Când te respecți pe tine însuți, nu pierzi nimic:

 Nu e afară să aștepți să faci ce trebuie ca să-ți ofere ceva.

Nu este un judecător tăcut sau o forță îndepărtată care decide soarta ta de sus.
Universul/Dumnezeu/Divinitatea trăiește în tine, respirând prin corpul tău, mișcându-se în emoțiile tale, șoptind în intuiția ta când mintea se liniștește.

Locuiește în fiecare pauză care te aduce înapoi în prezent, în prezent.
În fiecare disconfort care te împinge să crești.
În fiecare certitudine inexplicabilă care apare când încetezi să forțezi răspunsuri și mergi adânc în interior, respirând calm, echilibrându-ți energiile, într-o putere pe care ai îmbunătățit-o pe Noi Versiuni ale tale la un nivel integral, în discernământ, armonie, găsind cea mai potrivită cale către un SUFLET de lumină care nu se teme afară, să fie și să fii cu ESENȚA sa.

Când te asculți pe tine însuți, nu doar te urmărești, ci te aliniezi cu ceva mai mare decât tine.
Când te respecți pe tine însuți, nu pierzi nimic:
Îți amintești cine ești.
Iar când alegi din conștiință, viața încetează să mai reziste și începe să curgă odată cu tine, ca o cale de a avea încredere, având credință că ești ghidat, prin Duhul tău, să mergi pe un drum care îți ridică Frecvența Înaltă, fără a fi purtat de curenții altor ființe, ca o modalitate de a fi mai autentic, distincții care te fac unic și diferit într-un avans mai conectat la Energii, care gravitează printre noi.

Nu ai venit să cauți afară ceea ce a trăit mereu în tine.
Ai venit să experimentezi viața din interior, cu prezență, cu adevăr, cu responsabilitate interioară, o maturizare în folosirea a tot ce ai ÎN INTERIOR, pentru a avansa și a evolua în ființe cu capacități și abilități înalte pe care o mașină, corpurile goale, nu le poate avea niciodată.

Prin urmare, vine un moment pe parcurs când nu mai ai nevoie de semne.
Pentru că înțelegi că fiecare senzație autentică, fiecare claritate tăcută, fiecare pas cinstit este universul care se recunoaște prin tine.

Și apoi totul se schimbă.

Se lasă purtați de curenți, mase fără să știe unde se îndreaptă, mecanizate, industrializate, accelerate între trecut și viitor, corpuri slabe, care îi contaminează, îi murdăresc, din cauza nevoilor, lipsei și lipsei de IUBIRE.

Corpuri deconectate de la simțuri, accelerate, nechibzuite și precipitate de copil, vor să aibă, să posede ceea ce are celălalt, fără să se iubească pe sine pe dinăuntru și fără să se iubească în exterior, sunt folosite pentru interes, beneficii, fără angajament, fără loialitate, fără onestitate, fără respect, în aparențe și superficialități unde se judecă, critică, se învinovățesc ca niște copii, creând războaie mentale și fizice.

Ei controlează, manipulează și abuzează corpurile, fără să renunțe la firele care îi țin agățați de viciile corpului gol, caută să-l satisfacă rapid, emoțiile și gândurile necontrolate creează limite și îi conduc în abisuri irealiste, fără să știe cum să trăiască sau să se bucure, se joacă fără respect, fără să aprecieze, fără să ceară permisiunea, dezumanizați, înșală, mint, ascund adevărul și realitatea, ca să le ia tot ce au, fără echilibru, fără pace interioară.