Dacă îmi împodobesc casa ca nimeni altcineva, cu panglici de mătase, cu seturi de beculeţe ce-ţi iau ochii cu pâlpâirea lor, sau cu baloane vesele ce-ţi aduc zâmbetul pe buze, dar nu-mi exprim dragostea faţă de familia mea, nu sunt decât un alt decorator, mai mult sau mai puţin talentat.

Dacă robotesc până la epuizare în bucătărie, pregătind mese îmbelşugate, frământând cozonaci pufoşi şi înmiresmaţi şi aranjând apoi ca nimeni altcineva masa de sărbătoare, dar nu-mi exprim dragostea faţă de familia mea, nu sunt decât un simplu bucătar.

Dacă mă ofer să ajut la cantina socială, să duc Vestea Bună la azilul de bătrâni, şi dacă dau tot ce am în scopuri caritabile, dar nu-mi exprim dragostea faţă de familia mea, nu-mi foloseşte la nimic.

Dacă împodobesc bradul cu îngeraşi argintii şi fulgi de zăpadă confecţionaţi cu migală sau masa cu aranjamente florale inspirat şi iscusit alcătuite, dacă particip la nenumărate serbări, onorând nenumăratele invitaţii ce mi se fac, dacă nu lipsesc la nici o repetitie de cor pentru marea Sărbătoare, dar în toate acestea nu mă concentrez în primul rând asupra lui Hristos, nu-mi foloseşte la nimic, şi nu am pătruns adevăratul sens al Sărbătorii.

Dragostea se opreşte din gătit ca să îmbrăţişeze copilul.

Dragostea se opreşte din împodobitul casei ca să-i dea un sărut soţului şi să-i spună te iubesc.

Dragostea este plină de bunătate, în pofida grabei şi a oboselii.

Dragostea nu pizmuieşte casa celui care a pus pe masa împodobită festiv farfuriile din cel mai fin porţelan şi tacâmurile de argint.

Dragostea nu ţipă la copii să nu-i stea în cale, ci este plină de mulţumire că îi are, chiar dacă i se împletesc printre picioare.

Dragostea nu le face daruri numai celor care pot să dăruiască la rândul lor, ci se bucură să le pregătească daruri în primul rând celor care nu au din ce să dăruiască.

Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată.

Jocurile video se vor strica, mărgeluţele şi paietele se vor desprinde de pe toaleta de seară, cizmele cele mai scumpe tot vor avea nevoie de pantofar, bradul - oricât de frumos - tot va trebui despodobit, însă darul dragostei va dăinui.

Elisabeth Mittelstädt, Câteva clipe sub steluţa din fereastră