Traditii de Sfantul Ilie

 In fiecare an, la 20 iulie, lumea crestina il cinsteste pe Sfantul Ilie, unul dintre cei mai mari profeti ai Vechiului Testament. Sarbatoarea lui Sant-Ilie, asa cum mai e cunoscuta in popor, este insotita nu numai de vreme capricioasa si de dezlegarea la mere, ci si de unele dintre cele mai originale traditii din zestrea romanilor.
Sfantul Ilie s-a nascut in tinutul Tesvi, din Galaad (pe teritoriul Iordaniei de astazi), de unde si numele de Tesviteanul, in familia unui preot al Legii Vechi. Sfantul Prooroc Ilie a venit pe lume cu aproximativ 900 de ani inainte de Iisus Hristos, intr-o perioada grea a istoriei poporului ales, in vremea cultului idolilor. Activitatea Sfantului Ilie s-a desfasurat in regatul Israel din Samaria, unde a fost trimis de Dumnezeu pentru a-i vesti regelui Ahab marea seceta. In loc sa se pocaiasca, regele a incercat sa-l ucida pe prooroc. Dumnezeu l-a ascuns intr-o pestera, langa un parau, unde sfantul a fost hranit de un corb, apoi Ilie a ajuns la o vaduva din Sarepta Sidonului (sudul Libanului de astazi), unde a inceput sa faca minuni: l-a inviat pe fiul vaduvei si i-a inmultit faina si uleiul.

Catre sfarsitul anilor de seceta, Dumnezeu l-a trimis din nou pe Ilie la regele Ahab, ca sa-i descopere acestuia ca pricina suferintelor poporului sau era inchinarea la idoli. Ca sa-l cunoasca pe adevaratul Dumnezeu, Sfantul Ilie i-a propus lui Ahab sa ridice un jertfelnic si sa se roage mai intai proorocii lui Baal, apoi el lui Dumnezeu. Poporul, sfetnicii si proorocii s-au rugat idolilor, insa acestia nu le-au auzit ruga, pentru ca nu existau. Spre seara s-a rugat si Sfantul Ilie si Dumnezeu a trimis foc din cer si a ars totul, secand pana si apa din santuri. Atunci, multimile au cazut cu fata la pamant, s-au cait de pacate si i-au ucis pe proorocii si slujitorii zeilor.
In Biblie, se spune ca Sfantul Ilie a fost rasplatit de Dumnezeu, pentru viata lui lipsita de orice pacat, prin ridicarea la cer cu trupul, fara moarte fizica. La fel s-a intamplat si cu Enoh, un alt mare profet al Vechiului Testament. Tot din Scriptura aflam ca, la sfarsitul veacurilor, Ilie si Enoh se vor intoarce pe pamant, il vor infrunta pe Antihrist timp de trei ani si jumatate, vor fi martirizati si vor cunoaste si ei moartea fizica, fireasca pentru orice om.

Sfantul Ilie in traditia populara
In popor, Sfantul Ilie este cunoscut, mai degraba, ca un personaj mitologic, Sant-Ilie, om bun la suflet, dar iute din fire. In Panteonul romanesc, Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui si a focului, identificata cu Helios, din mitologia greaca, si cu Gebeleizis, din mitologia geto-daca. Sant-Ilie mai este numit si Zeul solar, ziua de 20 iulie fiind considerata mijlocul sezonului pastoral, cand ciobanii isi coboara turmele de la stana. In imaginatia populara, Sfantul Ilie este reprezentat ca cel ce si-a ucis parintii la indemnul diavolului. Isi cere iertare pentru fapta savarsita si primeste de la Dumnezeu un car de foc si putere sa-i omoare pe diavoli. Fulgerul este considerat semnul ca Ilie umbla prin cer cu carul de foc, pentru a-i pedepsi pe demoni, iar tunetul este semn ca a mai omorat un diavol. Rotile carului au zimti, care gauresc cerul, iar apa din rai se scurge pe pamant sub forma de ploaie.
De aici si traditia potrivit careia Sfantul Ilie aduce ploile datatoare de bogatie in recolta. Inaintea zilei de Sfantul Ilie se incheie toate obiceiurile de chemare a ploii. In aceasta perioada, pe timp de ploaie, furtuna sau vijelie, oamenii isi fac foarte des semnul crucii, pentru ca Dumnezeu i-a zis lui Ilie, cand i-a dat biciul in mana: Ilie, in toate sa dai, dar in cruce noua sa nu dai!

Obiceiuri de Sfantul Ilie
Se spune ca, daca in ziua de Sfantul Ilie este furtuna, nu trebuie sa se deschida nici usile, nici ferestrele caselor, ca nu cumva sa se ascunda inauntru vreun diavol ce fuge de furia Sfantului. De teama, demonii se ascund prin pomi, pe sub stresinile caselor, in turlele bisericilor, in corpul unor animale, spre care Sfantul Ilie trimite trasnete. In popor, se crede ca diavolii se ascund mai mult in lemnul de carpen, de aceea acest lemn nu este folosit in gospodarie si nici nu se ascunde nimeni sub un carpen, pe vreme de furtuna. Daca tuna de Sfantul Ilie, merele si alunele vor fi viermanoase. Daca ploua, va ploua 20 de zile. In unele zone din tara, sarbatoarea Sfantului Ilie incepe cu cateva zile inainte de 20 iulie si culmineaza, pe 22 iulie, cu cinstirea Sfantului Ilie de foc.
Odinioara, oamenii nu lucrau de Sfantul Ilie, ca sa fie feriti de grindina. In schimb, se obisnuia sa se imparta mere, miere si covrigi pentru cei adormiti. Traditia nu dadea voie sa se manance mere pana pe 20 iulie si nici nu era voie ca merele sa se bata unele de altele, ca sa nu cada grindina. Pe 20 iulie, merele, considerate fructele lui Sant-Ilie, se duc la biserica pentru a fi sfintite, crezandu-se ca astfel vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.
In unele zone din Moldova, in ziua de Sfantul Ilie se mananca grau nou fiert, cu miere de albine. Daca graul nu a fost treierat pana in ajunul praznicului, femeile imbraca straiele de sarbatoare si merg sa secere cativa snopi de grau, pe care ii scutura de boabe, piseaza graul si il fierb, pentru a-l cunsuma cu miere de albine. In alte zone se mananca fructe proaspete, pentru a fi sanatos tot anul umrator, insa nu mere varatece, pentru a nu fi lovit de traznete.
De Sfantul Ilie, la sat avea loc retezatul stupilor, adica recoltarea mierii de albine. La aceasta operatie luau parte numai barbatii curati trupeste si sufleteste, imbracati in straie de sarbatoare, ajutati de un copil. Femeile nu aveau voie sa intre in stupina. Dupa recoltarea mierii, cei ai casei, impreuna cu rudele si vecinii invitati la sarbatoare, gustau din mierea noua si se cinsteau cu tuica indulcita cu miere. Masa festiva, adevarata petrecere cu cantec si joc, asigura belsugul apicultorilor si apara stupii de furtul manei. Era extrem de important ca la aceasta masa sa nu fie prezenti stiutorii de farmece si vraji, caci mierea furata in astfel de zile mari avea puteri magice.
Fetele nemaritate obisnuiau sa mearga pe ascuns in lanurile de canepa si sa se tavaleasca goale prin roua. Daca noaptea visau canepa verde, era semn ca aveau sa se marite cu baieti tineri. De visau canepa uscata, urmau sa se marite cu un barbat mai in varsta.
In zorii zilei de Sfantul Ilie se culeg cele mai bune ierburi de leac, precum busuiocul, care se pun la uscat in locuri umbroase. Se crede ca, daca omul poarta in ziua de praznuire a Sfantului Ilie matisori de salcie, sfintiti la Florii, va fi ferit de fulgere.
   
Targuri si sarbatori de Sfantul Ilie
Odinioara, se obisnuia ca, de praznicul Sfantului Ilie, sa se organizeze targuri si intalniri ale comunitatilor satesti, numite nedei. Un exemplu este Nedeea mocaneasca, din Valea Zanelor (Covasna), obicei ce atrage si astazi sute de turisti. Printre cele mai frumoase manifestari prilejuite de sarbatoarea Sfantului Ilie sunt si vestitele targuri de fete de la Sacele sau de pe Muntele Gaina. (Foto: Ziarul Lumina)

http://www.daciccool.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3541%3Atraditii-de-sfantul-ilie&catid=268%3Alegende-datini-si-obiceiuri&Itemid=827&fbclid=IwAR26Nzcd0JQ4afJUS8Gg9gceq8sULNgKgJONW6uGb5lmXU7hR0oKojwix-g