Te-ai gândit vreodată unde se duce ceea ce nu spunem, tot ceea ce nu ne permitem să simțim, privirile pe care nu le livrăm, sărutările pe care nu le dăm, temerile pe care nu le lăsăm să plece, durerile de inimă, țipetele. Știi unde se duc cuvintele nerostite?
Unde se duce tot ce vrei să faci și nu faci?
Unde se duce ceea ce nu-ți permiți să simți?
Am vrea ca ceea ce nu spunem să cadă în uitare, dar ceea ce nu spunem se acumulează în trup, umplându-ne sufletul de țipete tăcute.
Ceea ce nu spunem se transformă în insomnie, în dureri de gât.
Ceea ce nu spunem se transformă în nostalgie, în timp.
Ceea ce nu spunem devine datorie, datorie, subiect în așteptare.
Cuvintele pe care nu le spunem se transformă în nemulțumire, în tristețe, în frustrare.
Ce nu spunem nu moare, ne omoară.
Ceea ce nu spunem, se transformă în traumă, în otravă care ucide suflete.
Ceea ce nu spui te ține închis în trecut.
Ceea ce nu spunem devine rană deschisă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.