Romanii iubesc traditiile stramosesti si le poarta intotdeauna in suflete ca pe o parte a propriei indentitati. Fiecare sarbatoare are farmecul si semnificatiile ei, insa sarbatorile de sfarsit de an si cele de inceput de an par sa fie cel mai aproape de inimile romanilor. Avem foarte multe traditii legate de sarbatori, iar aceasta se datoreaza atat strainilor care s-au abatut pe aceste meleaguri si au decis sa ramana, aducand cu ei traditiile lor, cat si vechilor traditii stramosesti, transmise din generatie in generatie.
Liviu Rebreanu spunea ca traditia adevarata e singura merinda sufleteasca, iar noua, romanilor, ne place sa insotim fiecare sarbatoare religioasa de traditii si ritualuri care au dainuit in timp, pastrandu-se inca si astazi.
Anotimpul cel mai plin de traditii romanesti este iarna. Traditiile legate de sfarsitul de an incep inca de pe 15 noiembrie, o data cu Postul Craciunului, atunci cand oamenii incep sa se pregateasca pentru primirea in suflete a nasterii Mantuitorului. 21 noiembrie este sarbatoarea Ovideniei. In credinta populara, se spune ca se deschid cerurile si sunt primate pomenile pentru cei care au trecut in nefiinta. De asemenea, este noaptea in care oamenii satelor evita sa fie afara cand se lasa intunericul, intrucat animalele incep sa vorbeasca si e bine sa nu fie auzite de nimeni. Se poate spune, insa, ca adevaratul aer de sarbatoare incepe sa se simta la romani din ultima zi a lunii noiembrie, la sarbatorirea Sfantului Andrei, sarbatoare, cu traditii dedicate in special fetelor nemaritate care vor sa-si afle ursitul, a duhurilor dezlantuite si a usturoiului asezat strategic la ferestre.
Pe 4 decembrie, de Sfanta Varvara, femeile isi ung copiii cu miere pentru a-i feri de rau, apoi ii spala cu apa sfintita. La sate este o zi respectata, nici o femeie nu spala rufele, nu lucreaza la gherghef, de frica ca Sfanta Varvara sa nu lase raul asupra lor. In aceasta zi, femeile nu imprumuta nimic, pentru ca se tem sa nu supere pe Sfanta Varvara si sa nu fie rasplatite cu rau.
Despre Mos Nicolae batranii satelor romanesti spun ca se mai numeste si Sannicoara si era, in trecut, renumit mai degraba prin pedepsele pe care obisnuia sa le dea celor necredinciosi, decat prin daruri. Astfel, cu o nuia foarte bine aleasa, Sannicoara plesnea palmele celor care incalcau regulile credintei drepte. Astazi, Mos Nicolae este asteptat de fiecare copil, cu speranta ca in ghetute vor ajunge cele mai bune dulciuri. Daca la mijlocul lunii noiembrie incepe o serie de sarbatori cu traditii care presupun practici magice si credinte dedicate lupilor, in decembrie, Sannicoara este cel care pune capat acestor sarbatori, dand startul sarbatorilor de sfarsit de an. In satele din Bucovina, oamenii cred ca Sfantul Nicolae se face vazut de Anul Nou, cand se deschid cerurile, insa numai la cei care poarta cu adevarat credinta in suflete. Daca ninge in aceasta zi, inseamna ca anul care va urma va fi foarte greu.
O alta sarbatoare importanta la sfarsitul de an este Ignatul, ziua de 20 decembrie, cand oamenii din satele romanesti taie porcul. Este sarbatoarea care ii aduna pe cei plecati departe la un pahar de tarie langa foc. Porcul este randuit conform unor reguli transmise din generatie in generatie. Sangele porcului nu se arunca, ci se lasa la uscat si se foloseste in ritualuri de descantec, pentru femeile insarcinate care s-au speriat sau pentru copiii bolnavi. Atentie! Cutitele cu care se va taia porcul trebuie tinute departe de ochii porcului, pentru ca altfel, acesta nu se va mai ingrasa, iar gospodarul va fi de rasul satului. Este ziua in care, in Bucovina, dar si din alte zone ale tarii, femeile incep sa isi recupereze toate obiectele pe care le-au imprumutat in timpul anului, ca sa poata incepe noul an cu tot ceea ce le trebuie.
Sarbatoarea Craciunului, a nasterii Mantuitorului, este una plina de credinte populare si ritualuri. Este perioada colindelor, a bucuriei intampinarii nasterii lui Iisus. Preotii merg din casa in casa cu icoana, pentru a prevesti nasterea lui Hristos, iar copiii isi pregatesc traistutele. Cand se lasa seara, in Ajun, copiii mici merg din casa in casa cu cantece de slava pentru acesta sarbatoare minunata. Femeile din satele din Bucovina aseaza pe masa un colac mare, impletit si un pahar cu apa rece, ca dar pentru sufletele celor raposati. In satele din Maramures, femeile pun pe pereti prosoape brodate chiar de ele in timpul anului, ca sa se apere de rau, atat ele, cat si familia.
Femeile carora le ramane aluat de la colaci il folosesc pentru a descanta animalele, in caz ca acestea se imbolnavesc. Cand se aseaza masa, nu se pune niciodata intai bautura, ci bucatele obtinute prin truda, altfel, norocul si bunastarea vor parasi acea casa. Este momentul colindelor – cantecele care poarta noroc celor care deschid usile sa le asculte.
Colindele rasuna de cu seara, pana in zori, nu ramane nici o casa necantata. Tinerii se unesc in grupuri si merg cu Vicleimul sau cu Irodul, cu colinde despre siretenia si cruzimea lui Irod. Cine nu le deschide usa – se spune in popor – va avea parte numai de ghinion, intregul an. Se spune ca zgomotul facut de catre colindatori in seara de Ajun alunga tot raul. Cele mai indragite colinde sunt Florile dalbe, Ziurel de ziua, Sus la poarta Raiului, La Vitleem colo-n jos, Trei pastori, Iata, vin colindatori.
Una dintre cele mai frumoase datini este aceea a impodobirii bradului. Nu este un moment doar pentru copii, ci si pentru cei mari, pentru cei care au credinta in suflete. Cele mai frumoase decoratiuni sunt asezate in brad, acesta fiind piesa de rezistenta a sarbatorii de Craciun. Este momentul darurilor. Daca celor mici Mos Craciun le aduce ceea ce au scris in scrisorica, cei mari isi fac daruri intre ei. Poarta ghinion – se spune in popor - sa oferi cuiva esarfe, fulare sau manusi. Poarta noroc darurile precum cartile, tablourile, bijuteriile din aur sau argint. In case miroase a cozonac si a carnati afumati, a colacei proaspat scosi din cuptor.
Craciunul este una dintre cele mai mari sarbatori ale crestinismului, asadar masa de aceasta sarbatoare trebuie sa fie una imbelsugata, plina de merinde bogate. Se spune ca Dumnezeu a dat aceasta sarbatoare ca sa vada veselie si bogatie in casele oamenilor.
Anul Nou este insotit si el de o adevarata pleiada de traditii. In ajun de An Nou, fetele nemaritate pun intr-un bol cu apa neinceputa un ban si o crenguta de busuioc si se spala pe fata cu aceasta apa, iar atunci cand vor merge la culcare, il vor visa pe alesul lor. Pentru copii, ajunul Anului Nou este un moment cu adevarat special. Ei incep sa se pregateasca dis-de-dimineata, repetand uraturile si pregatind cele mai frumoase costume. Copiii sunt cei care dau startul uraturilor, iar cei care nu isi deschid portile vor avea un an lipsit de noroc. Plugusorul este prima uratura care se aude pe ulitele satului, urmata apoi de uraturi specifice copiilor mai mari: capra, pentru ca mai apoi, spre lasarea intunericului, sa vina ursul si mascatii, cu zarva lor specifica, cu galagia si freamatul de sarbatoare care tine pana cand se face din nou ziua. In casele unde sunt fete de maritat, acestea asaza mesele cat mai frumos, pregatesc cele mai bune bucate si asteapta sa vina petitorii. Acestia fac urarile in curte, apoi sunt invitati in casa de catre parintii fetei, sunt cinstiti cu un pahar de tuica sau palinca si sunt pusi la masa, ca sa guste din merindele pregatite de fata.
La miezul noptii, la cumpana dintre ani, fiecare trebuie sa aiba in minte o dorinta sau chiar o lista de dorinte, fie ca este scrisa pe o foaie de hartie sau este purtata doar in inima. Aceasta se va indeplini numai daca exista credinta in suflet. Se spune ca in noaptea de Anul Nou, exista multe duhuri care se plimba printre cei vii, iar cine are o caciulie de usturoi in buzunar, va fi ferit de influenta acestora. Tot de bun augur este sa se tina bani in buzunar (de preferat o bancnota cat mai valoroasa), pentru ca intreg anul sa fie unul bogat. Cine scoate gunoiul din casa in seara de ajun sau in prima zi din noul an isi compromite sansa la noroc. Se spune ca aruncand gunoiul sau orice obiect din casa se arunca, de fapt, norocul. Tot in aceste zile, nu se imprumuta nimic, pentru ca altfel, intreg anul va insemna sa se depinda de altii. Pana in seara de ajun este bine sa se dea inapoi tot ceea cea a fost luat cu imprumut, pentru ca noul an sa se inceapa curat, in plina forta si fara datorii in urma. O alta superstitie spune ca cine va deschide usa la miezul noptii va lasa anul vechi sa isi ia zborul si ii va permite celui nou sa intre in casa. Se mai spune ca pe masa festiva de Anul Nou nu trebuie sa lipseasca pestele, intrucat acesta este aducator de noroc.
Prima dimineata din noul an incepe cu rarile copiilor de bine. Sorcovirea incepe in zorii zilei, insa exista unele zone din tara unde se asteapta terminarea slujbei de Sfantul Vasile, la biserica. Copiii mici merg din casa in casa, cu crengute inflorite sau ornate de ei, cu orez in buzunare. Fiecare casa este sorcovita, ca sa aiba parte de noroc si de bunastare intregul an.
Acestea, dar si multe altele sunt traditiile pe care noi, romanii, inca le mai respectam si le purtam in suflete, le ducem dorul ori de cate ori suntem departe.
Suntem un popor in care fiecare sarbatoare religioasa poarta cu sine o intreaga gama de traditii si de superstitii, insa exista si alte popoare care au ritualurile si credintele lor de Craciun sau la cumpana dintre ani. In Italia, cine nu manaca linte in prima zi a noului an nu va avea o situatie financiara buna. Tot aici, in seara de Anul Nou se arunca pe geam unul dintre obiectele vechi, cu credinta ca acesta era purtatorul de ghinion. Se scapa, astfel, de ghinion si se asteapta ca noul an sa aduca prosperitate. In Spania, trecerea in noul an este vestita de 12 batai de clopote. La fiecare sunet al clopotului, cine manaca cate o boaba de strugure va avea 12 dorinte indeplinite. In Grecia, copiii asteapta daruri, iar acestea sunt ascunse in papucei. In Scotia, se crede ca prima persoana care le trece pragul dupa trecerea in noul an va avea o influenta asupra situatiei generale a anului. Astfel, daca invitatul care soseste primul va fi un barbat, atunci anul va fi unul cu noroc. Daca, invitatul va fi o femeie, atunci lucrurile s-ar putea sa nu mearga tocmai bine.
Ignorate pentru un timp de noile generatii, traditiile au inceput sa isi reintre in drepturi, devenind parte a identitatii nationale, chiar si pentru cei mai tineri.
Anotimpul cel mai plin de traditii romanesti este iarna. Traditiile legate de sfarsitul de an incep inca de pe 15 noiembrie, o data cu Postul Craciunului, atunci cand oamenii incep sa se pregateasca pentru primirea in suflete a nasterii Mantuitorului. 21 noiembrie este sarbatoarea Ovideniei. In credinta populara, se spune ca se deschid cerurile si sunt primate pomenile pentru cei care au trecut in nefiinta. De asemenea, este noaptea in care oamenii satelor evita sa fie afara cand se lasa intunericul, intrucat animalele incep sa vorbeasca si e bine sa nu fie auzite de nimeni. Se poate spune, insa, ca adevaratul aer de sarbatoare incepe sa se simta la romani din ultima zi a lunii noiembrie, la sarbatorirea Sfantului Andrei, sarbatoare, cu traditii dedicate in special fetelor nemaritate care vor sa-si afle ursitul, a duhurilor dezlantuite si a usturoiului asezat strategic la ferestre.
Pe 4 decembrie, de Sfanta Varvara, femeile isi ung copiii cu miere pentru a-i feri de rau, apoi ii spala cu apa sfintita. La sate este o zi respectata, nici o femeie nu spala rufele, nu lucreaza la gherghef, de frica ca Sfanta Varvara sa nu lase raul asupra lor. In aceasta zi, femeile nu imprumuta nimic, pentru ca se tem sa nu supere pe Sfanta Varvara si sa nu fie rasplatite cu rau.
Despre Mos Nicolae batranii satelor romanesti spun ca se mai numeste si Sannicoara si era, in trecut, renumit mai degraba prin pedepsele pe care obisnuia sa le dea celor necredinciosi, decat prin daruri. Astfel, cu o nuia foarte bine aleasa, Sannicoara plesnea palmele celor care incalcau regulile credintei drepte. Astazi, Mos Nicolae este asteptat de fiecare copil, cu speranta ca in ghetute vor ajunge cele mai bune dulciuri. Daca la mijlocul lunii noiembrie incepe o serie de sarbatori cu traditii care presupun practici magice si credinte dedicate lupilor, in decembrie, Sannicoara este cel care pune capat acestor sarbatori, dand startul sarbatorilor de sfarsit de an. In satele din Bucovina, oamenii cred ca Sfantul Nicolae se face vazut de Anul Nou, cand se deschid cerurile, insa numai la cei care poarta cu adevarat credinta in suflete. Daca ninge in aceasta zi, inseamna ca anul care va urma va fi foarte greu.
O alta sarbatoare importanta la sfarsitul de an este Ignatul, ziua de 20 decembrie, cand oamenii din satele romanesti taie porcul. Este sarbatoarea care ii aduna pe cei plecati departe la un pahar de tarie langa foc. Porcul este randuit conform unor reguli transmise din generatie in generatie. Sangele porcului nu se arunca, ci se lasa la uscat si se foloseste in ritualuri de descantec, pentru femeile insarcinate care s-au speriat sau pentru copiii bolnavi. Atentie! Cutitele cu care se va taia porcul trebuie tinute departe de ochii porcului, pentru ca altfel, acesta nu se va mai ingrasa, iar gospodarul va fi de rasul satului. Este ziua in care, in Bucovina, dar si din alte zone ale tarii, femeile incep sa isi recupereze toate obiectele pe care le-au imprumutat in timpul anului, ca sa poata incepe noul an cu tot ceea ce le trebuie.
Sarbatoarea Craciunului, a nasterii Mantuitorului, este una plina de credinte populare si ritualuri. Este perioada colindelor, a bucuriei intampinarii nasterii lui Iisus. Preotii merg din casa in casa cu icoana, pentru a prevesti nasterea lui Hristos, iar copiii isi pregatesc traistutele. Cand se lasa seara, in Ajun, copiii mici merg din casa in casa cu cantece de slava pentru acesta sarbatoare minunata. Femeile din satele din Bucovina aseaza pe masa un colac mare, impletit si un pahar cu apa rece, ca dar pentru sufletele celor raposati. In satele din Maramures, femeile pun pe pereti prosoape brodate chiar de ele in timpul anului, ca sa se apere de rau, atat ele, cat si familia.
Femeile carora le ramane aluat de la colaci il folosesc pentru a descanta animalele, in caz ca acestea se imbolnavesc. Cand se aseaza masa, nu se pune niciodata intai bautura, ci bucatele obtinute prin truda, altfel, norocul si bunastarea vor parasi acea casa. Este momentul colindelor – cantecele care poarta noroc celor care deschid usile sa le asculte.
Colindele rasuna de cu seara, pana in zori, nu ramane nici o casa necantata. Tinerii se unesc in grupuri si merg cu Vicleimul sau cu Irodul, cu colinde despre siretenia si cruzimea lui Irod. Cine nu le deschide usa – se spune in popor – va avea parte numai de ghinion, intregul an. Se spune ca zgomotul facut de catre colindatori in seara de Ajun alunga tot raul. Cele mai indragite colinde sunt Florile dalbe, Ziurel de ziua, Sus la poarta Raiului, La Vitleem colo-n jos, Trei pastori, Iata, vin colindatori.
Una dintre cele mai frumoase datini este aceea a impodobirii bradului. Nu este un moment doar pentru copii, ci si pentru cei mari, pentru cei care au credinta in suflete. Cele mai frumoase decoratiuni sunt asezate in brad, acesta fiind piesa de rezistenta a sarbatorii de Craciun. Este momentul darurilor. Daca celor mici Mos Craciun le aduce ceea ce au scris in scrisorica, cei mari isi fac daruri intre ei. Poarta ghinion – se spune in popor - sa oferi cuiva esarfe, fulare sau manusi. Poarta noroc darurile precum cartile, tablourile, bijuteriile din aur sau argint. In case miroase a cozonac si a carnati afumati, a colacei proaspat scosi din cuptor.
Craciunul este una dintre cele mai mari sarbatori ale crestinismului, asadar masa de aceasta sarbatoare trebuie sa fie una imbelsugata, plina de merinde bogate. Se spune ca Dumnezeu a dat aceasta sarbatoare ca sa vada veselie si bogatie in casele oamenilor.
Anul Nou este insotit si el de o adevarata pleiada de traditii. In ajun de An Nou, fetele nemaritate pun intr-un bol cu apa neinceputa un ban si o crenguta de busuioc si se spala pe fata cu aceasta apa, iar atunci cand vor merge la culcare, il vor visa pe alesul lor. Pentru copii, ajunul Anului Nou este un moment cu adevarat special. Ei incep sa se pregateasca dis-de-dimineata, repetand uraturile si pregatind cele mai frumoase costume. Copiii sunt cei care dau startul uraturilor, iar cei care nu isi deschid portile vor avea un an lipsit de noroc. Plugusorul este prima uratura care se aude pe ulitele satului, urmata apoi de uraturi specifice copiilor mai mari: capra, pentru ca mai apoi, spre lasarea intunericului, sa vina ursul si mascatii, cu zarva lor specifica, cu galagia si freamatul de sarbatoare care tine pana cand se face din nou ziua. In casele unde sunt fete de maritat, acestea asaza mesele cat mai frumos, pregatesc cele mai bune bucate si asteapta sa vina petitorii. Acestia fac urarile in curte, apoi sunt invitati in casa de catre parintii fetei, sunt cinstiti cu un pahar de tuica sau palinca si sunt pusi la masa, ca sa guste din merindele pregatite de fata.
La miezul noptii, la cumpana dintre ani, fiecare trebuie sa aiba in minte o dorinta sau chiar o lista de dorinte, fie ca este scrisa pe o foaie de hartie sau este purtata doar in inima. Aceasta se va indeplini numai daca exista credinta in suflet. Se spune ca in noaptea de Anul Nou, exista multe duhuri care se plimba printre cei vii, iar cine are o caciulie de usturoi in buzunar, va fi ferit de influenta acestora. Tot de bun augur este sa se tina bani in buzunar (de preferat o bancnota cat mai valoroasa), pentru ca intreg anul sa fie unul bogat. Cine scoate gunoiul din casa in seara de ajun sau in prima zi din noul an isi compromite sansa la noroc. Se spune ca aruncand gunoiul sau orice obiect din casa se arunca, de fapt, norocul. Tot in aceste zile, nu se imprumuta nimic, pentru ca altfel, intreg anul va insemna sa se depinda de altii. Pana in seara de ajun este bine sa se dea inapoi tot ceea cea a fost luat cu imprumut, pentru ca noul an sa se inceapa curat, in plina forta si fara datorii in urma. O alta superstitie spune ca cine va deschide usa la miezul noptii va lasa anul vechi sa isi ia zborul si ii va permite celui nou sa intre in casa. Se mai spune ca pe masa festiva de Anul Nou nu trebuie sa lipseasca pestele, intrucat acesta este aducator de noroc.
Prima dimineata din noul an incepe cu rarile copiilor de bine. Sorcovirea incepe in zorii zilei, insa exista unele zone din tara unde se asteapta terminarea slujbei de Sfantul Vasile, la biserica. Copiii mici merg din casa in casa, cu crengute inflorite sau ornate de ei, cu orez in buzunare. Fiecare casa este sorcovita, ca sa aiba parte de noroc si de bunastare intregul an.
Acestea, dar si multe altele sunt traditiile pe care noi, romanii, inca le mai respectam si le purtam in suflete, le ducem dorul ori de cate ori suntem departe.
Suntem un popor in care fiecare sarbatoare religioasa poarta cu sine o intreaga gama de traditii si de superstitii, insa exista si alte popoare care au ritualurile si credintele lor de Craciun sau la cumpana dintre ani. In Italia, cine nu manaca linte in prima zi a noului an nu va avea o situatie financiara buna. Tot aici, in seara de Anul Nou se arunca pe geam unul dintre obiectele vechi, cu credinta ca acesta era purtatorul de ghinion. Se scapa, astfel, de ghinion si se asteapta ca noul an sa aduca prosperitate. In Spania, trecerea in noul an este vestita de 12 batai de clopote. La fiecare sunet al clopotului, cine manaca cate o boaba de strugure va avea 12 dorinte indeplinite. In Grecia, copiii asteapta daruri, iar acestea sunt ascunse in papucei. In Scotia, se crede ca prima persoana care le trece pragul dupa trecerea in noul an va avea o influenta asupra situatiei generale a anului. Astfel, daca invitatul care soseste primul va fi un barbat, atunci anul va fi unul cu noroc. Daca, invitatul va fi o femeie, atunci lucrurile s-ar putea sa nu mearga tocmai bine.
Ignorate pentru un timp de noile generatii, traditiile au inceput sa isi reintre in drepturi, devenind parte a identitatii nationale, chiar si pentru cei mai tineri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.