Dumnezeu este Iubire

 

Scrisoare despre Frică

Leros, 15 februarie 1992

„Frica de Dumnezeu este începutul Înţelepciunii”(Prov. 1:7).

„Nu te teme, turmă mică”(Lc. 12:32).

„Iubirea perfectă, înlătură frica”(1 In. 4:18).

„Dumnezeu este Iubire”(1 In. 4:16).

Nu cunoaştem Substanţa (Oussia) lui Dumnezeu. Numai Arhanghelii şi Îngerii, ei, o cunosc, pentru că, tăcuţi şi liberi, ei Îl văd şi, în extaz, spun: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de Slava Ta…”

Vedem în om mai multe feluri de frică:

• Voi face ceva pe care celălalt nu vrea să-l facă şi mă vor pedepsi… (şcolarul).
• Pentru că iubesc mult această persoană, nu vreau să o fac să sufere (de exemplu copilul pentru mama sa).
• Dacă fac aceasta, voi pierde interesul şi bunăvoinţa din partea celuilalt…(foarte meschin, frică umilitoare).

Frica este izvorul tuturor relelor pentru caracter. Ea te face ipocrit, mincinos, de rea credinţă. Adesea, acest sentiment umilitor de frică alterează caracterul nostru prin aceea că: Ce se va spune? şi vom trăda astfel Iubirea lui Dumnezeu pentru a plăcea oamenilor. Este ca o hidră cu multe capete această frică: Ce va spune lumea?… Dar cine e această lume? Este idealul vostru? V-ar plăcea să fiţi ca el? Dacă vă veţi întreba cu sinceritate, veţi răspunde: Nu.

Prin urmare, de ce trădaţi Iubirea lui Dumnezeu şi Adevărul pentru lume? Dumnezeu spune: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”. Frica este prima patimă…

Frică și anxietate

Este adevărat că s-a vorbit destul despre frica de această lume din cauza căreia ne pierdem echilibrul. Totuşi, urcăm într-un taxi şi credem că şoferul nu se va izbi de un copac. Luăm avionul şi credem că pilotului nu-i va lipsi stăpânirea de sine, altfel vom fi cu toţii pierduţi.

Cunosc un Arhiepiscop care a avut un accident de maşină în plin deşert şi căruia, cu ochii plini de mici bucăţele de sticlă, nu-i era frică şi se ruga ca voia lui Dumnezeu să se facă în viaţa sa… şi doctorii au văzut, stupefiaţi, împlinindu-se o minune de vindecare.

Sau când vedeţi cincizeci de morţi într-un accident de avion şi o fetiţă ridicându-se prin hublou – vie! În această viaţă în care singure mădularele noastre ne înştiinţează despre tot, dacă nu aplicăm ceea ce Hristos ne-a spus: „Cereţi şi veţi primi; căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide!” (Mt. 7:7), noi nu ne vom putea elibera de această frică de nespus din noi. De ce? Pentru Necunoscutul, pentru Nevăzutul, pentru această stare de după moarte.

Căci încă din copilărie, omul are senzaţia că e un înger căzut din cer. Trebuie să fi avut vreo patru ani când am întrebat-o pe foarte evlavioasa mea soră care-mi vorbea mereu despre Dumnezeu: „El este pretutindeni?” „Pretutindeni!” „Cum, pretutindeni? Dacă intru într-o cameră mică, mică, El va fi acolo?” „Da!” „Şi dacă, precum în poveşti, mă transform pentru a intra într-o cutie de chibrituri, El va fi şi acolo?” „Şi acolo!” Atunci am izbucnit în plâns ghemuindu-mă: „Oh! Nicio scăpare!” Este frica de nespus a omului căzut. Apoi Mântuitorul vine şi-ţi spune: „Nu te teme, crede numai!” (Mc. 5:36).

Antidotul fricii

Pentru aceasta spun că avem nevoie de trei lucruri. Mai întâi Credinţa, în al doilea rând Credinţa, în al treilea rând Credinţa. Ce ne-a spus încă? „O, Femeie, mare este Credinţa ta! Fie ţie după cum voieşti!” (Mt. 15:28). Şi altuia: „Crezi că te vei vindeca?” „Cred, Doamne!” Şi-l vindecă pe câmp… „Crezi că vei vedea din nou?” „Cred…” Şi ochii orbului se deschid. Apostolului Toma, ce i-a spus: „Fericiţi cei ce cred, fără să fi văzut” (In. 20:29). Adaug personal şi cu umilinţă: „Pentru că vor vedea, acum şi plecând din această lume!”

Ce să mai spun încă? Trebuie să vă vorbesc despre copilaşul din braţele mamei sale, într-un autobuz care se zdruncina. Micuţul dormea. N-avea grijă de nimic. El avea siguranţa Iubirii. Deci? Dacă cineva poate da această siguranţă, cu atât mai mult Dumnezeu, care este Iubire.

Când am început să călătoresc prin străinătate, fără să cunosc pe cineva şi fără mijloace financiare, Cine mi-a dat siguranţa că nu voi fi prinsă, că nu voi şti unde merg, că mă voi îmbolnăvi, că nu voi ajunge să cerşesc? Nu, creştinul nu va fi niciodată cerşetor! Căci Dumnezeu nu-l părăseşte! Îi dă pâinea cea de toate zilele cu sudoarea frunţii sau prin oricare alt mijloc… Timp de cinci ani cât am trăit în India, cu temperaturi variind între -10 grade Celsius şi +40 grade Celsius, nu am răcit sau să fi avut dizenterie din cauza hranei…

Cum poate omul să nu creadă, când asistă la atâtea minuni? Dar cum poate să le vadă, când nu crede mai dinainte? Voi, dragii mei fraţi, aţi auzit tot felul de poveşti despre str. Midias, şi cum m-am găsit aici? E simplu, eram sigură că ceea ce aştept şi ceea ce am nevoie, Dumnezeu îmi va trimite. Când ne rugăm şi spunem: „Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ!”, dacă într-adevăr credem, El o va face! Nu numai pentru noi, ci pentru toţi. Este şi rugăciunea noastră.

Ce să mai spunem? Când urmăm poruncile lui Dumnezeu, când citim în fiecare zi Evangheliile, aflăm Înţelepciunea lui Dumnezeu direct în inima noastră. Fără filosofie, logică şi raţiune. Vom fi atunci atât de liniştiţi… Nu vom mai avea atunci nevoie de nicio altă carte, ori învăţătură, în care întâlnim Ego-ul scriitorului sau al naratorului. Mântuitorul dă un dar diferit fiecăruia dintre noi, în raport cu ceea ce putem să acceptăm şi după intenţia lui Dumnezeu pentru vieţile noastre…

Frica de moarte

O altă formă de frică este frica de moarte. „Ah! Voi cădea bolnav… unde voi merge? La ce spital? Ce mă aşteaptă acolo?… Mă vor trata rău? Îmi vor cere bani, bani… şi când nu voi mai avea… ce se va întâmpla? Cum voi merge în străinătate, căci numai acolo se vindecă lumea?”

Sărmane creaturi! Ele nu ştiu că mâna lui Dumnezeu o ţine pe cea a doctorului! Şi că încercările prin care vor trece se vor întâmpla! Cele mai mari vindecări pe care le-am văzut în viaţa mea erau cele ale unui medic lacom! L-am întrebat pe Îngerul meu păzitor: „Cum se face că Dumnezeu permite acestui medic acest lucru?” Răspunsul a fost: „Dumnezeu îl ajută pe suferindul care trebuie să se vindece şi-l lasă pe medic să dea seama pentru faptele sale altă dată”.

Frica socială

Investim la bancă, investim, investim… Acesta e momentul în care începe spaima noastră! Dolarul e în creştere, francul în scădere… Ce se va întâmpla dacă pierdem? Unde vom pleca dacă începe vreun război? Să ne salvăm trupul! Ah, să nu suferim… „Sfârşit creştinesc, fără durere, fără ruşine, în pace!” Îl cerem cu înfrigurare Cui? Celui al cărui sfârşit a fost dureros, ruşinos… Dumnezeu să ne ierte! E şi Alfa şi Omega: „Cred, Doamne. Te iubesc şi încerc zi şi noapte să-mplinesc prima Ta poruncă”. Restul, Îi aparţine! Nu mie. Nici când. Nici unde. Nici cum. I-am vorbit astfel Mirelui meu şi El şi-a trimis îngerul alături de mine, pentru că eu continui să trăiesc în nepăsare, la Picioarele lui Hristos, zi şi noapte. Amin.

(Traducere din franceză de Monahia Dometiana, publicat și în Revista Atitudini Nr. 13)

Maica Gavrilia Papaiannis: CUM BIRUIM FRICA ȘI CARE SUNT FELURILE EI

SURSA  

ATITUDINI.com