Sfântul Nectarie i-a devenit părintele sufletesc, icoana lui aflându-se tot timpul, pe biroul său de lucru.

 Sfântul Nectarie

Cu puțin timp în urmă, unui om de afaceri din Grecia i s-a depistat o gravă formă de cancer.

   Avea o viață împărțită între chestiunile profesionale care-l obsedau și-i mâncau aproape tot timpul, călătorii și momente de destindere, pe care le petrecea cu familia și prietenii.

   Fără a fi avut un suflet rău, el se afla la o distanță astronomică de tot ceea ce înseamnă "biserică", "sfinți", "rugăciune", sau " viață duhovnicească".

   Sfătuit de mai multe cunoștințe plecă la Paris la un renumit spital, specializat în tratarea cancerului.

   Odată aflat în capitala Franței porni spre spital și în acest scop chemă un taxi.

   Pe drum observase că șoferul părea destul de în vârstă și din vorbă în vorbă, descoperi că taximetristul era și el tot un grec, care trăia de mai mulți ani în Franța.

    Povestindu-i cu tristețe scopul venirii sale în Hexagon, taximetristul îl întrebă de ce nu rămăsese în Grecia, pentru că (în opinia lui), "medicii greci sunt cu mult mai buni decât cei francezi, în tratarea cumplitei boli numită cancer".

   Sceptic, afaceristul îl asculta tăcut.

    "Vă recomand eu un spital renumit din Grecia, pe insula Eghina. Mergeți acolo și veți vedea că vă veți vindeca. ", urmă vioi, bătrânul taximetrist.

   Omul de afaceri nu auzise de niciun fel de spital în acest sens și nu puse prea mare temei pe vorbele ciudatului șofer de taxi, un bărbos cu o voce blândă și cu o privire de o neobișnuită intensitate.

În urma consultului făcut la Paris, medicii renumitului spital se declarară neputincioși în privința maladiei afaceristului grec și-i spuseră sec că este vorba de metastaze.

 Șansele de supraviețuire erau nule.
   Cu moralul pulbere, afaceristul reveni în Grecia și se pregăti de cele necesare ultimului capitol al vieții sale.

   Dar îi povesti soției lui despre discuția avută la Paris cu ciudatul șofer de taxi bărbos.

   Femeia îl sfătui să meargă în insula Eghina (unde nu ajunsese niciodată până atunci) și să se intereseze de acel spital performant.

    (Până atunci nu găsise nicio informație legată de un asemenea spital, oricât de mult căutase pe internet).

   Ajuns în Eghina începu să întrebe oameni din insulă, dar nimeni nu știa de un asemenea spital, precum cel descris de afacerist.

    Însă cineva îi spuse că n-ar fi rău să meargă la mănăstirea "Sfânta Treime", aflată pe insulă, pentru că fusese ctitorită de un vestit sfânt pe nume Nectarie ( 1846-1920), adevărat făcător de vindecări miraculoase.

    Sfântul era înhumat acolo. Afaceristul nu auzise de niciun sfânt Nectarie, dar disperarea de care era copleșit nu avea limite și merse spre mănăstire.

    Când intră, după câțiva pași simți că se prăbușește, atunci când privi spre icoana sfântului: semăna perfect cu bătrânul taximetrist grec, cu care vorbise la Paris.

    De fapt, afaceristul a avut convingerea fermă, că era una și aceiași persoană.

     Rugându-se cu ardoare (cum nu o făcuse niciodată până atunci) și rămânând o vreme pe insulă, el reveni acasă și după câteva luni, un nou control medical îi certifică faptul că se vindecase complet.

    Medicii care-l consultaseră au declarat că nu mai văzuseră niciodată o asemenea formă de vindecare, în toată cariera lor.

    Viața omului de afaceri s-a schimbat radical după însănătoșire, el devenind un credincios ortodox implicat nu doar în viața bisericii- ci și un filantrop extrem de activ.

    Sfântul Nectarie i-a devenit părintele sufletesc, icoana lui aflându-se tot timpul, pe biroul său de lucru.