Uciderea

 Uciderea este un păcat strigător la cer, prin care cineva ia viaţa dăruită de Dumnezeu altcuiva. Ea distruge chipul lui Dumnezeu (omul care a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu). Intenţia de a ucide, ura reprezintă forme de ucidere. Dacă nu se va pocăi, cel ucigaş nu va vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

Păcat strigător la cer

Uciderea este un păcat strigător la cer.^[1] Uciderea înseamnă distrugerea chipului lui Dumnezeu, ceea ce face ca pedeapsa pentru ucidere să fie moartea.^[2]Mâinile care varsă sânge nevinovat sunt urâte înaintea Domnului.^[3] Uciderea este printre acele lucruri care spurcă pe om^[4],ea însemnând călcarea poruncii a 6-a a Decalogului.^[5]

Martorii

Uciderea, ca şi celelalte infracţiuni, trebuia să fie probată de mărturia a cel puţin 2 martori.^[6]Martorului care depunea mărturie mincinoasă în caz de omor i se făcea cum avea el de gând să facă fratelui său (ca şi la celelalte infracţiuni), fiind pedepsit cu moartea. Se scotea astfel răul din mijlocul poporului. În felul acesta, ceilalţi auzeau şi se temeau, şi nu mai făceau o faptă aşa de nelegiuită.^[7]În cazurile de omor nu este admisă nici o răscumpărare căci asta ar însemna o pângărire a ţării de către sângele celui nevinovat; ispăşirea sângelui vărsat se face doar prin vărsarea sângelui ucigaşului.^[8]

Pedeapsa lui Dumnezeu

Domnul răzbună sângele vărsat^[9]iar pe oamenii setoşi de sânge care recurg la înşelăciune nu-i lasă să ajungă la jumătatea vieţii.^[10] Oamenii setoşi de sânge îi urăsc pe oamenii neprihăniţi.^[11]Ucigaşul mustrat de conştiinţă are înclinaţia de a merge la groapă şi nu trebuie oprit de nimeni.^[12]

Voluntar şi involuntar

Ucigaş este acela care a) ucide prin viclenie (prin întinderea de laţuri)^[13]b) ucide un om prin lovirea fie cu o unealtă de fier, fie cu o piatră sau cu o unealtă de lemn capabile de a produce moartea^[14]c) ucide prin împingere din ură sau prin lovire cu mâna din vrăjmăşie^[15]d) ucide pe spărgătorul casei în timpul zilei.^[16]e)vătămarea corporală ce duce la moartea robului în mai puţin de o zi.^[17] f) lovirea unei femei însărcinate soldată cu moartea bebeluşului.^[18]

Ucigaş fără voie este acela care nu i-a întins laţuri aproapelui, şi nici nu i-a fost vrăjmaş înainte.^[19] În această categorie intră cel care aruncă ceva asupra cuiva fără să-l fi pândit, împinge pe aproapele său dar nu din vrăjmăşie, aruncă din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea şi acesta moare^[20], ucide pe spărgătorul casei noaptea.^[21] Ucigaşul fără voie va trebui să locuiască în cetăţile de scăpare special amenajate până la moartea marelui preot. Cetăţile de scăpare sunt întocmite special, pentru ca lungimea drumului să potolească mânia răzbunătorului sângelui.^[22]

Cel Rău este ucigaş

Mântuitorul le spune apostolilor să nu se teamă de cei ce ucid doar trupul, dar care nu pot ucide sufletul (referindu-se la prigonitorii lor), ci să se teamă de cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă, de cel care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă, adică de Cel Rău.^[23]

Cauzele uciderii

Cauza uciderii poate fi

1) Lăcomia de câştig

Cel ce va primi un dar ca să verse sânge nevinovat este blestemat.^[24]Solomon avertizează împotriva hoţilor lacomi de câştig şi capabili de vărsare de sânge pentru a-şi umple casele de pradă.^[25] Apostolul Iacov arată că poftele oamenilor declanşează certuri, pizme, lupte şi în unele cazuri chiar crime.^[26] Iuda îl vinde pe Iisus pe 30 de arginţi.^[27]În schimbul a 70 de sicli de argint, nişte oameni neastâmpăraţi şi fără căpătâi îi omoară pe fraţii lui Abimelec, ajutându-l pe acesta să pună mâna pe putere.^[28] Doi martori mincinoşi, tocmiţi de Izabela, soţia împăratului Ahab, îl acuză pe Nabot de blasfemie, trimiţându-l la moarte, obţinând astfel pentru soţul acesteia via dorită de acesta dar pe care Nabot nu vroia s-o vândă^[29]

2) Teama pierderii puterii, menţinerea puterii, cucerirea puterii

Faraonul porunceşte celor două moaşe ale evreilor, Sifra şi Pua, să omoare băieţii la naştere pentru a preveni înmulţirea acestora şi eventuala alianţă a acestora cu duşmanii Egiptului, ordin nepus în aplicare de moaşe care, temându-se de Dumnezeu, au pretextat în faţa faraonului că femeile evreice sunt vânjoase şi nu aşteaptă venirea moaşei. Văzând acest refuz, împăratul Egiptului ordonă poporului să arunce pruncii de parte bărbătească în râu.^[30]Saul vroia să-l omoare pe David pentru că se temea de ascensiunea acestuia^[31]Abimelec, fiul roabei lui Ierubaal îi ucide, cu ajutorul unor oameni plătiţi, pe cei 70 de fraţi ai lui pentru a accede la putere^[32]Atalia, văzând că fiul ei a murit, îi ucide pe toţi cei de neam împărătesc, cu excepţia lui Ioas, ascuns de sora lui Ahazia, şi îşi asigură tronul^[33]Irod cel Mare, mâniat că fusese înşelat de magi care nu-l anunţaseră de locul naşterii Mântuitorului, ordonă masacrul copiilor de până la 2 ani din Betleem şi împrejurimi căci se temea de apariţia unui nou împărat^[34]Cărturarii plănuiesc uciderea lui Lazăr pentru că acesta, care stătea ca o mărturie vie a puterii Mântuitorului, determina migrarea credincioşilor către Iisus^[35]

3) Mânia şi supărarea.

Cain îl ucide pe neprihănitul Abel din mânie şi supărare, pentru că Dumnezeu n-a privit cu plăcere spre jertfa lui aşa cum făcuse în cazul lui Abel.^[36] Simeon şi Levi, fraţii Dinei, în mânia lor prea sălbatică, i-au ucis pe toţi bărbaţii din cetatea lui Sihem, fără discernământ, pentru a pedepsi necinstirea fecioarei Dina de către Sihem, chiar dacă acesta o iubea şi vroia să se căsătorească cu ea^[37]

4) Idolatria

Împăratul Manase- şi-a trecut fiul prin foc^[38]; şi a vărsat mult sânge nevinovat, ,,până acolo încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul”.

5) Mustrarea

Bătrânii şi cărturarii îl omoară pe apostolul Ştefan care-i mustra cu asprime.^[39](7) Împăratul Ioas îl ucide pe Zaharia, fiul preotului Iehoiada, pentru că îndrăznise să-l mustre, uitând bunăvoinţa pe care a avut-o tatăl băiatului faţă de el.^[40](8)Ioan Botezătorul este omorât din pricina vehemenţei cu care condamna relaţia dintre Irod şi nevasta fratelui său, Filip, Irodiada.^[41]

6) Necinstirea unei fecioare

Absalom îl ucide pe fratele său vitreg, Amon pentru că acesta o necinstise pe sora sa, frumoasa Tamar.^[42]

7) Deznădejdea

După ce şi-a dat seama de păcatul făcut şi s-a căit, Iuda s-a sinucis^[43] din pricina deznădejdii.

8) Invidia

Iisus a fost dat pe mâna lui Pilat de preoţii cei de seamă din pizmă^[44]

Intenţia de ucidere

Intenţia de a ucide pe cineva este şi ea un fel de ucidere chiar dacă această intenţie nu se împlineşte. După ce preacurveşte cu Batşeba, soţia lui Urie şi aceasta rămâne însărcinată, David încearcă să-şi acopere fapta trimiţându-l pe Urie acasă. La refuzul repetat al acestuia, David ordonă comandantului său de oşti, Ioab, să-l pună pe Urie în cel mai greu loc al luptei cu amoniţii şi apoi să-l părăsească acolo, ca să fie omorât. Deşi Ioab nu aplică ordinul, ba dimpotrivă, îl pune pe Urie într-un loc apărat de viteji, acesta moare. Natan, proorocul, îl acuză pe David de preacurvie şi de faptul că a ucis pe Urie ,, cu sabia fiilor lui Amon’’(căci intenţia de a-l ucide este şi ea un fel de ucidere, în acelaşi mod în care Iisus va spune că a te uita la o femeie poftind-o înseamnă că respectivul a şi preacurvit în inima sa^[45]. În acelaşi mod împăratul Ahab este acuzat că s-a făcut ucigaş al lui Nabot căci toate manevrele Izabelei s-au făcut cu complicitatea sa. Fiii lui Israel, care-l urau deja pe Iosif pentru că era fiul preferat al tatălui lor, au început să-l urască şi să-l pizmuiască aprins în clipa în care acesta le povesteşte visele sale-în care el apărea ca cel care va prelua toată puterea în familie. De aceea au plănuit să-l ucidă, dar el a fost salvat de Ruben şi apoi, la sugestia lui Iuda, a fost vândut unei cete de ismaeliţi cu 20 de sicli de argint.^[46]

Ura

Ura este un fel de ucidere sufletească. Apostolul Ioan arată că ,,Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş"^[47]

Ucigaşii nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu

Ucigaşii sunt excluşi de la moştenirea vieţii veşnice^[48] dacă nu s-au pocăit de păcatul lor, aşa cum au făcut David ori Manase. David s-a căit pentru păcatul său^[49]Manase, împărat idolatru, vrăjitor şi criminal^[50], fiind la strâmtoare, în mâna asirienilor, s- a smerit adânc pentru păcatele sale şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile, şi l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu. Apoi Manase a distrus idolii, a aşezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulţămire şi de laudă, şi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. Poporul jertfea tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său.^[51]

^{SURSA  https://ro.orthodoxwiki.org}