Postul Adormirii Maicii Domnului

 

Postul Adormirii Maicii Domnului, cunoscut în popor și sub denumirea de Postul Sfintei Marii sau al Sântămăriei, este un post care îi pregătește pe creștini pentru cele două mari sărbători ale lunii august: Schimbarea la Față (6 august) și Adormirea Maicii Domnului (15 august).

Postul Adormirii Maicii Domnului începe pe 1 august și durează două săptămâni (1-15 august). În mod obișnuit, lăsatul secului pentru postul Adormirii Maicii Domnului se face pe data de 31 iulie. În anii în care această zi cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte și postul se prelungește cu o zi, așa cum se întâmplă și în acest an.

De asemenea, postul se prelungeşte şi în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, dacă acesta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin.

În ceea ce privește vechimea postului Adormirii Maicii Domnului, părintele Ene Braniște ne spune că el este cel mai nou dintre cele patru posturi de durată. Originea lui trebuie căutată prin secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului a început a cunoaște o dezvoltare mai mare și când sărbătoarea Adormirii ei a început a căpăta o mai mare importanță.

La început însă, nici timpul din an, nici durata și nici felul postirii nu erau la fel peste tot. În zona Antiohiei, creștinii posteau o singură zi (6 august), alții mai multe zile (4 la Constantinopol, 8 la Ierusalim); în răsărit posteau în luna august și de aceea postul era numit și Postul lui August, alții în septembrie (apusenii, cum fac până azi), iar alții nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la amărăciunea pământească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit.

Data și durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în secolul XII, la Sinodul Local din Constantinopol, ținut la 1166, sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât ca postul să înceapă la 1 august și să dureze 14 sau 15 zile, până la Sărbătoarea Adormirii (15 august).

Aceste zile de post ne amintesc tuturor de virtuţile și darurile Maicii Domnului, dar şi de postul pe care însăși Născătoarea de Dumnezeu l-a ţinut înainte de mutarea ei din această viaţă. Despre acest aspect citim în sinaxarul de la slujba Utreniei din ziua praznicului, unde se spune că, înainte de a trece la cele veşnice, Maica Domnului a petrecut câteva zile în rugăciune și post:

„S-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo ca să se roage. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpână, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite”.

Postul Adormirii Maicii Domnului este un post mai aspru, care se ţine după rânduielile Postului Mare. Tipicul cel mare (cap. 35, p. 44) și învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare (p. 707) prescriu ajunare lunea, miercurea și vinerea, până la Ceasul al IX-lea, când se consumă mâncare uscată. Marțea și joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica se dezleagă la untdelemn și vin.

1. La o primă vedere, termenul „sec” din sintagma „lăsatul secului” pare că ne pregătește pentru regimul alimentar sărac în grăsimi și uscat din zilele postului. Însă, semnificația este una mult mai profundă. Marele liturgist român Badea Cireșanu ne explică faptul că, din punct de vedere etimologic, sintagma „lăsatul secului” s-ar fi format printr-o aglutinare (un procedeu de formare a cuvintelor prin lipirea strânsă a unei particule sau a unul cuvânt de alt cuvânt), de la expresia „lăsatul seculului”, a secolului sau a timpului acestuia lumesc, cu toate ale sale, așa cum este el definit de Sfântul Apostolul Ioan: „Tot ce este de la lume, aceasta este: pofta trupului si pofta ochilor și trufia vietii” (I Ioan 2, 16). În alte limbi există diferiți termeni pentru a denumi acest moment de trecere. În limba italiană, spre exemplu, termenul folosit este „carnevale”, adică „adio carne”, din acea zi începând Postul.
2. Ziua de lăsatul secului este, totodată, un fel de „graniță” inclusiv la nivel liturgic. Începând cu această zi, în aproape toate parohiile din cuprinsul Patriarhiei Române, preoții înconjurați de credincioși încep să înalțe rugăciuni aparte, chemând-o în ajutor pe Maica lui Dumnezeu. Este vorba, mai ales, despre săvârșirea, la ceas de seară, a celor două Paraclise ale Maicii Domnului din Ceaslov. Mai ales în mănăstiri, slujba Paracliselor Maicii Domnului este integrată, în aceste zile aparte de postire, în cadrul slujbelor Laudelor bisericești, fiind oficiată seara, după Ceasul al IX-lea și rânduiala Vecerniei. Din punct de vedere etimologic, termenul „paraclis” înseamnă mângâiere sau chiar întărire duhovnicească. Spre deosebire de Acatist, trăsătura distinctivă a paraclisului este includerea unui canon de rugăciune către Sfântul a cărui mijlocire este cerută (în cazul de față către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu), numit și canon de mângâiere. Părintele Patriarh Daniel spunea că „poporul nostru simte în citirea Paraclisului o tărie spirituală, un ajutor, bucurie și pace. Deci, Paraclisul este un izvor de putere duhovnicească, un izvor de întărire, încurajare și biruință asupra ispitelor, suferințelor, bolilor și necazurilor”.
3. Deși Postul Adormirii Maicii Domnului este o perioadă specială, de „antrenament” pentru trup și de îmbunătățire a sufletului, există anumite categorii de persoane cărora le este permis să postească mai puțin, din motive binecuvântate, iar acest detaliu considerăm că este important de cunoscut chiar din pre-ziua intrării în post. Aducem ca argument, în acest sens, o hotărâre a Sfântului Sinod al BOR din data de 27 februarie 1956, pe care nu foarte mulți o cunosc, și care poate fi rezumată în câteva puncte: a) copiii până la împlinirea vârstei de 7 ani să fie dezlegaţi de pravila postului, putând consuma tot timpul anului orice fel de alimente; b) copiii cu vârste cuprinse între 7-12 ani, credincioşii de orice vârstă care suferă de o boală ce necesită un regim alimentar special, precum şi femeile însărcinate sau care alăptează, trebuie să postească miercurile şi vinerile de peste an, prima şi ultima săptămână şi Postul Mare şi din cel al Crăciunului, cinci zile din Postul Sfinţilor Apostoli și Postul Adormirii Maicii Domnului, ajunul Crăciunului şi al Bobotezei; 29 august şi 14 septembrie; c) în restul zilelor din posturi, categoria sus menţionată poate mânca peşte, icre, ouă, lapte şi brânză (deci nu şi carne); d) în anumite situaţii, mai ales când este vorba de condiţii toxice de muncă, duhovnicul poate face unele dezlegări la post, dar acestea nu trebuie să depăşească limitele descrise mai sus.

Cuviosul Paisie Aghioritul, unul dintre cei mai iubiţi părinţi care au vieţuit în Sfântul Munte Athos, spunea că „Maica Domnului nu ne lasă, ci ne poartă în spate, numai noi să vrem aceasta şi să nu dăm din picioare, ca şi copiii neastâmpăraţi”. De aceea, după tradiția moștenită de la străbuni, până în zilele noastre, din catedralele marilor orașe și până în Bisericuțele uitate de vreme din vârf de munte, de la mic la mare, bunici și nepoți se lasă „duși în spate” și se roagă într-un glas Maicii Domnului, cerându-i să îi ocrotească, să îi păzească de tot necazul și, mai cu seamă, să îi ajute să sporească, în zilele de post care urmează, pe drumul virtuților.

Cum să „lăsăm sec” pentru Postul Adormirii Maicii Domnului?

În tradiţia ortodoxă, înainte de începutul fiecărui post de durată, există obiceiul numit „lăsatul secului”, sub forma unei mese bogate cu alimente variate, de la care creştinii se vor abține, mai apoi, în intervalul postului.

Deși cuvântul „sec” din sintagma „lăsatul secului” este înțeles ca fiind sinonim cu ideea de uscat sau lipsit de grăsime, liturgistul Badea Cireșanu afirmă că acesta provine, mai degrabă, din deformarea expresiei „lăsatul seculului”, în care „seculul” este chiar secolul, adică veacul, timpul secular, lumesc. Astfel, pe lângă postul alimentar, cu bucate uscate, suntem chemați să lăsăm viața seculară și preocupările noastre lumești.

Sfântul Ioan Gură de Aur, într-una din scrierile sale, spunea că atunci când postim, nu ajunge să ne abţinem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim şi sufleteşte:

„Există primejdia ca ţinând posturile rânduite de Biserică, să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ţinem departe de mâncăruri, dar nu ne ţinem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci. Nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupeşti. Petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri ruşinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului”.

Biserica ne învață că hrana și consumul exagerat de alimente și băuturi nu sunt scopul principal al vieții noastre și recomandă ca fiecare creștin să ţină post după sufletul şi rânduiala sa. Din păcate, mulți dintre noi ne rezumăm doar la consumul alimentelor vegetale, deși știm că postul, în profunzimea lui, înseamnă și rugăciune, și smerenie, și înţelegere, și iubire față de aproapele, așa cum citim în cartea prorocului Isaia:

 „Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu” (Isaia 58, 6-8).

Nu putem nega faptul că, există în jurul nostru o categorie de creștini pe care i-am putea numi, cu ghilimelele de rigoare, „urmăritori de sărbători” care așteaptă astfel de momente, precum lăsatul secului, doar ca să mănânce și să închine câteva pahare în plus – o închinare departe de cea „plăcută, cu evlavie şi cu sfială”, pe care ne-o recomandă Sfântul Apostol Pavel (Evrei 12, 28).

De aceea, afirmând că, prin satisfacerea poftelor și a plăcerilor culinare de lăsatul secului ne vom putea abține mai ușor de la acele alimente pe parcursul întregului post, nu facem altceva decât să ne amăgim. În realitate, persoana care nu este cumpătată într-un astfel de moment, nu va reuşi să respecte nici postul în adevărata sa dimensiune, prin înfrânarea gândurilor și a poftelor trupului, prin întărirea voinței și a pocăinței.

Așadar, înainte de Postul Adormirii Maicii Domnului și la orice lăsat de sec, în general, bine ar fi să mergem pe calea de mijloc, a echilibrului, armoniei şi a discernerii, pregătindu-ne într-un mod cât mai firesc pentru perioada binecuvântată care va urma. Să privim, mai degrabă, în această zi, spre cele cereşti, spre ţinta efortului nostru ascetic, spre „răsplata cea înaltă” de la Hristos şi neîntorcându-ne ochii sufletului şi ai trupului spre cele materiale şi trecătoare, după cum subliniază Sfântul Ioan Casian.