CELE 12 DARURI DIVINE ☀️

 

Primul dar este Puterea, foloseste-o de fiecare data când ai nevoie.
💠Al doilea dar este Frumusetea, fie ca actiunile tale sa-i reflecte profunditatea.
💠Al treilea dar este Curajul, fie ca vorbele si faptele tale sa aiba siguranta si sa folosesti curajul pe parcursul vietii tale.
💠Al patrulea dar este Compasiunea, fie ca tu sa poti ierta pe cei care ti-au gresit si sa te poti ierta si pe tine însuti când gresesti. Fii amabil si accepta-te cum esti si accepta-i si pe ceilalti.
💠Al cincilea dar este Speranta, fie ca pe parcursul vietii sa crezi ca totul are un rost si e pentru binele tau.
💠Al saselea dar este Bucuria, fie ca tu sa-ti deschizi inima mereu si inima ta sa fie plina de Lumina pura.
💠Al saptelea dar este Talentul, fie ca tu sa-ti descoperi abilitatile speciale si le folosesti la îmbunatatirea lumii.
💠Al optulea dar este Imaginatia, fie ca viziunile tale tale sa-ti realizeze visele.
💠Al noualea dar este Reverenta, fie ca tu sa apreciezi ca esti o minune si sa vezi miracolul din întreaga creatie.
💠Al zecelea dar este Întelepciunea, fie ca prin cunoasterea de sine sa auzi glasul dulce al întepciunii si sa te conduca în viata.
💠Al unsprezecelea dar este Iubirea.Ea va creste de fiecare data când o daruiesti.
💠Al doisprezecelea dar este Credinta.Fie ca tu sa crezi în tine si în puterea ta interioara.
Locul vindecarilor este în tine,
vindecarea este un dar pe care l-a primit fiecare la nastere!
Foloseste-ti frumusetea, curajul, speranta, iubirea ce le ai, invoca puterea, foloseste compasiunea si credinta.
Chiar si în perioadele triste, bucuria este înlauntrul tau, scoate-o afara!
Întelepciunea o ai pentru a te conduce sa treci cu bine peste toate.
Foloseste-ti bine darurile si descopera ca ai si altele, dar cel mai mare dar esti TU ! Si nu uita sa vezi aceste daruri nobile si în ceilalti !

Frumusetea mea cea mai intima...

 

Frumusetea mea cea mai intima...
  "M-am uitat în oglindă și am descoperit că am multe riduri în jurul ochilor, în jurul gurii, pe frunte. Și nu m-am întristat nicidecum, pentru că știu că ele îmi aparțin, mi le-a săpat timpul cu migală ...
  Am riduri pentru că am avut prieteni cu care am râs, am râs mult, până la lacrimi.
Și am cunoscut dragostea, care mi-a făcut ochii să plângă de bucurie.
  Am riduri pentru că am avut copii și am fost îngrijorată de ei încă de la concepție până la naștere, apoi nopți întregi nedormite.
Am riduri și zâmbesc acum la fiecare dintre noile lor descoperiri și la fericirea care mi-o aduc pe chip când îi văd.
Și am riduri pentru că am plâns.
  Am plâns pentru oamenii pe care i-am iubit, care au dispărut, pentru scurt timp, sau pentru totdeauna sau fără să știu de ce.
Am plâns de bucurie sau de tristețe pentru proiecte care mi-au reușit sau care au eșuat.
  Am plâns din cauza febrei copiilor, am plâns pentru durerea lor, și aș fi preferat să iau eu asupra mea toată suferința lor.
Am riduri pentru că am văzut locuri minunate, noi, care m-au făcut să rămân cu gura căscată, cu ochii uimiți de placere și să vars o lacrimă pentru momentul trăit.
În fiecare șanț de pe fața mea, pe corpul meu, istoria mea este ascunsă, emoțiile pe care le-am trăit, frumusețea mea cea mai intimă și, dacă anulez acest lucru, m-aș anula pe mine ca ființă.
Fiecare rid este o anecdotă a vieții mele, un ritm al inimii mele, este albumul foto al celor mai importante amintiri ale mele, iar pentru asta imi spun astăzi că mă iubesc și mă accept așa cum sunt total și profund.
Iubiți-vă corpul și acceptati transformările!!

Zicerile / apoftegmele sfântului avva Zinon din Patericul Egiptean

 

1. Zis-a avva Zinon, ucenicul fericitului Siluan: să nu locuieşti în loc numit, nici să şezi cu un om ce are nume mare, nici să pui temelie a-ţi zidi ţie chilie cândva.

2. Se spunea pentru avva Zinon, că întâi nu voia să ia de la cineva ceva. Şi pentru aceasta cei ce aduceau se duceau scârbiţi, căci nu lua. Şi alţii veneau la dânsul voind să ia ca de la un bătrân mare şi nu avea ce să le dea lor şi se duceau şi ei scârbiţi... Zice bătrânul: ce să fac? Căci şi cei ce aduc se scârbesc şi cei ce vor să ia. Aceasta este mai de folos: oricine va aduce, să iau şi oricine va cere, să-i dau. Şi să făcând, se odihnea şi pe toţi îi împăca.

3. S-a dus un frate egiptean în Siria la avva Zinon şi prihănea gândurile sale înaintea bătrânului. Iar el minunându-se, a zis: egiptenii ascund faptele bune care le au, iar neajunsurile care nu le au, pe acestea pururea le prihănesc. Iar sirienii şi elinii, faptele bune care nu le au, zic că le au, iar neajunsurile care le au, le ascund.

4. Au venit iste fraţi la el şi l-au întrebat, zicând: ce înţelegere are cuvântul acela ce este scris în cartea lui Iov: şi cerul nu este curat înaintea Lui? Şi răspunzând bătrânul, a zis lor: au lăsat fraţii păcatele lor şi cercetează pentru ceruri. Însă tâlcuirea cuvântului aceasta este: de vreme ce numai El este curat, pentru aceasta a zis: şi cerul nu este curat.

5. Spuneau părinţii pentru avva Zinon, că şezând în Schetia, a ieşit noaptea din chilia sa, spre lunca şi rătăcindu-se, a făcut trei zile şi trei nopţi umblând şi ostenindu-se. Leşinând a căzut să moară. Şi iată un copil a statut înaintea lui, având o pâine şi un vas cu apa. Şi îi zicea lui: scoală, mănâncă! Iar el sculându-se, s-a rugat, socotind că este năluca. Iar el a zis lui: bine ai făcut. Şi iarăşi s-a rugat a doua oara şi a treia oara. Şi îi zicea lui: bine ai făcut. Deci, sculându-se bătrânul a luat şi a mâncat. Şi după aceea a zis lui: cât ai umblat, atât eşti departe de chilia ta; ci scoală-te şi vino după mine! Şi îndată s-a aflat la chilia lui. Deci a zis lui bătrânul: intra, fa-ne nouă rugăciune. Şi intrând bătrânul acela s-a făcut nevăzut.

6. Altădată acelaşi avva Zinon, umblând în Palestina şi odihnindu-se, a şezut aproape de o pepenărie să mănânce. Şi i-a zis lui gândul: ia-ţi ţie un castravete şi mănâncă că ce este? Iar el răspunzând, a zis gândului: hoţii în munca merg. Deci cearcă-te pe tine de aici, de poţi suferi munca. [în alte cărţi se zice: şi a început a se bate pe sine. Apoi zice gândului: de nu poţi suferi (şi celelalte)] Şi sculându-se, a statut în arşiţa cinci zile. Şi prăjindu-se pe sine, a zis: nu pot suferi munca. Şi a zis gândului: dacă nu poţi, nu fura şi mânca!

7. Zis-a avva Zinon: cel ce voieşte ca să-i asculte degrabă Dumnezeu rugăciunea, când se scoală, şi-şi întindă mâinile sale către Dumnezeu, mai înainte de toate şi mai înainte de sufletul său, să se roage pentru vrăjmaşii săi din suflet; şi prin aceasta isprăvi, ori pentru ce se va ruga lui Dumnezeu, îl asculta pe el.

8. Spuneau părinţii că era într-un sat unul care postea mult, încât se chema numele lui postitorul. Şi auzind avva Zinon pentru dânsul, l-a chemat pe el; iar el s-a dus cu bucurie. Şi rugându-se ei, au şezut. Deci a început bătrânul să lucreze tăcând, iar postitorul neaflând să vorbească cu dânsul, a început să se supere de trândăvie. şi a zis bătrânului: roagă-te pentru mine, avvo, că voi să mă duc! Zis-a lui bătrânul: pentru ce? Iar el răspunzând, a zis: căci inima mea ca arzându-se este şi nu ştiu ce are. Căci când eram în sat, până seara posteam şi niciodată să nu mi s-a făcut. Zis-a lui bătrânul: în sat te hrăneai din urechile tale. Ci mergi de acum şi mănâncă la ceasul al nouălea! Şi orice faci, întru ascuns fa. Şi cum a început să facă, cu necaz a aşteptat ceasul al noulea, şi ziceau cei ce-l ştiau pe el, că postitorul s-a îndrăcit şi venind el, a spus bătrânului toate. Iar el i-a zis lui: aceasta cale este după Dumnezeu.

9. Doi fraţi locuind deosebi, mergeau unul către altul. Şi a zis unul dintr-înşii celuilalt: voiesc să mă duc la avva Zinon şi să-i spun lui un gând. A zis şi celalalt: şi eu aceasta voiesc. Deci s-au dus amândoi împreună. Şi luându-i pe fiecare deosebi şi-au spus gândurile lor şi unul spunându-le a căzut înaintea bătrânului, rugându-l cu multe lacrimi ca să se roage lui Dumnezeu pentru dânsul. Şi bătrânul i-a zis lui: mergi, nu te slabi pe tine şi nu grăi de rău pe cineva şi nu te lenevi de rugăciunea ta! Şi ducându-se fratele, s-a vindecat. Iar celalalt spunându-i gândul sau către bătrân, a adaus moale şi cu nebăgare de seama: roagă-te pentru mine! Dar n-a cerut cu deadinsul. Iar după o vreme s-a întâmplat de s-au întâlnit unul cu altul. Şi a zis unul dintr-înşii: când am mers către bătrânul, i-ai spus lui gândul care ziceai că voieşti să-l spui lui? Iar acela i-a zis: da, i-am spus! A întrebat acela: oare te-ai folosit după ce i-ai spus? Răspuns-a fratele: da, m-am folosit, că pentru rugăciunile bătrânului m-a vindecat Dumnezeu! Iar celalalt a zis: eu măcar de i-am mărturisit gândurile mele, nu am simţit vreo uşurare. Zis-a lui cel ce s-a folosit: şi cum te-ai rugat bătrânului? Răspuns-a acela: i-am zis lui: roagă-te pentru mine, că am acest gând! Iar el a zis: eu mărturisindu-mă lui, am udat picioarele lui cu lacrimile mele, rugându-l ca să se roage lui Dumnezeu pentru mine. Şi prin rugăciunea lui m-a vindecat Dumnezeu. Iar aceasta ne-a povestit nouă bătrânul, învăţându-ne, că se cade celui ce roagă pe vreunul din părinţi pentru gânduri cu osteneala şi din toată inima să se roage, ca lui Dumnezeu. şi atunci va dobândi. Iar cel ce se mărturiseşte cu nebăgare de seama, sau ispiteşte, nu se foloseşte, ci se şi osândeşte.

10. Zicea avva Zinon că i-a povestit lui fericitul Serghie, egumenul din Pediada, o povestire ca aceasta: odată - zice - călătorind noi cu un bătrân sfânt, fiind şi alt fraţi împreună cu noi, ne-am rătăcit pe cale. Şi neştiind unde mergem ne-am aflat în semănaturi şi am călcat puţin din semănaturi. Iar plugarul simţind, că s-a întâmplat de lucra acolo, a început a ne ocara şi a zice cu mânie: voi călugări sunteţi? Voi va temeţi de Dumnezeu? De aveaţi frica lui Dumnezeu înaintea ochilor, nu făceaţi aceasta. Deci îndată ne zice nouă sfântul acela bătrân: pentru Domnul nimeni să nu grăiască! Şi se ruga plugarului cu blândeţe, zicând: bine zici, fiule; de am fi avut frica lui Dumnezeu aceasta nu am fi făcut, ci pentru Domnul, iartă-ne, că am greşit! Iar acela, înspăimântându-se pentru nerăutatea şi smerenia bătrânului, alergând la noi, a căzut la picioarele bătrânului, zicând: iartă-mă pentru Domnul şi ia-mă cu voi! Şi adăuga fericitul Serghie: iată blândeţea şi bunătatea sfântului ce a putut cu ajutorul lui Dumnezeu să facă! Şi a mântuit sufletul ce era făcut după chipul lui Dumnezeu pe care îl voieşte Dumnezeu, mai mult decât nenumărate lumi cu banii lor.

11. Odată ne-am dus la unul din părinţi şi l-am întrebat pe el zicând: de va avea cineva vreun gând şi se vede pe sine biruit; şi de multe ori citind cele ce au zis părinţii pentru un gând ca acela, se ispiteşte să facă acelea şi nicidecum nu poate, oare ce este mai bine: a veşti vreunuia din părinţi gândul, sau a se sârgui singur să uneltească acelea care a citit şi a se îndestula cu ştiinţa sa? Răspuns-a bătrânul: că trebuie să-l vestească către cel ce poate să-l folosească şi să nu se nădăjduiască întru sine. Ca nu poate cineva să-şi ajute luişi şi mai vârtos de a fi cuprins de patimi. Ca mie, tânăr fiind, mi s-a întâmplat una ca aceasta. Ca aveam patima sufletească şi mă biruiam de dânsa. Şi auzind pentru avva Zinon, că pe mulţi care se aflau să i-a vindecat, am voit să mă duc şi să-i vestesc lui; iar satana mă oprea, zicând că de vreme ce ştii ce trebuie să faci, fa cum citeşti şi nu te mai duce şi supăra pe bătrânul.
Deci când mă porneam să mă duc şi să-i vorbesc lui, războiul se uşura de la mine cu meşteşugirea diavolului ca să nu mă duc. Iar după ce mă plecam să nu merg, iarăşi mă stăpâneam de patimă. Şi aceasta a meşteşugit vrăjmaşul asupra mea multă vreme, nelăsându-mă să vestesc bătrânului. Iar da multe ori m-am dus la bătrânul, vrând să-i spun lui gândul şi nu mă lăsa vrăjmaşul, aducând ruşine în inima mea şi zicând: de vreme ce ştii cum trebuie să te vindeci, ce trebuinţă este a spune cuiva? Căci porţi grijă de sine; ştii cum au zis părinţii. Şi acestea, zice, îmi aducea pizmaşul, ca să nu arăt doctorului patima şi să mă vindec. Iar bătrânul mă cunoştea că am gânduri, dar nu mă vădea, aşteptând ca însumi să le vestesc pe ele. Şi mă învăţa pentru viaţă cea dreapta şi mă slobozea. Iar mai pe urma plângând, am zis întru sine: până când, ticăloase suflete, nu vrei să te tămăduieşti? Alţii vin de departe la bătrânul şi iau lecuire, iar tu nu te ruşinezi, şi având doctorul aproape, nu vrei să te tămăduieşti? Şi aprinzându-mă cu inima, m-am sculat şi întru sine-mi am zis, că dacă voi merge la bătrânul şi nu voi afla pe nimeni acolo, voi cunoaşte că este voia lui Dumnezeu a-mi mărturisi gândurile mele. Şi mergând eu acolo, n-am aflat pe nimeni. Deci bătrânul mă învăţa după obicei pentru mântuirea sufletului şi cum ar putea cineva să se curăţească de cugetele cele spurcate. Iar eu iarăşi ruşinându-mă şi nemărturisindu-mă, vroiam să mă duc şi sculându-se bătrânul, făcu rugăciune şi mă petrecea mergând înaintea mea, până la uşa cea de afară. Iar eu mă munceam cu gânduri, să spun bătrânului sau să nu spun, şi cu încetul păşind, mergeam după dânsul; iar bătrânul întorcându-se şi văzându-mă muncindu-mă de gânduri, mă loveşte în piept încetişor şi îmi zice: ce ai? Om sunt şi eu. Şi dacă mi-a zis bătrânul acest cuvânt, mi s-a arătat că mi-a deschis inima mea şi am căzut la picioarele lui, rugându-l pe el cu lacrimi şi zicând: miluieşte-mă! Iar el mi-a zis: ce ai? Şi i-am zis lui: nu ştii ce am? Şi mi-a zis: tu trebuie să spui ce ai. Iar eu cu mare ruşine de abia mi-am mărturisit patima mea. Şi mi-a zis: dar de ce atâta vreme te ruşinezi a spune? Au nu sunt şi eu om? Însă voieşti să-ţi spun şi eu ceea ce ştiu? Au nu sunt acum trei ani, de când ai aceste gânduri şi venind aici nu le mărturiseşti? Iar eu mărturisind şi căzând şi rugându-mă, am grăit lui: miluieşte-mă pentru Dumnezeu şi mă învaţă, ce să fac! Şi mi-a zis: du-te şi nu te lenevi în rugăciunea ta şi nu cleveti pe nimeni! Iar eu mergând la chilia mea şi nelenevindu-mă de rugăciunea mea, cu darul lui Hristos şi cu rugăciunea bătrânului, de aici înainte n-am mai fost supărat de patima aceea. Deci trecând un an, mi-a venit un gând ca acesta: nu cumva m-a miluit Dumnezeu pentru mila Sa, iar nu pentru bătrânul? Şi aceasta venindu-mi în minte, am mers către dânsul, vrând a-l ispiti şi luându-l în laturi, i-am făcut metanie, zicând: roagă-te pentru mine, părinte, pentru gândul meu ce ţi l-am mărturisit oarecând! Iar el m-a lăsat zăcând la picioarele lui şi tăcând puţin, mi-a zis: scoală-te, ai credinţa către mine! Iar eu auzind acestea, voiam să mă înghită pământul de ruşine şi sculându-mă, nu puteam căuta asupra bătrânului, şi mirându-mă şi spăimântându-mă, am plecat la chilia mea.

Psalm pentru părinţi

 

Nu-i mai apostofraţi pe copii că nu adorm liniştiţi. Şi nici atât de repede ca voi. Într-o zi, liniştea o să vă pară înspăimântătoare!

Bucuraţi-vă când dimineaţa găsiţi o jumătate de tub de pastă de dinţi risipită în chiuvetă. Într-o zi veţi găsi Colgate-ul întărit şi nedesfăcut de nimeni!

Bucuraţi-vă când faţa de masă e plină de dulceaţă. Şi chiar şi atunci când gemul vă ajunge-n galoşi. Într-o zi, borcanul va face mucegai în dulap.

Bucuraţi-vă când pantofiorii lasă urme de noroi pe covorul din sufragerie sau, uneori, chiar şi pe cearceaful din dormitor. Într-o zi, la uşa voastră nu vor mai fi nici măcar pantofii.

Bucuraţi-vă când fiii şi fiicele stau cu lumina aprinsă până noaptea târziu, chirciţi la birou să scrie referate. Nu-i mai certaţi că e ” lumina scumpă! ” Într-o zi o să vă speriaţi că-i prea devreme întuneric.

Bucuraţi-vă când în casă este debandadă şi hainele sunt aruncate în toate ungherele! Într-o zi veţi deschide şifonierul şi veţi găsi păianjeni.

Bucuraţi-vă când sunteţi bombardaţi de întrebări la care nici nu ştiţi şi nici nu aveţi chef să oferiţi răspunsul. Într-o zi n-o să mai fiţi întrebaţi de nimeni nici măcar când v-aţi născut.

Bucuraţi-vă când pruncii vă scotocesc prin genţi şi vă împrăştie mărunţişurile prin casă. Într-o zi, când veţi deschide uşa casei venind încărcaţi de la piaţă, veţi fi întâmpinaţi de … nimeni!

Bucuraţi-vă acum … Într-o zi aţi da tot ce aveţi mai scump, numai să trăiţi macar o clipă ”stresul de altădată”, când pruncii vă umpleau casa … şi urechile de zgomot!

Bucuraţi-vă că Domnul ne-a dat copii. Ei ne învaţă să fim părinţi. Fără prunci n-am înţelege dragostea de Tată a lui Dumnezeu. Fiţi ca taximetriştii : căraţi-vă peste tot copiii, dar mai ales la biserică. Într-o zi, Dumnezeu vă va umple casa de sfinţi!
😃👏
🙏🏻🙏🏻🙏🏻

Cele mai cunoscute 7 rugăciuni scurte către Maica Domnului

 

Cuvine-se cu adevărat

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.

Apărătoare Doamnă

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Sub milostivirea ta scăpăm

Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoie, [ci] din primejdie ne izbăvește pe noi, una curată, una binecuvântată!

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Stăpână, stăpână

Stăpână, stăpână primește rugăciunile nevrednicilor robilor tăi și ne izbăvește pe noi dintru toată nevoia și necazul. Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzește-ne sub sfânt acoperământul tău.

Împărăteasa mea

Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, prietena săracilor, bucuria celor mâhniți, acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi; deci, dezleagă-l precum voieşti, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, o, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

Niciodată nu vom tăcea

Niciodată nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, a vesti puterile tale, noi nevrednicii, că de nu ai fi stătut înainte rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi mântuit dintru atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? De la Tine Stăpână nu ne vom depărta, că pe robii tăi pururea îi mântuieşti din toate nevoile.

Adevăr crud de lumină : Numai lui Hristos îi pasă de tine suflete !

Mama și banii

O bătrânică dintr-un sat a rămas văduvă și n-are cu cine să-și împărtășească durerea.
    Copiii s-au împrăștiat prin lume și chiar i-au spus să-și vândă casa și gospodăria și să se mute la ei în oraș, că au locuințe mari și confortabile.
Bătrânica a decis să nu se grăbească: “Ca mamă aș putea să trăiesc și fără bani. Iar dacă ei mă primesc fără bani, atunci aș putea vinde totul și mai târziu, nu e o grabă.

Și cine știe ce mă așteaptă în viitor? Nici nu știu la cine să mă duc: și fiica e de treabă, și fiii la fel. Cândva toți am fost o familie foarte unită.

Dar cu timpul poate s-au schimbat și ei, poate au uitat de dragostea de odinioară.

  Cum îi mângâiam, aveam grijă de ei și câte nopți nedormite au fost… Atunci eu nu așteptam nici un ban de la ei”.

A venit bătrânica la Mihai, el a primit-o cu drag, de bani nu a spus un cuvânt.
Dar după puțin timp Mihai s-a schimbat foarte mult, nu-l mai recunoștea, a devenit ca un străin…

– Fiule, spune-mi, ce ți s-a întâmplat? Spune-mi totul, așa cum făceai când erai copil mic.
– Lasă-mă mamă, am treburi, sunt ocupat, poate e mai bine să te duci să trăiești la Maria?

“Mihai nu mai are nevoie de mine acum, de vrea să închidă ușa din urma mea. Oare cum mă va primi fiica? Ea era atât de bună la suflet când era mică”.
Nici Maria n-a vrut s-o primească:

 “Mergi la Ionel să trăiești la el ! ”.

“De bani are nevoie, dar de mamă ba!” – se gândi bătrânica înlăcrimată și a mers la Ionel…
A ajuns la Ionel, el era cam mâhnit. Se uita la mamă ca un om străin.

Îi spune: “Tu bani să-mi dai! Eu voi cumpăra o mașină! Sau vrei să îi duci la biserica ta?

    Aici nu ești musafir, dacă vei trăi cu noi va trebui să plătești pentru asta.
Vei avea grijă de copiii mei, dar să nu crezi că vei avea ceva pentru asta.

   Au trecut vremurile când erai gospodină, azi trebuie să asculți tu de noi.
Și nu uita să ții limba după dinți.

   Îți voi scrie pe o foaie ce ai voie și ce nu, ce ți se permite să spui și când trebuie să taci. Vecinilor să le zâmbești mereu, să le faci impresia că toți suntem fericiți.

Aici toți ne respectă, să fii atentă să nu ne afectezi autoritatea. Căci ești din altă generația și cine știe cum ne poți face de rușine! Dar bine, hai să vorbim despre bani”.

– Dar de ce nu întrebi mai întâi dacă îi am?

– Ce ai făcut cu ei? Parcă ai vândut toată averea? Înțelege, mamă, fără bani nu ne trebuiești.

Atunci bătrânica a plecat la gară… Ședea plângând la peron, iar vizavi era un colonel cu familia sa.

   El o privea cu multă durere și a îndrăznit să o întrebe.

“Bunicuțo, spune-mi, ce ți s-a întâmplat? Poate cineva te-a supărat?”
“Am trăit în oraș puțin la copii mei. Mi-au spus că fără bani nu au nevoie de mine. Dar oare chiar e vorba de bani, sau mai curând de împietrirea inimilor lor?”

Bărbatul și-a chemat soția, i-a povestit totul pe scurt și a întrebat-o cu drag:

 “Poate luăm bătrânica la noi?”
“Eu nu demult mi-am înmormântat mama, pe care am iubit-o foarte mult. Acum totul e trist, lumea s-a schimbat. Hai, bunicuțo, la noi să ne alini puțin din durere!”

“Îți mulțumesc din inimă pentru grijă! Dar înainte de asta aș vrea să mergeți cu mine la copiii mei. Nu voi plânge și nu le voi reproșa nimic, doar vreau să le spun un cuvânt”.

S-au adunat toți copiii la masă, iar mama le-a spus:

 “Am decis să vă părăsesc. De acum acestor oameni le voi fi mamă și lor le voi da toți banii câștigați!”

Vaaai!
     S-au tulburat grav cu toții și au început să se învinuiască unul pe altul, să caute vinovatul.
   
   De ce îi părăsește mama și pleacă la alții?…
Dar colonelul cu o voce dură a oprit toată gâlceava.

 “Puteți împărți banii între voi!
    
Vouă vă trebuie bani, iar eu am nevoie de mamă!
   
   Eu voi avea grijă de ea.

A plecat mama cu acei oameni pentru totdeauna, dar mereu se ruga la Dumnezeu pentru copiii săi.

   În noua familie a fost primită cu multă căldură și nimeni nu i-a cerut nici un ban.

Iar copiii de atunci sunt tulburați de păcate, dragostea de bani le-a alungat toată pacea și de acum nici banii nu le aduc nici o plăcere.

 Banii pleacă și vin, iar mama a plecat ca să nu mai vină…

Această istorioară e pentru cei care au încă mame în viață.

 Să vă deschidă Dumnezeu ochii să vă prețuiți părinții acum, ca mai apoi, când nu va mai avea cine să vă audă, să nu aveți de suferit pentru păcatele de acum!
    ( text prelust de la un tânăr orfan)
 
     Fara mamă nu ai fi văzut Lumina zilei de azi !
    Lumina din colțul inimii tale arde prin ruga mamei !

   Mâine mergi să săruți mâna mamei tale...
    Dacă a plecat sus  aprinde o candelă sau  un muc de lumânare la mormântul ei și mergi la biserică , vine si ea la Liturghie cu tine !..
   
  Adevăr crud de lumină :
    Numai lui Hristos îi pasă de tine suflete !
   
   Hristos a Înviat !
      

 

Sinaxar 2 Iunie

 

 

Sinaxar 2 Iunie

 

În această lună, în ziua a doua, pomenirea celui între sfinţi Părintele nostru Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului.

Acesta a trăit pe vremea împărăţiei păgânului împărat Constantin Copronim, născut în împărăteasa cetăţilor, Constantinopolul, părinţii lui erau de bun neam şi vestiţi, numindu-se Teodor şi Evdochia. Acest Teodor a fost iscălitor de cărţile împărăteşti cele poruncitoare. Şi fiind el pârât că este închinător al dumnezeieştilor icoane, a fost chinuit cu bătăi, şi trimis în izgonire la Milasa cu pază cumplită, şi după aceea a fost chemat, şi nesupunându-se poruncilor împărăteşti, iarăşi a fost izgonit la Niceea, şi trăind acolo şase ani cu multă nevoinţă, şi-a primit sfârşitul. Iar fiul său acesta, cinstitul Nichifor tocmai din naştere a fost înfăşat cu cununile Ortodoxiei şi crescut cu laptele dreptei credinţe, şi trecând vârsta prunciei şi bine-învăţând, a fost rânduit în ceata scriitorilor. După aceea, socotind că toate sunt pleavă şi păianjeni, s-a dus din cetate şi a mers la Propontida. Şi acolo singur a fost dat către Dumnezeu, petrecând cu multe trude şi petrecere rea. Deci întâmplându-se a se săvârşi marele arhiereu Tarasie, Nichifor acesta a fost rugat de împărat să ia scaunul Patriarhiei Constantinopolului. Deci, peste puţină vreme răposând împăratul numit mai sus, şi ajungând fiul său Stavrache moştenitor al împărăţiei, a cărui viaţă scurtă fiind, a primit sceptrul împărăţiei Mihail cel binecredincios. Deci, pe acesta pogorându-l din împărăţie Leon cel cu nume de fiară, şi luând el împărăţia, a stat împotriva sfintelor icoane, şi asupra dreptei noastre credinţe. Însă cu neputinţă este să spunem şi să scriem câte a zis cu îndrăzneală către păgânul şi spurcatul acela cinstitul Părintele nostru Nichifor. Iar urâtorul de Dumnezeu, îndată pogorându-l din scaun şi izgonindu-l şi băgându-l în temniţă, a dat poruncă să nu aibă nici o căutare sau mângâiere de la nimenea. Şi aşa a rămas viteazul suflet chinuindu-se, până când acest ticălos împărat şi-a lepădat sufletul, tăiat fiind şi sfărâmat de ai săi în biserica cea din Far. Iar fericitul acesta, fiind supărat de nevoi şi de patimi rele în mulţi ani, şi fiind aproape de 70 de ani, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Hristos Dumnezeu, petrecând nouă ani în arhierie şi 13 ani în surghiun. Deci, se săvârşeşte pomenirea lui în cinstita biserică a Sfinţilor Apostoli, unde se află cinstitele lui moaşte.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor 38 de Mucenici, care în baie fiind băgaţi şi pecetluindu-le uşa s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Maici care, împreună cu trei sfinţi fii ai săi, de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuviosului Mucenic Erasm, cel ce a locuit în Hermelia Ahridului şi care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintilor 20.000 ce au crezut în Hristos prin Sfântul Erasm, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Dimitrie cel ce în Filadelfia a mărturisit la anul 1657, şi care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.

Sfântul Mucenic Ioan cel Nou din Suceava  a trăit în sec. al XIV-lea în oraşul Trebizond. El era un comerciant, credincios, evlavios şi ferm în ortodoxia sa, fiind generos cu cei nevoiaşi.

Odată, aflându-se pe o corabie ocupându-se cu comerţul său, căpitanul vasului, care nu era ortodox, a intrat în conflict cu Ioan, discutând despre credinţă. Neplăcându-i cuvintele sfântului, căpitanul a hotărât să se răzbune şi să-i facă probleme odată ajunşi la Cetatea Albă. Cât vasul a acostat la Cetatea Albă, căpitanul s-a dus la conducătorul oraşului care era închinător la foc şi i-a spus că pe corabia sa se află un om învăţat care vrea să devină şi el închinător la foc. Astfel, conducătorul l-a chemat pe Ioan să se alăture închinătorilor la idol şi să renunţe la credinţa sa.

Sfântul s-a rugat în secret chemându-L în ajutor pe Cel Care a spus: "Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt" (Marcu 13:11). Dumnezeu i-a dat curaj şi înţelepciune să facă faţă celor necredincioşi şi să mărturisească drept că este creştin, după care a fost supus la bătăi crunte şi trupul i-a fost sfâşiat şi carnea de pe el cădea bucăţi. Sfântul mucenic a mulţumit lui Dumnezeu pentru că l-a făcut vrednic să-şi verse sângele pentru EL, curăţindu-l de păcate.

Păgânii l-au băgat în lanţuri şi l-au închis în închisoare până a doua zi. În dimineaţa următoare, conducătorul oraşului a ordonat să fie adus din nou la el şi mucenicul s-a prezentat cu faţa luminată şi bucuroasă. Refuzând cu curaj să se lepede de Hristos şi numindu-l pe guvernator unealtă a lui satana, mucenicul a fost bătut cu bâte până când toate cele dinăuntrul său au ieşit la vedere.

Mulţimea adunată n-a putut suporta spectacolul macabru şi l-a huiduit pe guvernator pentru torturarea unui om fără apărare. Apoi, oprind bătaia, guvernatorul a dat ordin ca mucenicul să fie legat de coada unui cal sălbatic şi să fie tras de picioare pe străzile oraşului. În special locuitorii cartierului iudeu şi-au bătut joc de el şi au aruncat cu pietre. În cele din urmă, cineva a luat o sabie şi i-a tăiat capul martirului.

Trupul sfântului şi capul tăiat au zăcut acolo până seara şi nici un creştin nu a avut curajul să-l ridice. Noaptea a apărut deasupra lui un stâlp de lumină şi o mulţime de lumini aprinse. Trei oameni care aveau lumini cântau psalmi şi înmiresmau trupul sfântului. Unul dintre iudei, crezând că sunt creştini care au venit după trupul mucenicului a luat un arc şi a vrut să tragă în ei dar puterea lui Dumnezeu l-a oprit şi l-a împietrit.

Dimineaţa, viziunea a dispărut dar arcaşul a rămas pe loc împietrit. Abia după ce a mărturisit ce i s-a întâmplat din voia lui Dumnezeu, a fost eliberat de legăturile invizibile. Când a auzit guvernatorul a dat permisiune să se îngroape trupul mucenicului în biserica oraşului. Acestea s-au întâmplat între anii 1330 şi 1340. Unii spun că martiriul s-a săvârşit în altă perioadă, de exemplu Sf. Nicodim de la Sfântul Munte vorbeşte de anul 1642, în timp ce alţii spun că ar fi 1492.

Căpitanul care l-a trădat pe Sf. Ioan s-a căit de faptele sale şi s-a hotărât în secret să fure moaştele şi să le ducă în ţara lui. Însă sfântul i-a apărut în vis preotului bisericii şi l-a înştiinţat de aceasta.  După 70 de ani, moaştele Sfântului Ioan cel Nou au fost mutate la Suceava capitala Moldo-Vlahiei şi aşezate în biserica catedralei.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului

Cu faptele dreptei credinţe strălucind, toată Biserica ai luminat, însoţindu-te cu smerenia cea dătătoare de înălţare, tu, cinstea cea mărită a celor două lăcaşuri, podoaba şi înfrumuseţarea patriarhilor, mărite Nifon. Iar acum umple de dumnezeieşti daruri pe cei ce cu credinţă te măresc pe tine.

Condacul 1

Pe vrednicul păstor, Sfântul Nifon al Constantinopolului, ierarhul cel minunat la Bisericii lui Hristos, cel ce, ca un luceafăr prealuminos a strălucit cu înţelepciunea şi cu smerenia pe toate laturile Ortodoxiei, să-l lăudăm după cuviinţă, ca pe un mărgăritar de mult preţ al Bisericii neamului românesc, zicându-i cu evlavie din adâncul inimii: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Icosul 1

Din tinereţile tale, harul Duhului Sfânt te-a călăuzit să-ţi înfrumuseţezi viaţa şi lucrarea rugăciunii după poruncile Evangheliei lui Hristos. Drept aceea, cu multă dragoste şi râvnă, luând crucea pe umeri, ai urmat Stăpânului Mântuitor, pentru care faptă te lăudăm, zicând:
Bucură-te, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, floare duhovnicească a ţinutului Dalmaţiei;
Bucură-te, mângâierea evlavioşilor tăi părinţi;
Bucură-te, purtătorul numelui Sfântului Nicolae, ocrotitorul tău;
Bucură-te, cel ce ai crescut în dreapta credinţă;
Bucură-te, că din pruncie sufletul tău s-a făcut sălaş al Duhului;
Bucură-te, mlădiţă bună altoită în Hristos;
Bucură-te, că din tinereţe ai iubit frumuseţile Ortodoxiei;
Bucură-te, că, luând Crucea, ai urmat lui Hristos;
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu a cuprins inima ta;
Bucură-te, minte luminată şi înţelepţită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, următor al predaniilor Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 2-lea

Pătruns fiind de iubirea lui Hristos, încă din fragedă vârstă ai părăsit grija cea lumească şi, îmbrăţişând viaţa smerită a monahilor, ai fost îmbrăcat în chip îngeresc. Pentru aceasta, ai mulţumit totdeauna lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Ca o floare, care se deschide rodului, Sfinte Părinte Nifon, alegând să mergi pe calea virtuţilor, ţi-ai deschis sufletul spre lumina învierii, făcându-l să crească întru roadele Duhului Sfânt. De aceea, ca unui purtător de Dumnezeu, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, mugur al sfinţeniei udat de apa vieţii;
Bucură-te, cămară care ţine roadele Duhului Sfânt;
Bucură-te, iconom al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, râvnitor pentru casa Domnului;
Bucură-te, îndreptător al credinţei şi chip al blândeţilor;
Bucură-te, omule al lui Dumnezeu şi slugă credincioasă;
Bucură-te, smerit ascultător în mănăstirile Athosului;
Bucură-te, ucenic al pustnicului Antonie;
Bucură-te, următor şi împlinitor al pravilelor călugăreşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai hrănit sufletul cu înţelepciunea;
Bucură-te, candelă aprinsă din lumina Învierii lui Hristos;
Bucură-te, lucrătorul virtuţilor mântuitoare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 3-lea

Cunoscând mai-marii cetăţii Tesalonicului înţelepciunea şi viaţa ta îmbunătăţită, după trecerea la cele veşnice a mitropolitului lor, te-au chemat să fii întâistătător, păstor şi învăţător. Drept aceea, întru smerenie, ai primit această înaltă chemare, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Îndreptător credinţei şi pildă de înţelepciune te-ai arătat păstoriţilor tăi, în cetatea Sfântului Dimitrie izvorâtorul de mir, Sfinte Ierarhe Nifon, vrednicule de laudă, căci învăţătura şi faptele tale au uimit chiar şi pe cei necredincioşi, numele tău făcându-se cunoscut în toate părţile Ortodoxiei. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt;
Bucură-te, sârguincios slujitor al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, înţelept luminător al credincioşilor ortodocşi;
Bucură-te, blândeţe şi tărie duhovnicească drept călăuzitoare;
Bucură-te, păstorul cel bun al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, învăţător şi tâlcuitor iscusit al Sfintelor Scripturi;
Bucură-te, luptător neînfricat împotriva nedreptăţilor;
Bucură-te, povăţuitorul monahilor şi sfătuitorul pustnicilor;
Bucură-te, stâncă neclătinată de zbuciumul lumesc;
Bucură-te, reazemul celor osteniţi şi ajutorul sărmanilor;
Bucură-te, bun chivernisitor al lucrurilor bisericeşti;
Bucură-te, iubitorule de pace şi dreptate pe pământ;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 4-lea

Ca o făclie purtătoare de lumină din lumina Preasfintei Treimi s-a arătat slujirea ta arhierească în întunericul necunoştinţei, căci ca nimeni altul, între ierarhii timpului tău, te-ai ostenit a conduce neamurile către lumina învăţăturii Mântuitorului Hristos. Drept aceea, învăţând şi sfinţind pe cei binecredincioşi, mulţumeai pururea lui Dumnezeu pentru darurile pe care le-ai primit, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Fericite Ierarhe Nifon, numele tău şi faptele tale sfinte fiind cunoscute în toată Ortodoxia, Bunul Dumnezeu a binevoit ca să fii chemat la înalta slujire de patriarh al Constantinopolului, drept aceea, ca păstor al păstorilor şi vrednic şezător pe scaunul apostolesc te lăudăm zicând:
Bucură-te, următorul Sfinţilor Apostoli;
Bucură-te, fericit luminător al sfintei Ortodoxii;
Bucură-te, trimis al lui Hristos să păstoreşti Biserica Sa;
Bucură-te, propovăduitor şi cinstitor evlavios al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, văpaie de rugăciune care arde spinii eresurilor;
Bucură-te, slujitor al adevărului şi om al dreptăţii;
Bucură-te, semănătorul cuvântului Evangheliei;
Bucură-te, glasul duhului vieţii în Biserica Sfintei Înţelepciuni;
Bucură-te, unsul lui Hristos şi purtător de har dumnezeiesc;
Bucură-te, potir în care s-a turnat înţelepciunea cerească;
Bucură-te, învăţător, conducător al sfinţilor credincioşi;
Bucură-te, patriarh preaînţelept al Constantinopolului;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 5-lea

Uneltirile şi vrăjmăşiile oamenilor răuvoitori te-au făcut să părăseşti scaunul apostolesc, suferind prigoană şi necazuri pe nedrept. Dar toate acestea le-ai răbdat şi le-ai biruit cu puterea rugăciunii către Hristos, cel ce a suferit împreună cu tine şi care niciodată nu te-a părăsit, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cunoscută fiind viaţa ta curată şi plină de virtuţi, voievodul Radu cel Mare te-a chemat să fii povăţuitor al credincioşilor din Ţara Românească. Pentru aceasta înţelegând chemarea lui Dumnezeu pentru Grădina Maicii Domnului, Sfinte Părinte Nifon, ai primit să fii păstor strămoşilor noştri, care bucurându-se şi-au cântat unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe binevenit în Ţara Românească;
Bucură-te, slujitor smerit în Biserica poporului român;
Bucură-te, învăţător statornic al dogmelor ortodoxe;
Bucură-te, organizator iscusit al vieţii bisericeşti;
Bucură-te, îţi aduc mulţumire credincioşii din episcopiile Buzăului şi Râmnicului, înfiinţate de tine;
Bucură-te, povăţuitor blând al poporului binecredincios;
Bucură-te, podoabă de mult preţ a Ortodoxiei româneşti;
Bucură-te, prieten al voievozilor şi al domnitorilor credincioşi;
Bucură-te, părinte duhovnicesc al monahilor români;
Bucură-te, fericit rugător al plaiurilor străbune;
Bucură-te, apostol între apostolii neamului românesc;
Bucură-te, fericit povăţuitor al preoţilor şi călugărilor evlavioşi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 6-lea

Alergat-au la tine, ca la un păstor şi învăţător preaînţelept, clerul şi poporul cel iubitor de Hristos. Iar tu, Părinte, pe toţi i-ai povăţuit să aibă credinţă în Dumnezeu şi să ţină neschimbate dogmele şi Sfintele Tradiţii ale Bisericii dreptmăritoare, ca împreună cu îngerii să cânte cu vrednicie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nu te-ai cruţat, Părinte, să mustri cu asprime pe cei fără de lege care se îndepărtaseră de la poruncile lui Dumnezeu, pentru care ai suferit izgonire de la slujirea sfântă a Bisericii. Însă cu credinţă în Dumnezeu, retrăgându-te în singurătatea Muntelui Athos, te-ai rugat pentru cei ce te-au prigonit pe nedrept; drept aceea noi, minunându-ne de răbdarea ta, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Ierarhe plin de răbdare şi iubire;
Bucură-te, că n-ai suferit călcarea poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, descoperitorul minciunii şi surpătorul intrigilor;
Bucură-te, luptător vrednic împotriva uneltirilor diavoleşti;
Bucură-te, ierarhe mai puternic decât ameninţările omeneşti;
Bucură-te, că nimic nu te-a despărţit de adevărul dumnezeiesc;
Bucură-te, că pe Hristos L-ai avut povăţuitor întru toate;
Bucură-te, străjer credincios şi statornic al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, sabie care taie înşelăciunea şi viclenia oamenilor;
Bucură-te, scut de apărare pentru cei nedreptăţiţi;
Bucură-te, liman celor aflaţi în primejdii şi necazuri;
Bucură-te, luceafăr răsărit în vremea prigonirilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 7-lea

Mustrat fiind de cuget şi temându-se să nu vină peste el mânia lui Dumnezeu pentru fapta sa, Radu cel Mare a voit să te readucă, Sfinte Nifon, în Ţara Românească; însă tu, Părinte, mistuit fiind de dorul rugăciunii neîncetate şi al liniştii, ai rămas în viaţa pustnicească mulţumind lui Dumnezeu şi cântându-I: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Ierarh plăcut lui Dumnezeu şi făclie duhovnicească, exemplu al rugăciunii curate şi vistierie neîmpuţinată de sfaturi ziditoare te-ai arătat, Sfinte Părinte, călugărilor şi pustnicilor Muntelui Athos, la care cu toţii alergau şi te cinsteau ca pe un călăuzitor duhovnicesc care revarsă roadele dragostei lui Hristos, zicând:
Bucură-te, ancoră tare şi nemişcată a dreptei credinţe;
Bucură-te, înger în trup, plin de lumină cerească;
Bucură-te, suflet înmiresmat de mireasma Duhului Sfânt;
Bucură-te, cel ce ai fost învrednicit de darul rugăciunii inimii;
Bucură-te, mângâietorul şi povăţuitorul monahilor ascultători;
Bucură-te, cămară în care locuieşte Hristos;
Bucură-te, lauda vieţuitorilor Muntelui Athos;
Bucură-te, purtător de lumină necreată;
Bucură-te, cel prin ale cărui rugăciuni ispitele diavoleşti se risipesc;
Bucură-te, curăţitorul patimilor şi al răutăţilor omeneşti;
Bucură-te, defăimătorul lenevirii şi al vicleşugului;
Bucură-te, nădejdea celor greu ispitiţi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 8-lea

Credinţa cea dreaptă păzind şi calea vieţii pământeşti săvârşind, Sfinte, Dumnezeu te-a mutat de la cele vremelnice la cele nepieritoare. Drept aceea, Împăratul slavei, Hristos Mântuitorul nostru, te-a încununat şi te-a aşezat în ceata marilor dascăli ai lumii şi ierarhi, împreună cu care cânţi neîncetat în ceruri Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Dobândind Împărăţia cerurilor, Sfinte Ierarhe Nifon, te bucuri de răsplata veşnicelor bunătăţi ale Stăpânului tuturor, Hristos Dumnezeu, Cel ce te-a întărit în toate ostenelile tale din Biserica Sa. Iar noi în Biserica slavei Sale cu bucurie îţi aducem unele ca acestea:
Bucură-te, prietene al Mântuitorului şi casnic al lui Dumnezeu;
Bucură-te, împreună vorbitorule cu sfinţii şi locuitorule cu îngerii;
Bucură-te, Patriarh al Bisericii aşezat de Hristos în ceata ierarhilor;
Bucură-te, văzătorule al feţei celei nevăzute a lui Dumnezeu;
Bucură-te, lauda cuvioşilor şi bucuria mucenicilor;
Bucură-te, lumina aprinsă din focul dumnezeirii;
Bucură-te, chip ajuns la măsura asemănării cu Dumnezeu;
Bucură-te, piatra tăiată din piatra Hristos;
Bucură-te, candelă veşnic aprinsă în Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, luceafăr strălucitor în lumina cea negrăită;
Bucură-te, cel ce urci din slavă în slavă în Dumnezeu;
Bucură-te, că Hristos Se oglindeşte în chipul tău;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 9-lea

După mutarea ta la cele veşnice, nu după multă vreme, monahii Mănăstirii Dionisiu, unde te-ai săvârşit întru Domnul, Sfinte Părinte, au scos sfintele tale moaşte care s-au arătat pline de putere dumnezeiască şi izvorâtoare de tămăduiri, pe care le-au aşezat cu evlavie spre închinare, mulţumind lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Fericitul Voievod Neagoe Basarab, ucenicul tău, auzind că sfintele tale moaşte au fost preamărite de Dumnezeu, cu osârdie a trimis solie să le aducă în Ţara Românească pentru a ridica blestemul înaintaşilor săi. Drept aceea, sfintele tale moaşte fiind aşezate pe mormântul voievodului Radu cel Mare şi după multe rugăciuni şi privegheri, toţi au cunoscut că ai iertat pe cel ce te-a prigonit. Iar noi, minunându-ne de o rânduială ca aceasta, zicem:
Bucură-te, următorul în iertare al Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, blândeţe şi tărie duhovnicească drept călăuzitoare;
Bucură-te, semn al dragostei trimis de Dumnezeu credincioşilor;
Bucură-te, casa împăcării şi pacea oamenilor;
Bucură-te, bun îndrumător şi povăţuitor al fericitului Voievod Neagoe Basarab;
Bucură-te, că prin sfintele tale moaşte aduci pace şi linişte în sufletele noastre;
Bucură-te, că te rogi lui Hristos pentru neamul românesc;
Bucură-te, tămăduitorul bolilor nevindecate;
Bucură-te, împodobitorul duhovnicesc al catedralei Craiovei cu creştetul tău;
Bucură-te, că Biserica Olteniei se bucură de grija şi ajutorul tău;
Bucură-te, îţi aduc credincioşii şi monahii care poartă numele tău;
Bucură-te, lumină pentru neamuri şi bucurie pentru popoarele ortodoxe;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 10-lea

„Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi”, zicea oarecând în glas de rugăciune proorocul David, că pe tine, Sfinte Ierarhe, cel ales dintre fiii oamenilor, te-a chemat să fii Ierarh cinstit şi preţuit de preoţi, monahi şi credincioşi, pentru care cu toţii veselindu-ne duhovniceşte ne uimim de strălucirea ta pe care ai primit-o de la Dumnezeu, Căruia, împreună cu îngerii, cânţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Fiind aşezat de Dumnezeu în ceruri în ceata ierarhilor şi odihnindu-te de ostenelile tale în lumina cea negrăită a Preasfintei Treimi, nu uita, Părinte Sfinte, pe cei ce cinstesc cu evlavie, aici pe pământ, sfântă pomenirea ta şi întru bucuria inimii îţi cântă:
Bucură-te, rugătorule neîncetat la Dumnezeu pentru noi păcătoşii;
Bucură-te, Sfinte, cinstit între sfinţii neamului românesc;
Bucură-te, foc al Ortodoxiei şi stâlp al Bisericii strămoşeşti;
Bucură-te, icoana ierarhilor şi a preoţilor cucernici;
Bucură-te, pacea călugărilor şi liniştea sihaştrilor;
Bucură-te, sfetnic de lumină pentru toţi credincioşii;
Bucură-te, călăuza celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, uşă deschisă către sfânta spovedanie;
Bucură-te, povăţuitor către Sfânta Împărtăşanie;
Bucură-te, izvor duhovnicesc care adapi spre viaţa veşnică;
Bucură-te, liman duhovnicesc în care se odihnesc cei asupriţi pentru dreptate;
Bucură-te, îndulcirea celor ce-ţi cer ajutorul în necazuri şi întristări;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 11-lea

Cu ce cuvinte te vom lăuda pe tine, Sfinte Ierarhe Nifon, cel ce te-ai asemănat pe pământ cu îngerii, vieţuind mai presus de om; propovăduitorul Evangheliei Mântuitorului Hristos, cinstitorul adevărat al Maicii lui Dumnezeu, cel ce ai fost întâi şezător pe scaunul apostolilor, frumuseţea mucenicilor şi cuvioşilor, slujitor îndumnezeit de Duhul Sfânt, care cânţi neîncetat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Gura ta cea grabnică spre învăţătură, răsunând în urechile înţelenite de patimi, deşteaptă sufletele învârtoşate de păcate şi le face sârguincioase să înţeleagă tainele lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Sfinte Ierarhe Nifon, de Hristos cuvântătorule nu înceta să te rogi lui Hristos Dumnezeu să ne trezească şi pe noi la lucrarea faptelor bune, ca să te lăudăm zicând:
Bucură-te, rugătorule fierbinte pentru cei ce se ostenesc în aspră nevoinţă;
Bucură-te, izbăvitorul de întristare şi dătătorul bucuriei;
Bucură-te, părinte pentru cei orfani şi oropsiţi;
Bucură-te, sprijinul bătrânilor şi reazemul săracilor;
Bucură-te, risipitorul furtunilor şi aducătorul de roadă pământului;
Bucură-te, înţelept povăţuitor al tinerilor;
Bucură-te, dezlegătorul blestemelor şi al farmecelor;
Bucură-te, călăuzitorul conducătorilor noştri pe calea adevărului;
Bucură-te, întruchiparea faptelor bune şi a virtuţilor;
Bucură-te, turnul din care se vede lumina lui Hristos;
Bucură-te, arhipăstor cinstit în toată Ortodoxia;
Bucură-te, apărător statornic al canoanelor şi dogmelor credinţei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 12-lea

Cel ce în ceruri străluceşti în ceata ierarhilor, iar pe pământ eşti podoaba poporului celui binecredincios, Sfinte de Dumnezeu înţelepţite Nifon, roagă-L pe Dumnezeu să ne dăruiască harul Său pentru a ajunge şi noi la împlinirea virtuţilor, ca împreună cu tine să-I cântăm cântarea sfântă: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Harul Duhului Sfânt cere nouă de la Tatăl ceresc, Sfinte, ca să se reverse peste noi pentru a putea lupta împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Întinde mâna ta spre ajutorul nostru, împacă viaţa noastră, Părinte Ierarhe, ca să nu pierim în vâltoarea ispitelor ce ne împresoară, ci, bucurându-ne, să-ţi zicem:
Bucură-te, râule al lui Dumnezeu cel plin de apele harului;
Bucură-te, vasul Duhului şi minte veghetoare;
Bucură-te, cunoscătorul teologiei şi al înaltei cugetări;
Bucură-te, icoană luminată de razele dumnezeirii;
Bucură-te, minte înţeleaptă şi gură de mireasmă duhovnicească;
Bucură-te, fulger care luminezi toate laturile Ortodoxiei;
Bucură-te, rugătorule înaintea Preasfintei Treimi;
Bucură-te, lauda şi darul Bisericii Ortodoxe Române;
Bucură-te, ocrotitorul Târgoviştei şi al Argeşului;
Bucură-te, bucuria poporului românesc ortodox;
Bucură-te, ajutorul nostru în ziua judecăţii;
Bucură-te, mijlocitorule pentru sufletele noastre;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul al 13-lea

O, întru tot fericite, Sfinte Ierarhe Nifon, primeşte această puţină rugăciune ce ţi-o aducem din inimă curată; izbăveşte-ne de boli, de primejdii, de moarte năprasnică şi de toate ispitele diavoleşti. Roagă, Sfinte, pe Înduratul Dumnezeu să ne izbăvească de focul cel veşnic, iertându-ne păcatele noastre, iar la sfârşitul vieţii noastre, să ne primească în Împărăţia Sa cerească, unde toţi sfinţii se veselesc, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zic 

Icosul 1

Din tinereţile tale, harul Duhului Sfânt te-a călăuzit să-ţi înfrumuseţezi viaţa şi lucrarea rugăciunii după poruncile Evangheliei lui Hristos. Drept aceea, cu multă dragoste şi râvnă, luând crucea pe umeri, ai urmat Stăpânului Mântuitor, pentru care faptă te lăudăm, zicând:
Bucură-te, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, floare duhovnicească a ţinutului Dalmaţiei;
Bucură-te, mângâierea evlavioşilor tăi părinţi;
Bucură-te, purtătorul numelui Sfântului Nicolae, ocrotitorul tău;
Bucură-te, cel ce ai crescut în dreapta credinţă;
Bucură-te, că din pruncie sufletul tău s-a făcut sălaş al Duhului;
Bucură-te, mlădiţă bună altoită în Hristos;
Bucură-te, că din tinereţe ai iubit frumuseţile Ortodoxiei;
Bucură-te, că, luând Crucea, ai urmat lui Hristos;
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu a cuprins inima ta;
Bucură-te, minte luminată şi înţelepţită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, următor al predaniilor Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Condacul 1

Pe vrednicul păstor, Sfântul Nifon al Constantinopolului, ierarhul cel minunat la Bisericii lui Hristos, cel ce, ca un luceafăr prealuminos a strălucit cu înţelepciunea şi cu smerenia pe toate laturile Ortodoxiei, să-l lăudăm după cuviinţă, ca pe un mărgăritar de mult preţ al Bisericii neamului românesc, zicându-i cu evlavie din adâncul inimii: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, lauda creştinilor!

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului

Troparul Sfântului Ierarh Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichifor, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmosul

Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-1 Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul crucii, puterea lui Amalic în pustiu a biruit.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe faţă ai arătat că fapta este suire privirii. Pentru că în dreptându-ţi sufletul cu fapte, Nichifore preafericite, preaales l-ai întraripat către privirea cea desăvârşită.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiindu-ţi cuvântul înfrumuseţat cu faptele şi viaţa, ţi s-a arătat împodobită cu cuvântul, cuprinsule de Dumnezeu Nichifore. Pentru aceasta Hristos te-a pus pe tine pe scaunul cel preaînalt.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Leon ticălosul, bolind de eresul lui Mamona şi lovindu-se de tine ca de o piatră tare, s-a sfărâmat. Şi unirea înţelepciunii tale s-a făcut un lucru minunat, Sfinte Nichifore.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Omorându-ţi cugetele cele de pe pământ prin ajunare şi sufletul îndreptându-ţi cu sârguinţă, Nichifore de Dumnezeu insuflate, ai ajuns către limanurile odihnei celei neînvăluite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tămăduit-ai zdrobirea omenirii, Preacurată şi ai născut pe Făcătorul a toată lumea, Care ne-a ridicat pe noi, cei ce eram surpaţi prin căderea strămoşilor, Mireasă a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu întru înţelepciune...

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobindu-ţi viaţa cu chipurile virtuţilor şi făcându-te luminător, purtând arătat cuvânt de viaţă, ai păstorit turma lui Hristos cea preasfântă.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Limba ta cea grăitoare de Dumnezeu şi înfocată şi dumnezeiască a ars eresurile cele spinoase cu focul cel înţelegător, de Dumnezeu înţelepţite, pururea pomenite, Părinte Nichifore.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu iubire de înţelepciune ai încercat adâncul înţelepciunii şi cu împletiturile dogmelor tale, în chip vădit ai sugrumat pe cei ce se leapădă de chipul lui Hristos, vrednicule de minune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mărturisind pe Cel mai înainte de veci împreună fără de început cu Tatăl, că S-a născut din pântecele tău în vremurile cele de pe urmă, te mărim pe tine, cu adevărat Maică a lui Dumnezeu, Preacurată.

Irmosul

Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine înţelepciunea Tatălui Cea ipostatnică, Hristoase. Că nu este Sfânt afară de Tine, lubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dumnezeiască putere ai zdrobit fălcile celor necredincioşi, biruindu-i pe ei cu cuvântul Tău cel întărit şi ai învăţat să cinstească dumnezeiasca icoană a Mântuitorului, arătătorule de cele sfinte.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mărturisirea arătat ai luminat dumnezeiasca preoţie, Părinte Nichifore; fiind închis de cruzimea lui Leon, învăţătorule al tainelor, de Dumnezeu cuprinsule.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bărbăteşte stând pentru cinstirea dogmelor dreptei credinţe a cinstitei Biserici, cu biciul cuvintelor tale ai gonit pe lupii care amestecau credinţa cea adevărată, Sfinte Nichifore.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un rai făcându-ţi inima ta, lemnul vieţii ai odrăslit în mijlocul acesteia, tuturor arătând cuvântul credinţei, Părinte Nichifore, de Dumnezeu insuflate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel mai înainte fără de trup, născându-L Întrupat, Prealăudată, ceea ce eşti plină de daruri, ai înnoit lumea. Pentru aceasta pe tine te cinstim cu dreaptă credinţă, Mireasă a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având minte curată, suitoare în ceruri, ai cules floarea cea neveştejită a cunoştinţei şi a înţelepciunii, preafericite Nichifore.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având cuvânt lucrător şi viaţă fără prihană, strălucind ca soarele, luminezi întărirea Bisericii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vindecări sufletelor dreptcinstitorilor ai dat cuvintele tale, arătătorule de cele dumnezeieşti; iar pământul rău credincioşilor, l-ai răsturnat cu dogmele.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dezlegare blestemului strămoaşei te-ai făcut, Preacurată, căci ai zămislit pe Cel Ce ne-a încununat pe noi cu dumnezeieştile binecuvântări.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un luminător luminând Biserica cu razele Duhului, te-ai arătat stâlp cu înălţime cerească şi nor povăţuitor către moştenirea cerului, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Părinte Nichifor.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preaales ţi-ai dat toată viaţa ta lui Dumnezeu, părinte fericite. Pentru aceea ai fost pus stăpânitor peste toată lumea, descoperitorule de cele sfinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cuvântul tău cel de Dumnezeu insuflat, cu sabia Mângâietorului cea cu două ascuţişuri, rupe împletiturile eresurilor celor fără de Dumnezeu, iar lumina adevărului o arată tuturor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Legile firii minunat se dezleagă, căci Fecioara zămislind fără ispită de nuntă, pe Ziditorul Domnul tuturor, L-a născut Prunca şi L-a alăptat.

Irmosul

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Ca unul ce ai primit de la Dumnezeu cunună de biruinţă astăzi din cer, o, Părinte Nichifore, izbăveşte pe cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine ca pe un ierarh împreună şi învăţător.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Locaş însufleţit al Dumnezeului celui viu te ştim pe tine, având în sineţi cunoştinţa Treimii ca pe un sfeşnic de aur luminos, cântând: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bârfelile ereticilor le-ai făcut să înceteze, Sfinte Nichifore, plecând să cinstească chipul lui Hristos, pe toţi cei ce strigă: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Având bogăţia înţelepciunii şi vieţuire dumnezeiască, trecând peste toată simţirea, prin cuget ai vorbit cu Hristos, strigând: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nedespărţind cele unite, nici amestecându-le, pe Cuvântul, Cel Ce S-a întrupat din tine, Îl cunoaştem un Hristos, strigând: Binecuvântată eşti tu între femei, Stăpână Preacurată.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind mântuit cu sângele lui Hristos, ai suferit prin cuget moartea cea pentru El, căci ai răbdat mucenicia cunoştinţei de sine, luminându-te cu harul mărturisirii şi strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind curăţit cu trupul şi cu sufletul, ai pus cuvânt pentru Cuvântul Cel a toate văzător, arătându-L pe Dânsul, că a fost mai înainte neîntrupat şi fără de început şi pe urmă prin milostivire S-a făcut om şi strigai: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca să dobândeşti moştenirea cea cerească şi laudă neschimbată, părinte mărite, ai părăsit strălucirea cea lesne vestejitoare, suferind toată amărăciunea izgonirii şi strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacuratul Mirele Cel înţelegător aflându-te pe tine Singură, Preacurată, Crin cu preabun miros, Floare prea frumoasă şi Cămară de Mire luminoasă, te-a primit, Mireasă Preacurată. Pentru aceasta pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, piatra cea netăiată...

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dezlegându-se oglinzile şi arătându-se adevărul, ai aflat sfârşitul cel fericit cu privirea frumuseţii celei nepieritoare, de care acum îndestulându-te, adu-ţi aminte de noi cu rugăciunile tale.

Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înconjurând dumnezeiescul sicriu al purtătorului de Dumnezeu Nichifor, veniţi purtătorilor de Hristos, cu osârdie să-l lăudăm pe dânsul, ca pe un purtător de biruinţă şi praznicul lui cu veselie să-l prăznuim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

După ce te-ai nevoit cu toată bunătatea, sfinţite mucenice, la sfârşitul nevoinţelor te-ai arătat împodobit cu cununa mărturisirii, cu care fiind înfrumuseţat, stai acum înaintea Stăpânului tău.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind încredinţaţi toţi credincioşii, cu laude te cinstim pe tine, Fecioară, ca pe Ceea ce eşti Rădăcină şi Izvor şi Pricinuitoare nestricăciunii noastre, căci tu ne-ai izvorât nouă nemurirea cea înfiinţată.

Irmosul

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Cetele patriarhilor, cu laude şi cu cântări cinstesc pomenirea ta, Sfinte Nichifore. Căci au luat adaos sufletul tău cel mărit; drept aceea şi cinstita Biserică mărindu-te astăzi, laudă pe Împăratul, pe Unul, Iubitorul de oameni.

 

Iar de va fi Post:

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Maică a lui Dumnezeu pe tine te ştim toţi, ceea ce te-ai arătat Fecioară cu adevărat şi după naştere, noi cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate, că pe tine te avem păcătoşii folositoare, pe tine una, cea cu totul fără prihană, te-am câştigat întru ispite mântuire.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Maica Ta cea Preacurată, Hristoase, văzându-Te mort întins pe Cruce, striga: Fiul meu Cel dimpreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această a Ta nespusă orânduială, prin care ai mântuit înţeleaptă zidirea a preacuratelor mâinilor Tale.

Sinaxar 1 Iunie

 

În ziua întâi, pomenirea Sfântului Mucenic Iustin Filozoful.

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful s-a născut către anul 114 în Sichem, un vechi oraş al Samariei, din părinţi greci păgâni. A trăit pe vremea împăraţilor Antonin cel Pios (138-161) şi Marcus Aurelius (161-180), şi s-a numit "filosof" fiindcă din copilărie s-a osârduit cu studiul filosofiei păgâne, iar mai apoi cu cel al filosofiei Adevărului, învăţătura lui Hristos.

În jurul vârstei de 30 de ani Iustin a primit sfântul botez (între anii 133 şi 137) şi apoi a deschis o şcoală de filosofie creştină. Deci mergând la Roma în anul 155, a dat mai sus zisului împărat Antonin o apologie în scris împotriva rătăcirii idolilor, şi dezvinovăţitoare pentru credinţa în Hristos, cu care pe una, adică credinţa creştinilor, o adeverea şi o întărea, iar pe cealaltă, adică înşelăciunea idolească, o supunea cu dovediri din Scripturi.

Mai târziu, în anul 161, puţin după urcarea pe tron a împăratului Marcus Aurelius, el a scris o a doua Apologie, adresată de aceasta dată Senatului Roman.

Deci, fiind zavistuit de Crescent filozoful, a fost omorât cu vicleşug, chinuit fiind mai înainte cu multe chinuri.

Acesta pentru viaţa lui curată şi fără prihană, ajungând la fapta bună cea desăvârşită, şi ajungând plin de toată înţelepciunea, şi dumnezeiască şi omenească, a lăsat pentru toţi credincioşii scrieri pline de toată înţelepciunea şi folosul care dau mare cunoştinţă celor ce le citesc.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Iust, Iustin, Hariton, Harita fecioara, Evelpist, Ierax, Peon şi Valerian.

Aceşti sfinţi s-au nevoit la Roma, stând înaintea lui Rustic eparhul, şi după multe chinuri li s-au tăiat capetele. Însă se spune că mai înainte de taiere, a zis Sfântului Iustin eparhul: "Voi credeţi, că dacă veţi fi omorâţi va veţi sui la ceruri, şi veţi lua vreun bine?" Iar el zise: "Nu ni se pare, ci suntem adeveriţi, cum că îndată ne vor primi bune răsplătiri şi desfătată primire". Şi aşa li s-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Firm.

Acesta a fost în zilele lui Maximian şi pentru credinţa în Hristos a fost prins şi adus către Magon ighemonul, şi neplecându-se a aduce jertfă la idoli, a fost dezbrăcat şi bătut cu vine, după aceea a fost spânzurat, chinuit în multe feluri, iar la sfârşit i-au tăiat capul, şi aşa a luat cununa luptelor sale.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Tespesie.

Acesta a fost în zilele împăratului Alexandru Sever şi pentru mărturisirea în Hristos a fost prins de Simpliciu, guvernatorul Capadociei, pentru că era şi el din Capadocia, şi adus în capiştea idolilor, ca să facă jertfă la idoli. Dar nevrând el să facă aceasta, ci mai vârtos batjocorind idolii, a fost chinuit mult în multe feluri. Apoi a fost adus iarăşi în capiştea idolilor, unde aduceau elinii jertfe, şi apropiindu-se, a surpat jos jertfelnicul cel idolesc. Şi îndată a fost băgat într-o tigaie înfierbântată la foc plină de untdelemn, de smoală şi de seu, şi stând în ea două zile, a ieşit sănătos şi pe mulţi necredincioşi i-a întors la credinţa lui Hristos, pentru mărimea minunii. Şi mai pe urmă l-au scos din cetate şi i s-a tăiat capul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfântului Iustin Martirul și Filosoful

 Condacul 1

Dor nestăvilit după cunoașterea adevărului ai arătat și râvnă nestrămutată pentru dobândirea și propovăduirea lui, cu moarte martirică încununând nevoințele tale, pentru care strigăm ție: Bucură-te, Sfinte Iustin Martirul și Filosoful, cel ce taina creației în icoana Logosului Întrupat ai descoperit-o!

Icosul 1

Filosofia sistemelor omenești în sufletul tău s-a vânturat, Sfinte Iustin, pentru ca să ajungi apoi la filosofia profeților și a lui Iisus Hristos și să te deștepți din întuneric la lumină un om cu totul nou, cu adevărat renăscut.

Bucură-te, cuvânt în apărarea celor pe nedrept urâți și chinuiți;

Bucură-te, judecată în conformitate cu rațiunea cea dreaptă;

Bucură-te, cuget liber de prejudecăți;

Bucură-te, cercetare a vieții ce vădește chipul ei;

Bucură-te, cinstire a lui Dumnezeu în Duh și adevăr;

Bucură-te, dor după viața veșnică și curată;

Bucură-te, urmare a celor bineplăcute lui Dumnezeu prin puterile raționale pe care ni le-a dăruit El;

Bucură-te, așteptare întru nădejde a împărăției cerurilor;

Bucură-te, credință ce țintește spre nemurire;

Bucură-te, închinare de sine lui Dumnezeu Celui bun și nenăscut;

Bucură-te, lepădare a plăcerilor desfrânate și îmbrățișare a întregii înțelepciuni;

Bucură-te, iubire de aproapele cu dragostea lui Hristos;

Bucură-te, Sfinte Iustin Martirul și Filosoful, cel ce taina creației în icoana Logosului Întrupat ai descoperit-o!

Condacul 2

Mai presus de toate ai iubit înțelepciunea ce singură poate să înalțe până la Dumnezeu și să ne apropie de El, ca să strigăm cu toți sfinții împreună: Aliluia!

Icosul 2

Foc s-a aprins în sufletul tău, cuprinzându-te o mare dragoste față de profeți și de toți prietenii lui Hristos și înțelegând că aceasta este singura filosofie sigură și aducătoare de folos.

Bucură-te, facere de bine către cei lipsiți;

Bucură-te, comoară duhovnicească adunată în ceruri;

Bucură-te, răbdare și blândețe ce scot din pofta celor rele;

Bucură-te, viață trăită după cuvântul Evangheliei;

Bucură-te, rod al darului lui Dumnezeu;

Bucură-te, așteptarea de la plinirea vremii;

Bucură-te, vestire a Răsăritului Celui de Sus;

Bucură-te, sădire în lume a cunoștinței de Dumnezeu;

Bucură-te, lămurire a proorociilor despre Întruparea Cuvântului;

Bucură-te, orizont deschis de taina învierii Lui;

Bucură-te, deslușire a celor vechi în lumina celor noi;

Bucură-te, zidire a credinței pe temelia Crucii;

Bucură-te, dezlegare de legăturile nedreptății;

Bucură-te, Sfinte Iustin Martirul și Filosoful, cel ce taina creației în icoana Logosului Întrupat ai descoperit-o!

Condacul 3

Cu prețul vieții ai plătit credința ta cea atât de scumpă, după care alergasei vreme îndelungată și pe care în cele din urmă ai găsit-o, ai propovăduit-o și ai apărat-o cu toată puterea înțelepciunii tale, cântând: Aliluia!

Icosul 3

După modelul școlilor antice de filosofie ai întemeiat la Roma o școală în care ai predat învățătura creștină, spre luminarea neamurilor.

Bucură-te, grai întru lauda lui Dumnezeu;

Bucură-te, bună vestire a Cuvântului cu putere de sus;

Bucură-te, că ai fost îndrăgostit de nestricăciune;

Bucură-te, pătimire pentru a primi cele dorite;

Bucură-te, bucurie a făgăduinței cerești;

Bucură-te, îndepărtare a răutății din suflete;

Bucură-te, vădire a purtării de grijă dumnezeiești;

Bucură-te, deslușire a minunii de taină;

Bucură-te, comuniune a toate sub semnul crucii;

Bucură-te, semănare a semințelor Adevărului;

Bucură-te, rugăciune fierbinte cu postire pentru iertarea păcatelor;

Bucură-te, pocăință ce înnoiește și luminează;

Bucură-te, Sfinte Iustin Martirul și Filosoful, cel ce taina creației în icoana Logosului Întrupat ai descoperit-o!

Condacul 4

În cele două Apologii ale tale ai arătat creștinismul înaintea lumii romane ca pe singura religie adevărată, apărându-l, în același timp, de acuzațiile răutăcioase și mincinoase împotriva sa ale celor ce nu știau să cânte: Aliluia!

Icosul 4

Ai pomenit în cuvântul tău de apărare o minune întâmplată unei legiuni romane din Germania, în urma rugăciunii creștinilor din legiune, și ai cerut împăraților romani, Senatului și poporului roman ca judecata creștinilor să se facă după dreptate. Pentru aceasta după cuviiință cântăm:

Bucură-te, pășire în rugul aprins al iubirii dumnezeiești;

Bucură-te, îmbrățișare cu sărutarea păcii;

Bucură-te, laudă și slavă înălțate către Părintele tuturor;

Bucură-te, rugăciune și mulțumire către Preasfânta Treime;

Bucură-te, ajutorare a orfanilor și văduvelor;

Bucură-te, purtător de grijă al tuturor celor ce se găsesc în nevoi; 

Bucură-te, sprijinire a celor lipsiți, din închisori, sau străini;

Bucură-te, străduință de a trăi potrivit Cuvântului;

Bucură-te, rodire a semințelor Lui;

Bucură-te, nerăutate ce pătimești pentru dragostea lui Hristos; 

Bucură-te, aducere la virtute prin frică și prin dragostea față de bine;

Bucură-te, prețuire a lui Dumnezeu mai presus decât slava, și teama, și moartea;

Bucură-te, Sfinte Iustin Martirul și Filosoful, cel ce taina creației în icoana Logosului Întrupat ai descoperit-o!

Condacul 5

Puterea jertfei creștinilor dă mărturie despre nevinovăția lor și despre așteptarea împărăției cerurilor, pentru care păzesc înfrânarea, dragostea față de toți, ajutorarea săracilor, răbdarea, ascultarea către cei mai mari și cântarea neîncetată de Aliluia!

Icosul 5

Puterea iubirii lui Dumnezeu e mai presus de stricăciune și moarte, dăruindu-ne prin întruparea Sa, mai înainte vestită de toți proorocii, nădejdea cea mai presus de fire a învierii.

Bucură-te, părtășie la harul ce vine de Sus; 

Bucură-te, învățătură mai presus de orice filosofie omenească; 

Bucură-te, deprindere a minții cu iubirea de înțelepciune; 

Bucură-te, încununare a înțelepciunii cu feicirile dumnezeiești; 

Bucură-te, vedere a lui Dumnezeu prin ochiul curăției; 

Bucură-te, suflet curățit prin dreptate și prin toate celelalte virtuți; 

Bucură-te, martor vrednic al Adevărului; 

Bucură-te, suflet viu prin suflarea Duhului Sfânt; 

Bucură-te, rugăciune ce deschizi porțile luminii; 

Bucură-te, cuvânt purtător de taină; 

Bucură-te, adăpare de la izvoarele milostivirii dumnezeiești; 

Bucură-te, vindecare a firii cu puterea Cuvântului Întrupat; 

Bucură-te, Sfinte Iustin Martirul și Filosoful, cel ce taina creației în icoana Logosului Întrupat ai descoperit-o!

Condacul 6

În Hristos s-au împlinit profețiile cele de demult, ce arătau evenimentele viitoare ca și cum s-ar fi întâmplat, revelând taina cea mai presus de fire a iconomiei Sfintei Treimi în taina cântării de Aliluia!

Icosul 6

Mai presus de cuvânt e taina creștină, ce depășește orice învățătură omenească, pentru că, în timp ce filosofii și legiuitorii cu cunoscut pe Cuvântul numai în parte, ucenicii Lui L-au cunoscut în întregime, fiind gata să moară pentru dragostea Lui.

Bucură-te, desfătare curată în cele dumnezeiești; 

Bucură-te, spălare în baia pocăinței; 

Bucură-te, părăsire a nelegiuirii și alipire de voia lui Dumnezeu; 

Bucură-te, că Domnul va fi spre nume și semn veșnic și nu se va șterge; 

Bucură-te, îmbrăcare a celor goi; 

Bucură-te, hrănire a celor flămânzi; 

Bucură-te, tăiere-împrejur a inimii; 

Bucură-te, grădină udată de harul lui Dumnezeu; 

Bucură-te, lumină răsărită în întuneric; 

Bucură-te, pământ cu rod de viață veșnică; 

Bucură-te, umblare în poruncile dumnezeiești; 

Bucură-te, dreaptă închinare ce luminezi calea; 

Bucură-te, Sfinte Iustin Martirul și Filosoful, cel ce taina creației în icoana Logosului Întrupat ai descoperit-o!

Condacul 7

Creștinii știu că Dumnezeu este martorul gândurilor și faptelor noastre, lepădând răutatea spre a se împărtăși de fericirea cea veșnică a cântării de Aliluia!

Icosul 7

Ai învățat că față de a poseda numai o sămânță de adevăr cu totul altceva este a avea Adevărul în toată măreția Lui, ca într-o icoană de pururea închinare.

Bucură-te, bunăcuviință a vestirii frumuseții lui Dumnezeu; 

Bucură-te, chemare spre a umbla în lumina Domnului; 

Bucură-te, moștenire a bunătăților împărăției cerești; 

Bucură-te, suflet răscumpărat de Hristos; 

Bucură-te, dreptate și judecată mântuitoare; 

Bucură-te, odihnire în sine a voii lui Dumnezeu; 

Bucură-te, ferire de duhurile rele și rătăcitoare; 

Bucură-te, clădire a vieții pe piatra Cuvântului întrupat; 

Bucură-te, cuvânt cu duhul înțelepciunii și al tăriei; 

Bucură-te, cuvânt cu duhul vindecării și al cunoașterii de mai înainte; 

Bucură-te, cuvânt cu duhul învățăturii și al temerii de Dumnezeu; 

Bucură-te, cuvânt cu duhul credinței, nădejdii și dragostei; 

Bucură-te, Sfinte Iustin Martirul și Filosoful, cel ce taina creației în icoana Logosului Întrupat ai descoperit-o!

Condacul 8

Setea ta de adevăr numai izvoarele harului dumnezeiesc au potolit-o, arătându-ți taina mântuirii rodind din Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, cea care lumea a luminat și a revărsat în tot locul bucuria cântării de Aliluia!

Icosul 8

Mărturii ai adus din înțelepții cei vechi și din profețiile Scripturii despre întruparea, patimile, învierea și înălțarea la cer ale Fiului lui Dumnezeu, aducând la dreapta credință deopotrivă evrei și neamuri.

Bucură-te, împărățire prin adevăr, blândețe și dreptate; 

Bucură-te, răspuns de cuvânt bun al inimii; 

Bucură-te, oprire de la rătăcire; 

Bucură-te, împărtășire de sfinte daruri;

Bucură-te, cinstire a lui Dumnezeu în fapte și în cunoștință și în inimă;

Bucură-te, vestire a celei de-a doua Veniri a lui Hristos;

Bucură-te, râvnă apostolească; 

Bucură-te, dragoste ce topești învârtoșarea;

Bucură-te, păzire a îndreptărilor celor veșnice;

Bucură-te, conștiință pururea luminată de prezența lui Dumnezeu;

Bucură-te, pomenire neîncetată a numelui Său cel sfânt; 

Bucură-te, credință că Dumnezeu ne va învia prin Hristosul Lui;

Bucură-te, Sfinte Iustin Martirul și Filosoful, cel ce taina creației în icoana Logosului Întrupat ai descoperit-o!

Condacul 9

Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep să spună cum, în multe feluri și chipuri, ai arătat iconomia lui Dumnezeu cea pentru mântuirea noastră, a celor ce cântăm Aliluia!

Icosul 9

Inimile ai luminat cu puterea Cuvântului lui Dumnezeu, sfinte Iustin, înălțând rugăciuni fierbinți pentru luminarea celor din întunericul necunoștinței.

Bucură-te, mângâiere a poporului deznădăjduit;

Bucură-te, strigăt de pocăință ce ia cu asalt împărăția lui Dumnezeu; 

Bucură-te, încredințare că El ne va face nestricăcioși, nepătimitori și nemuritori;

Bucură-te, încredere în numele Celui răstignit; 

Bucură-te, rodire a sămânței de mântuire prin harul îndurării Sale; 

Bucură-te, fericire a ascultării de Dumnezeu; 

Bucură-te, veselie a păzirii căilor Lui; 

Bucură-te, bucurie a împlinirii voii Lui; 

Bucură-te, grijă de suflet ca de un dar dumnezeiesc; 

Bucură-te, descoperire a Înțelepciunii mai dinainte de veac; 

Bucură-te, părtășie la numele lui Dumnezeu; 

Bucură-te, lepădare a răutății și zădărniciei; 

Bucură-te, Sfinte Iustin Martirul și Filosoful, cel ce taina creației în icoana Logosului Întrupat ai descoperit-o!

Condacul 10

Pe marea Scripturii ai călătorit, ieșind la limanul mântuirii cu vestea cea bună a iubirii lui Dumnezeu ce a luat în Hristos chip și trup, ca lumea s-o înalțe la Tatăl, în bucuria cântării de Aliluia!

Icosul 10

Cu tot sufletul și cu toată ființa ai îmbrățișat credința creștină, sfinte Iustin, pecetluind cu sângele tău martiric viața ta, în dorul de a te uni cu Înțelepciunea ipostatică.

Bucură-te, judecată întru dreptate; 

Bucură-te, rod de sfințenie; 

Bucură-te, pregătire a căilor celor drepte; 

Bucură-te, făclie așezată spre luminarea neamurilor; 

Bucură-te, vestire a locului celui veșnic; 

Bucură-te, împărtășire a pâinii vieții;  

Bucură-te, primire cu cuget curat a tainelor dumnezeiești; 

Bucură-te, miel fără răutate; 

Bucură-te, cântare nouă înălțată lui Dumnezeu; 

Bucură-te, răbdare a ispitelor întru așteptarea judecății Lui; 

Bucură-te, cunoștință a tainei mântuitoare; 

Bucură-te, iubire de fiu către Părintele ceresc; 

Bucură-te, Sfinte Iustin Martirul și Filosoful, cel ce taina creației în icoana Logosului Întrupat ai descoperit-o!

Condacul 11

În Hristos ai trecut de la cunoașterea în parte și în ghicitură la cea veșnică, în care Adevărul Însuși se face trup de împărtășire, celor ce cântă neîncetat: Aliluia!

Icosul 11

Nimic nu te-a putut despărți de dragostea lui Hristos, pentru care ai călcat moartea, asemenea Lui, intrând în bucuria celor ce cântă:

Bucură-te, cuvânt al chemării și al pocăinței către toate neamurile; 

Bucură-te, tâlcuire a profețiilor;

Bucură-te, vestire a tainei renașterii noastre în Hristos;

Bucură-te, mulțumire adusă lui Dumnezeu prin fapte; 

Bucură-te, săturare din sânul mângâierii Lui;

Bucură-te, împărtășire din intrarea slavei Lui;

Bucură-te, îndulcire a apei firii cu puterea crucii; 

Bucură-te, că ai aflat în Hristos odihnă;

Bucură-te, că iconomia mântuirii și în tine s-a împlinit;

Bucură-te, mărturisire a dumnezeirii Logosului; 

Bucură-te, mărturisire și a omenității Lui;

Bucură-te, cuvânt făcut icoană a Fiului lui Dumnezeu întrupat;

Bucură-te, Sfinte Iustin Martirul și Filosoful, cel ce taina creației în icoana Logosului Întrupat ai descoperit-o!

Condacul 12

Datoria fiecăruia este de se opri de la a face nedreptăți înaintea lui Dumnezeu și a afla schimbarea minții, prin care cunoaște pe Cel Preaînalt, cântând: Aliluia!

Icosul 12

Înaintea Sfintei Treimi te-ai arătat rod de sfințenie, ce revarsă binecuvântarea Cuvântului făcut trup peste cei ce cântă:

Bucură-te, iubire de Dumnezeu din toată inima și din toată puterea; 

Bucură-te, iubire de aproapele ca de sine însuși; 

Bucură-te, nimicire a puterii șarpelui; 

Bucură-te, credință în milostivirea și iubirea de oameni a lui Dumnezeu; 

Bucură-te, transformare a vrăjmășiei în evlavie, dreptate, nădejde, credință și dragoste; 

Bucură-te, suflet schimbat în întregime cu puterea Duhului; 

Bucură-te, trup preschimbat prin harul nestricăciunii; 

Bucură-te, inimă din care țâșnește apă vie; 

Bucură-te, curățire de toată întristarea și fierbințeala păcatului; 

Bucură-te, că ai fost pus spre lumină neamurilor; 

Bucură-te, părinte născător de fii duhovnicești; 

Bucură-te, fiu al împărăției lui Dumnezeu;  

Bucură-te, Sfinte Iustin Martirul și Filosoful, cel ce taina creației în icoana Logosului Întrupat ai descoperit-o!

Condacul 13

Pe Tatăl Ceresc, pe Fiul Dumnezeiesc și pe Duhul Cel Preasfânt ai mărturisit înaintea evreilor și a neamurilor, altoind cele mai de preț roade ale înțelepciunii omenești în taina Cuvântului întrupat, darul cel veșnic al înfierii făpturii de către dragostea Sfintei Treimi, Căreia după cuviință cântăm: Aliluia! (de trei ori)

Apoi din nou Icosul 1, Condacul 1.

Rugăciune

Cele ale noastre depășesc orice altă învățătură prin aceea că noi avem în Hristos întreg Cuvântul, Care S-a arătat pentru noi trup, Cuvânt și suflet, Ipostasul Însuși a ceea ce înțelepții veacurilor au scos cu trudă din vistieria Adevărului, contemplând doar în parte Cuvântul. Pentru aceasta, sfinte Iustin, cinstim pe Logosul lui Dumnezeu întrupat, Care în multe feluri și în multe chipuri a rânduit iconomia cea spre mântuire a lumii, purtând de grijă celor ce cu dreaptă credință se închină Dumnezeului celui viu, Unul în Treime, pe Care prin moartea ta martirică L-ai preaslăvit!

(Acatist alcătuit cu rugăciunile și binecuvântarea părintelui Ghelasie de la Frăsinei și ale părintelui Iustin de la Oașa).

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Iustin Martirul şi Filosoful, a altui Mucenic Iustin şi a celor împreună cu dânşii

Troparul Sfântului Mucenic Iustin Martirul şi Filosoful, a altui Mucenic Iustin şi a celor împreună cu dânşii, glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmosul

Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe care l-a izbăvit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobiţi cu lumini muceniceşti, mucenicilor, staţi înaintea divanului celui curat al Stăpânului tuturor, dându-ne nouă dezlegare păcatelor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Binecredincioşii apărători ai adevărului, nevoindu-se înaintea divanului celui tiranic, cu un gând au surpat înşelăciunea lui Veliar, prin puterea Duhului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Binecredincioşii marii mucenici, prin chinuri, prin bătăi şi prin scârbe, au câştigat împărăţia lui Hristos, întru care vieţuiesc acum, purtând cununi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce eşti bogat întru milă, vrând să mântuieşti zidirea mâinilor Tale, Te-ai sălăşluit în pântecele Fecioarei celei Neispitite de bărbat şi pe Dânsa o ai arătat Apărătoare a noastră.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Având, Sfinte Mucenice Iustine, în inima ta pe Hristos întărire, vitejeşte ai stat împotriva judecătorului celui fără de lege, care îţi poruncea să faci cele fără de lege.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceată luminată de Dumnezeu, ostaşi de Dumnezeu aleşi, popor sfânt al sfinţilor mucenici, adunându-vă acum, aţi biruit cu trupul pe vrăjmaşii cei fără de trup.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mucenicii cei mari la suflet, dându-şi trupurile la chinuri, se veseleau, văzând mai înainte desfătarea cea veşnică, slava şi strălucirea cea viitoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fără sămânţă, ai zămislit în pântece pe Dumnezeu şi în chip de negrăit L-ai născut întrupat, pe Acel la Care nici nu îndrăznesc a privi puterile cerurilor, Pururea Fecioară.

Irmosul

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am Doamne, auzul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De pătimirile lui Iustin şi ale lui Hariton şi ale Haritei şi ale lui Peon, s-au spăimântat cetele îngerilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Trupurile, care erau zdruncinate cu chinurile, prilejuiau vitejilor dumnezeiasca fericire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stăpânitorii întunericului s-au spăimântat de bărbăţia lui Evelpist şi a lui Ierax, a mucenicilor celor nebiruiţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rugămu-te, Preacurată, ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu fără sămânţă, să te rogi pururea pentru robii tăi.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu ştim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Umplându-te de dumnezeiescul Duh, ai înecat duhurile viclenirii celei rele în pâraiele sângiurilor tale, Iustine, foarte tare pătimind, fericite mucenice.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cea cu numele de dar s-a făcut plină de har dumnezeiesc şi uitându-şi neputinţa femeiască, cu adevărat a pătimit după lege şi s-a învrednicit de slavă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiindu-ţi sufletul plin, de har, prin mărturisiri, sfinţite, ai stins răutatea vrăjmaşului celui vechi, pătimitorule Hariton, podoaba cea cinstită a dumnezeieştilor purtători de chinuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ţie, Celeia ce ai născut pe Hristos, Ziditorul a toată lumea, strigăm: Bucură-te, Preacurată; Bucură-te, ceea ce ne-ai răsărit nouă Lumina; Bucură-te, ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cel Neîncăput.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Întru adâncul greşelilor...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Primind chemare din cer, asemenea cu dumnezeiescul Pavel şi alergând călătoria cea dreaptă, foarte bine ai săvârşit nevoinţele muceniciei, de Dumnezeu înţelepţite.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Trecut-aţi, noianul neviforât al chinurilor prin ocârmuire dumnezeiască şi aţi ajuns către limanul cel lin al împărăţiei lui Hristos, mucenicilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca nişte stele nerătăcite luminând la întărirea cea cinstită a Bisericii, luminaţi toată lumea cu strălucirile patimilor voastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Neispitită de bărbat ai născut, Fecioară şi în veac petreci, Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii cele adevărate ale Fiului şi Dumnezeului tău.

Irmosul

Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Cu înţelepciunea dumnezeieştilor tale cuvinte, Iustine, toată Biserica lui Dumnezeu înfrumuseţându-se prin strălucirea vieţii luminează lumea. Iar pentru vărsarea sângelui primind cunună şi înaintea lui Hristos stând împreună cu îngerii, roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Chipul cel de aur în câmpul Deira fiind cinstit, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Uscând adâncimea înşelăciunii cu râul sângiurilor, aţi izvorât, mucenicilor, izvoare de minuni, cu care stingeţi jăratecul patimilor celor rele, celor ce totdeauna strigă: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciunea lui Dumnezeu fiind împodobit înţeleptul Iustin, filozofia elinilor prin dar o a dovedit ca nebunie, plecând pe aceia să se închine Treimii, cu dreaptă credinţă strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca focul dumnezeieştii dragoste vitejeşte aţi ars, înţelepţilor, materia răutăţii şi ca nişte luminători strălucind, aţi luminat inimile tuturor celor ce cu credinţă strigă: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te vedea mai înainte Moise în muntele Sinai Rug arzând, Preacurată, care ai purtat fără ardere strălucirea cea de nesuferit a Fiinţei Celei negrăite, din Care Una din Sfintele Ipostase S-a împreunat cu trupul omenesc.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Cel ce S-a pogorât...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Purtătorilor de chinuri ai Domnului, cu tărie fiind lămuriţi ca într-un cuptor cu focul chinurilor, dumnezeieşte aţi strălucit cu adevărat mai mult decât aurul, strigând şi lăudând pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împreună cu Iustin cel înţelept, să fie lăudaţi Harita, Peon, Hariton şi marele Ierax, împreună cu Valerian, cei ce prin pătimiri au micşorat înşelăciunea şi s-au împreunat cu cetele îngerilor.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Sârguindu-vă către viaţa cea veşnică, înţelepţilor, vitejeşte v-aţi plecat toţi grumajii la sabie, întru unirea sufletului, mucenicilor, aducându-vă pe voi înşivă ca nişte jertfe lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Purtând în pântece pe Hristos, Mirul Cel deşertat pentru noi, ai umplut de bună mireasmă lumea cu mirosuri insuflate de Dumnezeu. Pentru aceea strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu, Bucură-te şi preaînalţăm pe Hristos întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinam Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-vă cu slava dumnezeiască, aţi topit gerul înşelăciunii, vitejilor pătimitori şi făcându-vă părtaşi patimilor celor sfinte ale Celui Ce a luat trup pentru noi, împreună cu Dânsul vă veseliţi în ceruri în veci.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu adevărat s-au mirat îngerii de înţelepciunea lui Iustin, de bărbăţia Haritei, de îndrăzneala lui Hariton, de luptele cele vitejeşti ale lui Peon şi ale lui Ierax şi de răbdarea cea multă a lui Valerian faţă de chinuri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca pe un car dumnezeiesc suindu-vă strălucit pe sângiurile voastre, cu bucurie v-aţi suit la ceruri şi aţi luat, din mâna cea purtătoare de viaţă, cununile biruinţei, neîncetat rugându-vă pentru noi, înţelepţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiul Cel mai înainte de toţi vecii, Cel fără început cu Tatăl, Întrupându-Se din preacuratele sângiurile tale, ca Soarele s-a arătat nouă, Maică Preacurată Nenuntită şi gonind întunericul, a luminat toată lumea.

Irmosul

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude îl slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...

Iustin, Hariton, Peon şi Evelpist, Harita şi Ierax şi Valerian, luminătorii cei luminoşi, care luminează marginile pământului cu luminile pătimiriilor, să fie lăudaţi de toţi cu glas mare, pentru că se roagă lui Hristos să ne mântuim noi.

 

Iar de va fi Post:

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...

Înfricoşătoarea minune a zămislirii şi chipul cel de negrăit al naşterii, întru tine s-a cunoscut cu adevărat, o, Pururea Fecioară. îÎi spăimântează mintea şi-mi înfricoşează gândul, Născătoare de Dumnezeu, slava ta cea întinsă tuturor, spre mântuirea sufletelor noastre.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...

Cu Crucea Fiului tău, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită, toată rătăcirea idolească s-a pierdut şi puterea demonilor s-a călcat. Pentru aceasta noi credincioşii, după datorie, totdeauna te lăudăm şi te binecuvântăm şi Născătoare de Dumnezeu cu adevărat mărturisindu-te, te mărim.