Despre nerecunoștință

Femeia anunță din bucătărie, așa cum făcea de obicei:

– E gata masa!

Soțul, care citea ziarul, și cei doi băieți, care se uitau la televizor și ascultau muzică, se așezară cu mult zgomot la masă și înfășcară cu nerăbdare farfuriile.

Femeia intră. Dar, în locul obișnuitelor platouri care miroseau bine, așeză la mijlocul mesei un mănuchi de fân.

– Dar… ce e ăsta? Întrebară cei trei bărbați. Ce-ți veni?

Femeia se uită la ei și le răspunse cu un chip de înger:

– Ei bine, nu mi-am închipuit că aveați să băgați de seamă…

Vă gătesc de douăzeci de ani și, în tot acest răstimp, nu am auzit din partea voastră vreun cuvânt care să mă facă să înțeleg că mâncați altceva decât fân.

Fiecare avem o putere uriașă, și anume aceea de a-i face fericiți ori nefericiți pe cei de lângă noi.

În genere, ajunge pentru aceasta fie și un, , mulțumesc” rostit sau din priviri."