Sfantul Spiridon al Trimitundei

    Sfantul Spiridon al Trimitundei a trait in secolul al IV-lea. S-a nascut in jurul anului 270, in Aski, Cipru, si a fost pastor de oi. Dupa moarte sotiei sale, alege sa duca o viata ascetica. Ajunge episcopul Trimitundei, o cetate din apropierea orasului Pafos. Participa la primul sinod ecumenic de la Niceea din anul 325. Sfantul Spiridon a trecut la cele vesnice pe 12 decembrie 348, in Cipru.

In fiecare an, pe 12 decembrie, papucii Sfatului Spiridon sunt schimbati. Se spune ca ei se tocesc ca urmare a drumului parcurs spre vestirea lui Hristos in intreaga lume. De aici si denumirea de "sfantul calator”. Din marturiile unor clerici reiese ca pentru perioade scurte de timp, trupul sfantului nu mai este prezent in racla, iar atunci cand revine, este cald si prafuit.

Acesta este si motivul pentru care, in cantarile Acatistului sau spunem: "Bucura-te ca esti si cu oamenii cu trupul petrecator; Bucura-te ca incaltamintele tale slujesc ca dovada“.

Sfantul Spiridon a fost prins in timpul persecutiei, schingiuit si intemnitat. A trecut la cele vesnice in anul 348 d.Hr, la varsta de 78 de ani. Sfintele sale moaste au ramas in Cipru pana in veacul al VII-lea, cand din cauza navalirii arabe, au fost mutate la Constantinopol, intr-o biserica de langa Sfanta Sofia. Dupa ce orasul a fost cucerit de turci, sfintele moaste au fost duse in Kerkyra - Corfu (1456), unde se pastreaza si astazi.

Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Spiridon pe 12 decembrie, insa corfiotii ii aduc cinstire in mod deosebit de inca patru ori in an: 11 august - cand Sfantul Spiridon a oprit prin rugaciune invazia otomana pe insula Corfu, in sambata lui Lazar, zi in care sfantul i-a scapat de foamete pe corfioti, in Duminica Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi, in prima duminica din luna noiembrie, cand ii vindeca pe suferinzii de boli grele.

Troparul Sfântului Ierarh Spiridon
Glasul 1
Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Sfinte Spiridon, părintele nostru. Pentru aceasta cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit şi şarpele în aur l-ai prefăcut. Şi când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfinţite. Slavă Celui Ce te-a preamărit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Condacul Sfântului Ierarh Spiridon
Glasul 2
Cele de sus căutând...
De dragostea lui Hristos fiind rănit, preasfinţite, mintea înălţându-ţi-se de lumina vie a Duhului, ai dobândit încercarea cea lucrătoare, prin adânca-ţi cugetare la cele înalte, insuflate de Dumnezeu şi jertfelnic Dumnezeiesc făcându-te, cere pentru toţi Dumnezeiasca iertare.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Mucenic Sinet;
- Sfantului Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului;
- Sfintilor Cuviosi Amonata si Antu.

 Sfântul Ierarh Spiridon s-a născut în jurul anului 270 dH, la Askia, în Insula Cipru, pe vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare.

Numele său provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „coşuleţ”.

Spridon, care se ocupa cu dusul oilor la păscut, a fost căsătorit şi a avut o fiică, fiind un om foarte credincios şi smerit. După moartea soţiei sale, pe când era încă tânăr, a continuat să-şi crească singur fiica, Irina. După câţiva ani, şi fiica sa avea să plece într-o altă lume, iar Spiridon, cel care avea o dragoste dumnezeiască puternică, se îndreaptă spre calea monahală, toată averea sa fiind destinată găzduirii străinilor şi îngrijirii bolnavilor.

În jurul anului 295, în perioada persecuţiilor împăratului păgân Maximian (286-305), sfântul din Trimitunda este arestat şi exilat pentru o vreme.

Spiridon a fost ales episcop al cetăţii Trimitunda, de lângă oraşul Pafos, tocmai pentru viaţa sa curată, în această calitate el fiind prezent la Sinodul întâi Ecumenic de la Niceea, convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337) împotriva ereziei lui Arie, în anul 325. Spiridon s-a arătat înaintea tuturor celor prezenţi ca un puternic apărător al dreptei credinţe şi făcător de minuni.

Mai mult, pentru a închide gura ereticilor lui Arie, care erau adversari ai Sfintei Treimi, Sfântul Spiridon a oferit o minune – pilda cărămizii – pe care a prezentat-o celor prezenţi, a strâns-o, şi a ieşit fum în sus, în jos a curs apă, iar pământul i-a rămas în mână. El a arătat astfel că aşa cum o cărămidă înglobează simultan focul, apa şi pământul, tot aşa, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt Trei dar formază o singură fiinţă. Se spune că Sfântul Spiridon era atât de convingător atunci când vorbea despre Sfânta Treime, încât mulţi păgâni se converteau la creştinism.

Tot la acest prim Sinod Ecumenic, Spiridon l-a cunoscut pe Sfântul Nicolae, între cei doi legându-se o lungă şi trainică prietenie.

Demn de remarcat este faptul că, şi după ce a fost ales episcop al Trimitundei, sfântul a continuat păscutul oilor.

Sfântul Spiridon a trecut la cele veşnice în anul 348, la vârsta de 78 de ani, fiind îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli, din Cetatea Trimitunda.

Mai târziu, pentru ca moaştele să fie păzite de pericolul saracin, ciprioţii le-au mutat în capitala bizantină, Constantinopol. Se spune că în timpul cuceririi cetăţii de către saracini, ciprioţii au deschis mormântul sfântului pentru a muta rămăşiţele la Constantinopol, iar atunci au descoperit că trupul său era întreg, iar din mormânt venea un miros de busuioc, semn al sfinţeniei sale.

În anul 1453, în perioada în care Constantinopolul era asediat de turci, Moaştele Sfântului Spiridon au fost mutate mai întâi în Serbia, iar mai apoi au fost duse, de către părintele Georgios Kalohairetis, în insula Corfu, în Grecia, acolo unde se păstrează şi în zilele noastre.

Se mai spune că, în anul 1716, turcii au venit cu o puternică flotă pentru a cuceri insula, iar după un asediu de 22 de zile, un soldat turc a văzut cum Sfântul Spiridon se arăta şi îi întărea pe greci pentru a-şi apăra cetatea. Turcii nu au reuşit să cucerească insula, iar ziua de 11 august este dedicată acestui fericit eveniment, mijlocit de Sfântul Spiridon.

Potrivit unor evlavioşi părinţi ai locului, pe perioade scurte de timp, cinstitele Moaşte ale Sfântului Spiridon dispar din racla din catedrală, pentru a-i ajuta pe oamenii care îl cheamă în rugăciune, cu credinţă şi cu dragoste, pretutindeni în lume. Se spune că după fiecare periplu, când moaştele „Sfântului călător” revin în raclă, în chip minunat, ele sunt calde şi prăfuite, iar papucii din mătase ai sfântului sunt tociţi.

Tocmai de aceea, părinţii slujitori la catedrala din Corfu îi schimbă anual veşmintele şi încălţămintea tocită, chiar pentru ziua de 12 decembrie, când Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte, dar la rândul lor, şi încălţările noi ale sfântului apar tocite, cu urme de pământ şi iarbă.

Hainele şi încălţămintea vechi sunt cedate, ca daruri duhovniceşti, lăcaşelor de cult din întreaga lume.

În Insula Cipru se păstrează tradiţia conform căreia sfântul a făcut multe minuni, în special vindecări de anumite boli grave. Se spune că însuşi împăratul Constanţius, fiul lui Constantin cel Mare, a fost vindecat de episcopul Spiridon, că sfântul a oprit seceta din cetatea sa, a înviat copilul unei femei, a prefăcut un şarpe în aur pentru a scăpa un sărac de nevoile sale, a vindecat muţenia unui diacon.

Aceste minuni trebuie însă înterpretate în cheia mai subtilă a puterii discernământului, a dreptei socoteli și a cumpătării.

Pentru minunea pe care a făcut-o la Sinodul I Ecumenic, Sfântul Spiridon este considerat ocrotitorul olarilor.

Insula Corfu este socotită a fi sub directa protecţie a sfântului, acesta fiind numit „ocrotitorul oraşului“.

Datorită minunilor pe care le-a făcut, şi în special a vindecărilor săvârşite, Sfântul Spiridon este socotit şi ocrotitor al spitalelor, multe unităţi medicale purtând chiar numele acestui mare ierarh. Chiar şi familii de creştini şi-au ales ca ocrotitor pe Sfântul Spiridon.

De asemenea, se spune că celebra familie Tolstoi l-a avut ca ocrotitor pe sfânt, primind de la prinţul Vasile al II-lea al Moscovei o cruce de aur cu o părticică din moaştele sfântului.

De ziua Sfântului Spiridon sunt legate multe alte tradiţii şi obiceiuri. Se spune că în această zi, pentru sănătatea întregii familii, pentru câştig şi spor în casă, nu se munceşte în gospodărie – nu se coase, nu se spală rufe şi nu se face curăţenie. La ţară există obiceiul de a nu înjuga vitele pentru că este semn de pagubă, dar se dă de mâncare animalelor de tracţiune, fân din mână.

Sfântului Spiridon îi sunt asociate multe minuni, dar se spune că, în principal, el îi îmbogăţeşte pe săraci şi îi vindecă pe cei bolnavi.

Tot tradiţia mai arată că Sfântul Spiridon este şi patronul cizmarilor şi al cojocarilor, care îl cinstesc ca atare prin petreceri şi prin voie bună, însă fără excese bahice.

Să mai adăugăm şi faptul că părticele din moaştele Sfântului Spiridon se află în Bucureşti la Biserica „Sf. Spiridon” a Mitropoliei de Bucureşti, de pe Bulevardul Dimitrie Cantemir. În ţară găsim papucul Sf. Spiridon la Mănăstirea Râşca, comuna Râşca, jud. Suceava, un alt papuc la Mănăstirea Nechit, jud. Neamţ, părticele din moaştele sfântului – la Mănăstirea Sihăstria, jud. Neamţ şi la Biserica “Înălţarea Domnului”, din Ploieşti.

Şi fiindcă Sfântul Spiridon este recunoscut drept protector al copiilor, există în Bucureşti un loc special, Biserica Sfântul Spiridon Vechi, care adăposteşte icoana făcătoare de minuni a sfântului, un lăcaş care a devenit loc de pelerinaj pentru tinerele femei care îşi doresc să aducă pe lume prunci şi care se roagă aici pentru înfăptuirea unei minuni, după ce medicina şi alte ştiinţe nu le-au putut oferi soluţii.

La vârsta de 43 de ani, Nadia Comăneci a intrat pentru prima oară în biserică, aici, împreună cu soţul ei, Bart, atunci când nu mai spera să poată avea copii, iar preotul paroh Ioan Iordache i-a spus că trebuie să creadă în această minune şi i-a citit o rugăciune. După câteva luni Nadia era însărcinată. După naşterea micuţului Dylan Paul, Nadia a înfăptuit un gest de mare caritate, donând o sumă consistentă pentru înfiinţarea, pe lângă parohia Sfântul Spiridon Vechi, a unui centru pentru copii orfani. Şi asta se întâmplă fiindcă viaţa este plină de minuni …

 

Minuni din zilele noastre ale Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei

\r\n\r\nSfântul ajută un copilaş care nu putea să traverseze un pârâiaş\r\n\r\nÎn octombrie 1989, Evangelos Kosmas, un credincios evlavios şi împodobit cu virtuţi ce vieţuia în Insula Tinos, istorisea următoarea minune mişcătoare săvârşită de Sfântul Spiridon cu el, pe când era prunc.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\n,,Eram pe atunci un băieţel de 5 ani. La acea vreme, locuiam în satul Kathikaros, pe Insula Tinos. Îmi amintesc o dimineaţă de toamnă când tatăl meu a plecat la o înmormântare în satul vecin Tripotamos, care era la o distanţă de jumătate de oră de mers pe jos de satul nostru. Însă, el nu m-a luat şi pe mine cu sine. Îl iubeam foarte mult pe tatăl meu şi doream să mă ia cu el oriunde mergea, pentru că mă purta pe umerii săi şi eram tare fericit.\r\n\r\nDe vreme ce tatăl meu a plecat fără să mă ia cu el, am hotărât în taină, fără să spun mamei mele nici un cuvânt, să merg în satul Tripotamos după el. Urmând cărările, am ajuns într-un loc unde era un pârâu mic. Apa era atunci destul de mare, pentru că plouase de curând şi, mic cum eram, nu puteam să o sar. Aşa că am stat acolo şi am plâns, neputând să traversez pârâiaşul.\r\n\r\nStând acolo şi plângând, am văzut un mic paraclis pe malul celălalt al pârâului. Uşa paraclisului s-a deschis şi un bătrân a ieşit şi s-a îndreptat către mine. El purta o mantie grea de lână, care semăna cu mantiile purtate de ciobanii simpli de munte. Pe cap avea o scufie rotundă.\r\n\r\nApropiindu-se de mine, m-a întrebat: ,,Unde mergi, bunul meu băiat ?”\r\n\r\nI-am răspuns: ,,Merg la Tripotamos să-l găsesc pe tatăl meu, pentru că el a plecat fără să mă ia cu el, chiar dacă eu am vrut să mă ia”.\r\n\r\nAtunci, m-a întrebat: ,,Mama ta ştie că ai plecat de acasă ?”\r\n\r\n,,Nu !”, i-am răspuns eu.\r\n\r\n,,Nu ai făcut bine plecând de acasă fără să îi spui mamei tale”, mi-a spus bătrânul. ,,Copiii cuminţi le spun mamelor lor când pleacă de acasă. De data aceasta, eu te voi ajuta să mergi la Tripotamos, dar să nu mai faci aşa ceva !”\r\n\r\nÎmi amintesc că el m-a luat de mână şi – ca şi cum am fi zburat ! – ne-am trezit pe malul celălalt al pârâului, pe care înainte nu putusem să-l traversez. M-a ţinut de mână vreo 400-500 de metri. Apoi am ajuns într-un loc de unde se vedeau bine satul Tripotamos şi biserica satului. Atunci mi-a spus: ,,Tatăl tău este acum în biserica pe care o vezi de aici. Mergi acolo şi îl vei găsi”.\r\n\r\nI-am mulţumit şi i-am sărutat mâna, pentru că mama mea ne învăţase să îi respectăm pe bătrânii noştri. Când i-am sărutat mâna, m-a mângâiat pe cap şi mi-a spus: ,,Mergi acum, cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Şi nu uita: când pleci de acasă, spune-i mamei tale”.\r\n\r\nDupă ce mi-a dat din nou acest sfat, am plecat către sat. Înainte de a fi mers prea mult, am vrut să-l mai privesc o dată pe bătrân, care, bănuiam, trebuia să urce dealul pentru a reveni în locul unde l-am întâlnit. Am întors capul, însă nu l-am mai văzut. Dispăruse.\r\n\r\nAcest lucru m-a nedumerit, chiar dacă eram aşa de mic, pentru că era imposibil ca cineva să urce pe drumul lung care se întindea în spatele meu într-un timp atât de scurt. În timp ce această nedumerire mă frământa, m-am îndreptat către sat.\r\n\r\nAm mers la biserică, unde avea loc încă slujba de înmormântare. După ce m-am uitat un pic în jur, l-am descoperit pe tatăl meu, care şedea într-o strană situată pe peretele din stânga al bisericii. El s-a tulburat văzându-mă şi m-a întrebat ce făceam acolo. În acel moment nu i-am explicat nimic, ci l-am anunţat simplu că sosisem.\r\n\r\nCând s-a terminat înmormântarea, am pornit pe drumul către casă. Când am ajuns la pârâiaş şi s-a văzut paraclisul, i-am povestit exact ce se întâmplase. Atunci tatăl meu m-a dus în paraclis, întrebându-mă: ,,Dacă l-ai vedea pe bătrân, l-ai recunoaşte ?” Am răspuns că da.\r\n\r\nAtunci el a început să-mi arate icoanele, întrebându-mă dacă bătrânul era unul din cei zugrăviţi pe ele. Mai întâi mi-a arătat icoana Mântuitorului Iisus Hristos, apoi pe cea a Sfântului Ioan Botezătorul. Am dat din cap în semn că nu. De asemenea, el mi l-a arătat pe Sfântul Spiridon. Am rămas buimac: ,,Da, acesta este bătrânul. Arăta exact aşa, cu această scufie …”\r\n\r\nSfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei\r\n\r\nAtunci, tatăl meu a îngenuncheat în rugăciune. Am aprins candela, am tămâiat biserica şi, după ce ne-am închinat la icoane, ne-am întors acasă. Am povestit totul mamei mele. Părinţii mei au socotit că Sfântul Spiridon era sfântul patron al meu. De atunci încolo, am mers în fiecare an la sfânta liturghie la praznicul său şi în fiecare sâmbătă făceam curat în paraclis şi aprindeam candelele. Până astăzi, eu îl socotesc pe sfânt a fi protectorul meu.\r\n\r\nÎn timpul celui de-al doilea război mondial, Sfântul Spiridon îi apără pe cei de pe insula sa\r\n\r\nÎn timpul războiului greco-italian din 1940, vreme de un an de zile, Insula Kerkyra (Corfu) a fost bombardată zilnic de avioanele italiene, dar pierderile au fost minime.\r\n\r\nÎn timpul acestor raiduri aeriene, care nu s-au oprit nici măcar de Naşterea Domnului, lucrurile se petreceau într-un mod foarte bizar. Cu toate că avioanele italiene zburau în mod firesc foarte jos, şi cu toate că Insula Kerkyra nu avea apărare anti-aeriană, în general bombele nu cădeau în oraş, ci departe în mare. Era ca şi cum o mână le dirija într-acolo. Şi când s-a întâmplat ca odată să cadă o bombă în Biserica Sfântului Spiridon într-o zonă care era plină cu femei şi copii, bomba nu a explodat. Nu a funcţionat mecanismul de aprindere.\r\n\r\nCine ar putea rămâne tăcut şi să nu strige: Slavă lui Dumnezeu şi plăcutului Său, Sfântul Spiridon, care nu i-au uitat pe cei aflaţi în nevoi ?\r\n\r\nSfântului nu i-au plăcut niciodată veşmintele prea împodobite\r\n\r\nPe vremea când Insula Corfu era condusă de veneţieni [catolici], ei îl cinsteau pe Sfântul Spiridon pentru ajutorul său. Odată, ei i-au schimbat veşmintele cu altele cusute cu aur. Însă Sfântului Spiridon nu i-au plăcut noile veşminte de aur şi şi-a arătat nemulţumirea. În dimineaţa următoare, veşmintele luxoase au fost găsite lângă raclă, în timp ce sfântul se îmbrăcase în veşmintele sale dinainte, smerite.\r\n\r\nSfântul arată credincioşilor că este mereu alături de noi\r\n\r\nÎn Ierusalim, este o biserică care are hramul Sfântul Spiridon. Într-o zi, nu cu multă vreme în urmă, când a intrat în lăcaş, preotul l-a văzut pe sfânt prin fereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat, chipul său a rămas întipărit pe geamul ferestrei, minune care poate fi văzută şi astăzi în biserica sa din Ierusalim.\r\n\r\nSfântul Spiridon nu este de acord cu schimbarea calendarului\r\n\r\nCând Biserica Ortodoxă a Greciei a adoptat reforma calendarului, Dumnezeu a făcut multe minuni prin care să arate că această inovaţie nu este un lucru bineplăcut Lui. O astfel de minune s-a petrecut în 1934 şi a fost consemnată în revistele ortodoxe greceşti ale vremii. Pe 12/25 decembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Ierarh Spiridon după calendarul vechi, în timp ce după calendarul nou este Naşterea Domnului.\r\n\r\nÎn dimineaţa zilei de 12/25 decembrie, Episcopul Arsenie al Larisei a sosit la biserică pentru a sluji liturghia pentru praznicul Naşterii Domnului. Dându-se jos din maşină, el a zărit un arhiereu smerit, bătrân cu anii, împodobit cu virtuţile. Episcopul Arsenie l-a invitat să slujească împreună şi să se bucure de praznicul Naşterii Domnului, făgăduindu-i că îl va găzdui.\r\n\r\nArhiereul necunoscut i-a răspuns liniştit că nu ar trebui să prăznuiască astăzi Naşterea Domnului, ci să-l laude pe Sfântul Spiridon. Episcopul de stil nou i-a răspuns plin de mânie şi l-a izgonit supărat. Apoi a intrat în biserică, s-a închinat sfintelor icoane după rânduială şi s-a aşezat pe scaunul arhieresc. În timpul utreniei, la vremea cântării catavasiilor praznicului, episcopul Arsenie a început să se simtă rău şi a intrat în sfântul altar.\r\n\r\nVăzându-l că îi este rău, clericii săi s-au îngrijorat pentru el. Starea lui s-a înrăutăţit tot mai mult, el nu a putut să slujească liturghia praznicului, fiind dus la reşedinţa episcopală, unde a murit chiar a doua zi. Această minune i-a înfricoşat pe ortodocşii din Larisa şi ea este încă vie în rândul credincioşilor în vârstă din acest oraş. Lecția Sfântului Spiridon
 
   Să vă spun , în cinstea smereniei,  o întamplare   văzută și simțită cu ochii și sufletul meu despre  Sfântul  Spiridon , Marele Făcător de minuni.

  Ce s-a întâmplat ?

   Într-un pelerinaj în Elada și  insula Corfu, Kerkira cum spun grecii, mergem si noi sa ne închinăm la moaștele Sfântului  Spiridon.

   Știti bine că în Grecia se respectă un program strict de închinare.

    Am ajuns la timp , ne închinarăm cu toții disciplinați și așteptam linistiți unii în Biserică ,
    altii cumpărau suveniruri aproape sau stând de vorbă cu preoteasa româncă de la magazinul de lâna catedrală .

     Însă în grupul nostru era o credincioasă evlavioasă , o "băbuță" care avea o  problema de sănătate și mergea foarte încet.

 Ajunge lângă mine și imi spune respectuos :

   -Părinte pot sa mă închin și eu la Sf. Spiridon ?!!
   V- am spus că de asta am venit in pelerinaj , pentru Sfantul Spiridon, este sfântul meu preferat.
 
    Stau mă gandesc ce să- i spun ?? !
   Cunoșteam  programul de închinare și știam sigur ca nu e posibil.
   Să- i spun ca în grup era veșnica întânziată ?!
    Să tac ?!!
 Totusi în minte un gând nu-mi dadea pace , imi zise : .." dacă e Mare Făcator  de minuni îi va deschide racla , dacă nu...nu."
 
     Raspund cuviincios,dar cu gând "curios" zic și eu :

 - Da !
 Mergeti , Dumneavoastră vă deschide !!

 Cineva de lângă mine spune :
   - Parinte, de ce spuneți așa ??!!
 Nu-i va deschide...
    Se duce săraca pe scări degeaba.
 
  Am tăcut.
 Sa văd si eu credința ei și " minunea" "live" a sfantului !
   
  Bătrana mergea cu plasa de rafie stransă la piept , își așeză baticul  , făcu o Cruce mare , încet, încet , șoltâlc, șoltâlc înainte... și privind spre mine.
  Ma uitam în jos de rușine.
    Doamne ,ajut-o pe "mamaia " noastră !
 
    Însa deodată se face o agitație mare în biserică.

 Apar ierodiaconii , diaconii monahi de la Mitropolia din Kerkira , apoi lume și doi ierarhi ruși (se părea), un arhimandrit si ieromonahul ecclesiei.

  Bătrâna noastra în centru, mă ridic să o ajut să revină , îmi era frică să nu cadă..

 Dar ce sa vezi ??

  Grecii amabili peste poate , au crezut că e rudă cu ierarhii care veniseră special sa facă un Botez la Sfântul Spiridon , Făcătorul de minuni.

   Pelerina mergea încet  , iar dupa ea ierarhii linistiți se pregateau de închinare.

  Se deschide racla   nu numai la picioare , ci toată și se face rugăciune...

  Credincioasa noastră sarută evlavioasă picioarele , mana sfântului , apoi scoase din plasa de rafie batiste , haine și le atinse de trupul curat ...

       Nimeni nu zicea pâs !
 Nimic  !
 Pace totală !
 Doar o cădelniță se auzea discret...

 Nouă nu ne permitea   nici macar sa atingem picioarele...dar...
 Ma ridic , ma uit la icoana Sfantului și spun in mintea mea cu frică  :

 "Mare  Facător de Minuni ești Sfânte Spiridone !."

  Batrâna vine la mine și imi spune :

    -Ați avut dreptate , mi-a deschis și m- am închinat !
    Mare bucurie am !
  Mare Sfânt e Sfântul Spiridon !
     V-am spus ca pentru el am venit aici !

   Aceste cuvinte au venit ca o palma de la sfânt,
   cuvinte  pe care le voi ține minte toată viața !

 Am avut evlavie la Sfâtul   Spiridon ,  însă de atunci a crescut evlavia mult mai mult.
    Pomenesc la orice Liturghie pe el și pe Sfântul Nicolae  !

  Am la mare evlavie și pe Sfântul Ierarh Necatarie , tot Mare Făcător de minuni !

   Zilele trecute m-am întanlit cu această "mamaie " evlavioasă și am vorbit cu ea.
   -Cum sunteti cu sănatatea?!

   -Bine, Parinte !
 Eu ma rog la Sfâtul Spiridon și la Cuvioasa Parascheva de când am fost la Iași , la Spital internată și operată de cancer ,   apoi știti că am fost in pelerinaj  în Grecia , la Corfu, cu dumeavoastră ...

   - Și ? A fost frumos ??!

  - Da.
   Foarte !
   Am batiste  pe care le-am atins de moaștele sfântului.
 Va aduc  o batistă ?
    Acum nu mai  puteți merge, așa- i ??
   
- Sarut mâna. Așa este !
    Multumesc.

  Am plecat și am zis în  sufletul meu :
    "Stiu că ești mare Sfânt și te rogi pentru noi , Sfinte Spiridoane , dacă e voia lui Dumnezeu , scapa-ne de necazuri  și de boli...
    apoi după ce voi merge la Iasi la Cuvioasa voi veni să- ți mulțumesc."