia vizibilă a spiritului.

Ea nu se formează într-o zi și nici nu este moștenită: ea este cucerită prin luptele tăcute pe care fiecare ființă le poartă cu ea însăși.
Ea reflectă eforturile sufletului de a-și controla imperfecțiunile, de a-și disciplina pasiunile și de a transforma instinctul în virtute.

A fi umil nu înseamnă a-ți nega propria valoare, ci a recunoaște adevărul despre sine: să accepți limitele, să corectezi greșelile și să fii recunoscător pentru oportunitățile de îmbunătățire.

Smerenia este cheia care deschide ușa înțelepciunii, pentru că numai cei care nu se cred perfecți sunt dispuși să progreseze.

Onestitatea, atât cu ceilalți, cât și cu sine, este o formă de luciditate spirituală.

Spiritul care se minte pe sine își oprește evoluția; Cel care se confruntă cu adevărul său interior este iluminat.

A acționa cu noblețe și virtute nu înseamnă a căuta răsplată, ci a trăi în armonie cu legile morale ale universului.

Adevărata măreție nu se măsoară prin putere sau aparență, ci prin capacitatea de a menține neprihănirea în mijlocul provocărilor și seninătatea în mijlocul durerii.

Bunătatea, dreptatea și dragostea sunt cei trei piloni ai caracterului înalt.

Bunătatea umanizează, dreptatea echilibrează, iar iubirea – în sensul său universal – răscumpără.

Practicarea lor nu necesită religie, ci conștiință.

Fiecare act fratern înnobilează sufletul; fiecare gest de înțelegere ușurează greutatea trecutului; De fiecare dată când binele este ales în locul mândriei, spiritul face încă un pas spre perfecțiune.

A întări caracterul înseamnă, într-adevăr, a educa spiritul.
Și această educație morală – lentă, intimă, constantă – este adevărata închinare care este oferită Marelui Arhitect al Universului, nu cu cuvinte, ci cu fapte.

"Caracterul este amprenta spiritului pe calea sa spre perfecțiune; Cu cât intenția este mai pură, cu atât sufletul este mai aproape de lumină."
— Inspirat de Allan Kardec, Doctrina spiritistă.
José Abreu.•.