5 lucruri pe care să nu le spui în timpul emoțiilor mari

Emoțiile mari nu sunt momente pentru a preda lecții. Sunt momente de siguranță.
Când un copil este inundat de sentimente, creierul său de gândire este oprit. Neuroștiința arată că în timpul copleșirii emoționale, sistemul nervos se schimbă în modul de supraviețuire, făcând logica și raționamentul inaccesibile în acel moment.
Asta înseamnă că cuvintele contează mai mult decât realizăm.
Iată cinci lucruri pe care adesea te simt util să le spui, dar în liniște îngreunează emoțiile mari.
1. “Calmează-te”
Pentru un sistem nervos dereglat, asta sună a presiune, nu susținere. Cercetările privind reglarea emoțională arată că calmarea se întâmplă prin coreglare, nu prin comenzi. Copiii se calmează după ce se simt înțeleși, nu înainte.
Regulamentul vine după conectare, nu înainte.
2. "Ești bine"
Chiar și atunci când un copil este în siguranță fizic, respingerea experienței sale emoționale învață creierul să se îndoiască de propriile semnale. Studiile privind validarea emoțională arată că minimizarea emoțiilor crește suferința, mai degrabă decât reducerea acestuia.
Siguranța spune: "Sentimentele tale au sens, chiar dacă încă nu le înțeleg pe deplin." ”
3. "Nu mai plânge"
Plânsul nu este un comportament urât. Este o eliberare biologică. Cercetările de dezvoltare arată că lacrimile ajută la reglarea hormonilor de stres și semnalizează nevoia de sprijin. Când plânsul este oprit, emoțiile apar adesea mai târziu ca agresiune sau retragere.
Emoțiile blocate nu dispar. Ei aşteaptă.
4. "Exagerezi"
Această frază învață copiii să nu aibă încredere în lumea lor internă. Cercetarea atașamentului arată în mod constant că copiii își dezvoltă reziliența emoțională atunci când sentimentele lor sunt luate în serios, chiar și atunci când reacția pare mare pentru un adult.
Siguranța emoțională începe atunci când se crede sentimentele.
5. "Dacă nu te oprești, atunci... ”
Amenințările activează frica, nu învățarea. Când se introduc consecințe în timpul dereglării, creierul se concentrează pe supraviețuire în loc să înțeleagă. Cercetările privind dezvoltarea creierului arată că momentele de predare funcționează cel mai bine după ce sistemul nervos a revenit la calm.
Frica poate opri comportamentul temporar, dar nu învață reglementarea.
Deci, ce ajută în schimb?
Prezență. Tăcere. Un corp calm. O voce constantă.
Pentru că scopul emoțiilor mari nu este controlul.
Este conexiune.
Și copiii care sunt întâmpinați cu conexiune în cele mai grele momente învață încet cum să-și ofere aceeași compasiune lor.
 Un moment sigur.
Câte un copil susținut emoțional pe rând.

sursa Daniel J. Siegel and Tina Payne BrysonThe Whole Brain Child

Allan Schore
Affect Regulation and the Origin of the Self

Stephen Porges
The Polyvagal Theory

John Bowlby
Attachment and Loss

Harvard Center on the Developing Child
Emotional regulation and serve and return interactions