GHID DE MĂRTURISIRE A PĂCATELOR

 Mă mărturisesc eu mult păcătosul/păcătoasa (numele de botez) Domnului nostru
Iisus Hristos, în prezenţa sfinţiei tale, cinstite părinte, de toate păcatele mele care le-am
făcut de la ultima mărturisire (sau din copilărie) şi până acum: cu fapta, cu cuvântul, cu
gândul, din ştiinţă şi din neştiinţă, cu voie sau fără de voie, din noapte şi din zi...
Am greşit: având puţină credinţă şi încredere în Dumnezeu; căzând în ispite şi în nevoi
nu m-am supus voii Domnului, ci am cârtit şi am hulit; n-am îngăduială şi răbdare când se
face ceva nu după voia mea, m-am lenevit a învăţa legea şi poruncile Domnului, nu m-am
pocăit cu părere de rău de păcatele făcute şi cu hotărâre de a nu mai greşi, m-am ruşinat şi am
ascuns păcatele la mărturisire (se menţionează care anume); m-am împărtăşit cu sfintele
Taine cu nevrednicie; m-am ruşinat a mărturisi că sunt creştin, m-am lenevit a face fapte
bune.
Am greşit: cu mândria, cu fudulia, cu slavă deşartă, cu iubirea de sine, cu îndreptăţire a
de sine şi învinuirea altora, cu îmbuibarea pântecelui, cu beţia, cu mâncarea pe ascuns, înainte
şi după vreme, cu somn mult, cu iubirea de plăceri, m-am purtat obraznic fără de ruşine; am
fumat tutun şi am servit pe alţii, mi-am făcut tatuaje. Am pomenit numele Domnului în deşert,
am înjurat, nebuneşte am râs şi am făcut glume pe sama altora, am judecat, am osândit pe
nedrept, am clevetit, am minţit.
Am greşit: cu necinstirea sfintelor sărbători, n-am frecventat Sfânta Biserică în duminici
şi sărbători; în timpul slujbei am greşit cu neatenţia, cu vorbirea şi umblarea prin biserică, cu
purtări de sminteală; m-am lenevit a face rugăciunile creştinului de seara şi dimineaţa, a citi
Sfânta Scriptură şi alte cărţi de suflet folositoare; n-am împlinit canonul rânduit mie de
duhovnic, m-am lenevit a face metanii; am făcut semnul Sfintei Cruci cu neglijenţă; am
încălcat sfintele posturi (cele 4 posturi + zilele de miercuri şi vineri); am pierdut timpul în
zadar în faţa televizorului şi a calculatorului.
Am greşit: cu necinstirea părinţilor, nu i-am ascultat, le-am vorbit urât şi am ridicat
mâna la ei, nu am purtat grijă de bătrâneţile lor, n-am stimat pe cei vârstnici; nu mi-am educat
copii în frica Domnului, m-am purtat cu ei aspru sau i-am lăsat în voia lor, n-am purtat grijă
de viaţa lor duhovnicească, i-am îndemnat la păcat, i-am deprins să fure, să mintă ş.a.
Am greşit: cu mânia, cu învrăjbirea, cu invidia cu ura faţă de aproapele, cu neiertarea,
cu neiubirea aproapelui, cu răzbunarea, cu împietrirea inimii; am omorât pe cineva cu voie
sau fără voie, am fost părtaş la omor; am fost pricina morţii cuiva; am chinuit şi am ucis
animale.
Bărbaţii: m-am spurcat având scurgere în somn; am oprit zămislirea pruncilor; am
impus sau am fost de acord ca soţia (sau partenera) să facă avort; am lovit soţia, am impus-o
să facă lucruri urâte; am violat pe cineva.
Femeile: am oprit zămislirea pruncilor; mi-am omorât copilul în pântece făcând avort;
am sfătuit pe alţii să facă acest păcat sau am căzut de acord; am pierdut copilul în timpul
sarcinii (se precizează cauza); am căutat să ispitesc bărbaţii prin folosirea machiajului şi/sau
prin purtarea hainelor indecente.
Am greşit: primind gânduri spurcate de desfrânare şi nu m-am împotrivit lor, m-am
îndulcit în ele; m-am spurcat cu amintiri de păcate şi închipuiri spurcate, am privit filme şi
imagini pornografice; m-am spurcat cu aprinderea trupească spre desfrânare; am făcut
malahie (masturbare); am curvit sau preacurvit (trebuie specificat dacă nu cumva relaţiile au
avut loc cu rude sau cu persoane de acelaşi sex); m-am căsătorit fără să mă cunun la Biserică;
am avut relaţii împotriva firii (diferite perversiuni sexuale); nu m-am înfrânat de la relaţii

2
conjugale în zilele de post, în perioada de sarcină şi de alăptare a pruncului; am iubit şi am
căutat plăcerea trupească, m-am desfrânat cu mirosul, cu privirea, cu atingerile şi pipăitul.
Am greşit: cu viclenia, cu făţărnicia, cu minciunile, cu batjocura, cu zgârcenia, cu
agonisirea de bogăţii, n-am făcut milostenie la săraci, n-am ajutat pe cei nevoiaşi, am urât şi
am alungat pe cerşetori; am furat şi am luat fără voie lucruri străine, am făcut afaceri murdare,
am dat şi am primit mită, am nedreptăţit, am făcut mărturie nedreaptă asupra aproapelui; am
spus la alţii păcate de sminteală, am vorbit vorbe murdare, de ruşine, am jurat de Dumnezeu şi
Biserică, am râs de păcatele şi neputinţele aproapelui, am smintit pe cei mai mici, am căutat
cinste, m-am mărit cu cuvântul, m-am lăudat, m-am pus pe mine pildă altora.
Am greşit: poftind frumuseţe străină şi cu dânsa mi-am rănit inima; am avut zavistie
văzând bogăţia şi bunurile materiale sau spirituale ale aproapelui, am făcut vrăji şi farmece,
am despărţit familii, mi-am bătut joc de lucruri sfinte, am crezut în zodii (horoscop); am fost
la descântători, vrăjitori şi ghicitori; am plătit slujbe sau m-ar rugat pentru a face rău cuiva, n-
am iertat pe cei care mi-au făcut rău, am blestemat pe ei şi pe copiii lor, am blestemat pe
copiii mei, am jurat pe sănătatea lor; am necinstit mormintele răposaţilor, am batjocorit, am
lovit şi am bătut pe cineva la mânie sau din plăcere; am băut sânge de animale, am mâncat
animale moarte; am tăgăduit existenţa lui Dumnezeu, am fost ateu şi am propagat ateismul;
m-am înşelat cu ereziile cele spurcate, am fost sectar şi am fost „botezat” la sectari, am
depărtat şi pe alţii de la dreapta credinţă, m-am înşelat cu visurile şi cu diferite superstiţii, am
ascultat muzică satanistă.
Am greşit: cu vederea, cu auzul, cu văzul şi cu toate simţirile mele, dar de toate
acestea pe care le-am mărturisit sau din uitare nu le-am mărturisit, mă căiesc îmi pare
rău şi mă simt vinovat în faţa Domnului şi voiesc ca de acum înainte, cu ajutorul lui
Dumnezeu, să nu mai greşesc, iar tu cinstite părinte, iartă-mă, dezleagă-mă şi roagă-te
pentru mine păcătosul / păcătoasa.
Scurtă învăţătură despre Spovedanie:
Înainte de mărturisirea păcatelor, creştinul va sublinia sau va scrie pe o foaie aparte păcatele
făcute, pentru a nu lăsa ceva nemărturisit, iar lista de mai jos este menită să-i ajute chiar şi pe cei care
se mărturisesc mai des. În cazul în care cineva are de adăugat ceva, acest lucru trebuie făcut neapărat,
având mai jos doar un îndrumar general, care nu poate fi valabil pentru toţi creştinii. Cei care nu
înţeleg ce înseamnă un anumit păcat sau cât de grav este acesta, să-l întrebe pe preotul duhovnic.
Primul şi ultimul aliniat din această mărturisire se vor citi de către fiecare, pentru că ele constituie o
introducere şi un sfârşit general valabil pentru toţi.
După ce creştinul şi-a mărturisit păcatele, duhovnicul îi stabileşte, după caz, un canon prin care-
i dă o rânduială de rugăciune, post, lectură duhovnicească etc. Creştinul este dator să îndeplinească cu
stricteţe, dar şi cu evlavie şi râvnă acest canon, exact aşa cum a fost stabilit. Canonul poate
presupune, în cazul unor păcate mai grave, oprirea de la împărtăşirea cu Sfintele Taine pentru un
anumit timp (epitimie). Cel oprit de la Împărtăşanie pentru mai mult timp, trebuie totuşi să
frecventeze Biserica şi chiar să se mărturisească cât mai des, pentru a-şi vindeca mai uşor boala
sufletească cauzată de păcat.
Cel care a primit binecuvântarea de a se împărtăşi, se pregăteşte trupeşte şi duhovniceşte aşa
cum a fost sfătuit de duhovnicul său. În anumite situaţii, sub supravegherea şi cu binecuvântarea
duhovnicului, creştinul se poate împărtăşi de mai multe ori la rând cu aceeaşi Spovedanie