Dacă universul te-a pus acolo, este pentru că ești pregătit să primești ceea ce urmează.

 Nu a fost o coincidență.

Nu a fost noroc.
Nu a fost o greșeală pe drum.

Ai ajuns acolo pentru că ceva din tine a fost deja ordonat, a fost deja susținut, a învățat deja ce este necesar. Uneori mintea se îndoiește, dar viața nu face greșeli: nu te pune niciodată în fața unor experiențe, oameni sau oportunități pe care conștiința ta nu le poate integra.

A fi acolo nu înseamnă că totul va fi ușor. Înseamnă că acum ai maturitatea interioară să treci prin asta fără să te rătăci. Că nu mai trebuie să fugi, să forțezi sau să controlezi. Doar ai încredere și primește.

Când universul deschide o ușă, nu-ți cere dovezi... cere prezență.
Și dacă ești acolo, este pentru că acea prezență trăiește deja în tine.

Respiră.
Încredere.
Permiteți.

Ceea ce urmează nu este pedeapsă sau recompensă: este expansiune.

Evoluția nu este AFREA, ci înăuntru prin exemplul tău, de unde atât de mulți profeți au lăsat urme în DRAGOSTE, au semănat semințe de lumină, au plantat acțiuni care ne duc ÎNĂUNTRU, pentru a ne reconecta cu CENTRUL nostru, inima, pentru a-i oferi bogăție și abundență infinită, unificând, integrând toată FIINȚA și FIINȚA Ei, pentru a simți, împreună cu propria lor respirație, ca să nu fie trași de corpuri care se lasă purtate de propriile emoții imature, corpuri deconectate de inimă de răni care nu știu cum să se vindece.

Iubirea de sine înseamnă a nu te lăsa tras de o senzație către unele nevoi de bază ale corpului, unde nu învață să simțe, să se asculte pe sine sau să se observe, ci să poarte straturi care pun ZIDURI la naștere, până la o programare pentru structuri și sisteme de putere externă învechite, din cauza ignoranței emoțiilor lor deconectate de mamă, De un bărbat care nu știe să aibă răbdare, grăbit, impulsiv, impus de un tată pedepsitor, biciuire ca o modalitate de a domina copilul care nu știa să-l înțeleagă, sau să-l înțeleagă, care nu a învățat să se iubească pe sine, sau să iubească în afară, sau să aibă grijă cu dragoste, ci a folosit puținul pe care știa să-l iubească, să-l controleze, să-l abuzeze și să-l manipuleze în beneficiul său, frici care îi consumau pe dinăuntru, scoțându-le la iveală furia, forța exterioară, lupta neîncetată, durerea, minciuna, ascunderea durerii, fără vindecare în interior.

Rănile bărbatului sunt rănile femeii de acum, răspândind o incoerență, lipsă de control atât în interior, cât și în exterior, în corpurile lor, deconectate de inimă și folosind o minte mică, care se excită din rana nevindecată și creează gânduri limitative la fricile și ego-urile corpului, moștenind paraziți energetici care nu au fost vindecate.

Pământul este singurul care este capabil să dea viață materiei, energiilor create cu propria sa lumină interioară cu SUFLETUL său, armonizând, aducând pace în interiorul său, unificând toate uneltele corpului cu mintea sa, ca o modalitate de a canaliza, simți, intui, percepe și capta simțurile sale la o sensibilitate ridicată în corpurile sale, care sunt energii create ÎN INTERIOR.

Ființe umane mai conștiente, spirituale și armonizate cu PĂMÂNTUL.