Rugăciune către Sfânta Maria Egipteanca, Maria Magdalena, Pelaghia și Taisia

 

Rugăciune către Sfânta Maria Egipteanca, Maria Magdalena, Pelaghia și Taisia, îi izbăvește de patima desfrânării pe cei care le cer sprijinul, ajutându-i să meargă pe calea curăției morale.

Această rugăciune a fost întogmită de Episcopului Macarie Drăgoi - Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, cu sediul la Stockholm

Rugăciune către Sfânta Maria Egipteanca, Maria Magdalena, Pelaghia și Taisia, pentru izbăvire din patima desfrânării

Sfintelor Maria Magdalena, Maria Egipteanca, Pelaghia și Taisia, care din patima desfrânării și din rușinea lumii v-ați ridicat la părtășia cu Dumnezeu și la preaînalte și greu de cuprins măsuri duhovnicești, cu grăbire ajutați și pe cei care rău s-au încurcat în patimi trupești grele și urâte. Mărturisim cu umilință noi, păcătoșii, că de prea multe ori am făcut din trupul nostru, care este templu al Duhului Sfânt, locaș al stricăciunii și prilej de pierzare pentru noi și pentru aproapele. De aceea, vouă, care v-ați ridicat din mocirla păcatului, vă cerem ajutorul pentru frații și surorile noastre cuprinși de patima curviei (N). O, Sfintelor Femei, cele ce ne-ați învățat că nu putem sta împotriva duhului desfrânării fără păzirea simțurilor, suntem pricină de pângărire și am tras și pe ceilalți în păcat, înmulțind răutatea. Robi ai plăcerilor, din paharul acestor urâciuni fără de oprire am băut, până la primejdia pieirii sufletești și trupești. Din această rea și grea robie, Sfintelor Maria Magdalena, Maria Egipteanca, Pelaghia și Taisia, ajutați-ne să ne ridicăm atât noi, cât și cei căzuți în acest mare păcat care se săvârșește în trup.

Ca unele care ați fost răscumpărate de Hristos și vieții duhovnicești redate, dați-ne prilej și ajutor de a birui acest păcat și prea-rău obicei. Început al pocăinței ajutați-ne să punem noi și toți cei care au alunecat în desfrânare, frații și surorile noastre (N). Cu toții să punem început bun pentru o viață nouă și curată în Hristos. Prindem curaj, sfintelor cuvioase, văzând măsurile la care v-ați ridicat prin pocăință, nevoință și dragoste pentru Dumnezeu. Acestea să le râvnim și noi, insuflați-ne! Acestea să ne fie pâine, apă, câștig și temelie a noului început! Ca și noi, împreună cu voi, să moștenim Împărăția lui Dumnezeu. Amin.

Notă:
Sfânta Mironosiță Maria Magdalena (sec. I) este sărbătorita la 22 iulie; Sfânta Maria Egipteanca († 522) este sărbătorită în duminica a 5-a din Postul Mare și pe 1 aprilie, iar Sfintele Cuvioase Pelaghia din Antiohia († 457) și Taisia din Alexandria (sec. IV) sunt sărbătorite pe 8 octombrie.

Rugăciunea către Maica Domnului a Mariei Egipteanca

În pridvorul biserici unde se afla, Maria Egipteanca a văzut o icoană a Maicii Domnului. Atunci, păcătoasa femeie, cu pocăința în suflet și cu lacrimi în ochi, s-a rugat Maicii Domnului să-i fie și ei deschisă ușa dumnezeieștii închinări a Sfintei Cruci. Ea a făgăduit Sfintei Fecioare că niciodată nu își va mai pângări trupul prin păcate rușinoase, iar după ce va vedea Sfânta Cruce se va lepăda numaidecât de lume și îndată va pleca acolo unde Maica Sfântă o va povățui, ca o garanție a mântuirii ei.

Astfel, Maria Egipteanca, ajutată de Maica Domnului, a reușit să intre în Biserica Sfântului Mormânt, să se închine Sfintei Cruci și să o sărute cu frică. Apoi, întorcând-se la icoana Maicii Domnului din pridvor, și-a plecat genunchii, și a rugat-o din nou pe pururea fericita Fecioară Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, să o povățuiască unde anume să se îndrepte. Atunci ea a auzit un glas din depărtare care i-a grăit: "Dacă vei trece Iordanul, bună odihnă vei găsi!". În urma acestei descoperiri, Maria Egipteanca a ales să-și trăiască viața în pustiul Iordanului.

Viața în pustia Iordanului

Plecând din Ierusalim, cineva i-a dat ca milostenie trei monede. Luând trei pâini uscate ca merinde, a trecut Iordanul și s-a dus în pustia cea mai adâncă. Acolo Cuvioasa a dus o viață de mare asprime ascetică. După ce i s-au terminat pâinile pe care le cumpărase, s-a hrănit cu rădăcini și diferite plante care se găseau în neroditorul deșert. Cu timpul, hainele i s-au rupt, nemaifiindu-i de nici un folos nici față de frigul nopților, nici față de arșița zilei.

Însă, dincolo de condițiile naturale ale deșertului, luptele cele mai mari, în primii șaptesprezece ani, le-a dus cu patimile sale: cărnurile și peștii Egiptului, vinul cel mult plăcut, melodiile lumești și gândurile care o îndemnau iarăși la desfrânare.

Pentru a scăpa de aceste chinuri, Sfânta Maria Egipteanca alerga de fiecare dată la ajutorul Maicii Domnului pe care o ruga să o întărească în această luptă. Stătea întinsă la pământ plângând până când simțea cum o lumină dulce îi alunga gândurile ce o tulburau. După șaptesprezece ani de foc și grea luptă, ajutorul și ocrotirea lui Dumnezeu au făcut-o să nu mai simtă asprimea vieții deșertului și nici chinul patimilor.

Așa a trăit Cuvioasa în pustiu, timp de 47 de ani, aflând mântuirea în pocăință aspră, în încercări și ispite, timp în care n-a întâlnit nici o vietate, nici om și nici animal sălbatic.

Pustiul Iordanului

O convertire răsunătoare. O viață nouă. Harul care sfințește schimbă vieți și rodește sfințenie în cele mai întunecate și neașteptate condiții. "Iată că Eu fac un lucru nou, spune Domnul; «nu-l vedeți voi oare? În deșert voi croi o cale, în loc uscat izvoare de apă.»"

Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca nu a închinat Domnului doar sufletul, ci și trupul său. L-a dat nevoinței după cuvântul Sfântului Apostol Pavel "înfățișați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinare a voastră potrivită lui Dumnezeu."

Cuvioasa Maria Egipteanca este descoperită de Părintele Zosima

Părintele Zosima, un monah dintr-o mănăstire din Palestina, în toate râvnitor, ajuns la vârsta de 53 de ani. Pe când se întreba dacă exista pe pământ cineva care să-l întreacă în osteneală duhovnicească, i s-a arătat un înger care l-a îndemnat să meargă într-una dintre mânăstirile care sunt pe lângă râul Iordan ca să cunoască feluritele căi care sunt spre mântuire.

Așa a ajuns Părintele Zosima la una dintre mânăstirile de pe malul Iordanului, unde era un obicei vechi: în prima duminică a Postului Mare, monahii se împărtășeau la Sfânta Liturghie cu Sfintele Taine și apoi, cu binecuvântarea starețului, ieșeau din mănăstire și, după ce treceau Iordanul, se despărțeau unii de alții, mergând fiecare în deșert. Acolo, fiecare se nevoia după puterile sale întregul post și se întorcea la mănăstire în duminica Floriilor.

Urmând acest obicei, după 20 de zile de mers prin pustiu, Părintele Zosima a văzut la o oarecare depărtare o umbră ca un trup de om. Vedenia era cu trupul gol, înnegrit de arșița soarelui; părul capului era alb și îi ajungea numai până la umeri. Urmărind să afle cine este, aceea ființă i s-a adresat monahului: "Părinte Zosima, iartă-mă, dar nu pot să mă arăt feței tale pentru că sunt femeie și nu am haine pe mine".

Icoana Acatis a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca 1 aprilie

Părintele s-a cutremurat auzind că acea ființă i-a spus pe nume și că știa că el este preot. S-a gândit că, întrucât nu a văzut-o niciodată, numai harul lui Dumnezeu i-a putut descoperi acestea. I-a dat atunci femeii o haină de-a sa.

După ce au schimbat câteva cuvinte, femeia cea din pustiu a început să se roage încet; în vremea pe când ea zăbovea la rugăciune, monahul, ridicându-și puțin ochii de la pământ, a văzut-o înălțată ca de un cot de la pământ, stând în aer și rugându-se.

Atunci Zosima, minunând-se, dar și cuprins de frică, înțelegând că femeia are o înaltă viață duhovnicească, a rugat-o să-i povestească totul despre ea. În smerenia sa, aceasta a răspuns cu greu rugăminții monahului.

Sfârșind istorisirea vieții sale, femeia l-a rugat pe Zosima să nu spună nimănui cele povestite, până când Dumnezeu nu o va lua de pe pământ. De asemenea, Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca l-a rugat pe Părinte ca în anul următor să nu mai iasă din mănăstire în prima duminică a Postului Mare, așa cum era obiceiul cel vechi, iar în Joia din Săptămâna Patimilor să ia Sfintele Taine și să meargă pe malul Iordanului, unde ea va veni spre a se împărtăși.

Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca a împlinit lucrul despre care vorbește prorocul: "Intoarceți-vă la Mine din toată inima voastră, cu post, cu plângere și cu rugăciune, și sfâșiați inimile voastre, iar nu hainele voastre, și vă întoarceți la Domnul Dumnezeul vostru, că Milostiv și îndurat este, Îndelung-Răbdător și Mult-milostiv și Îi pare rău de răutăți" (Ioil 2, 12-13). Și Sfânta Maria și-a sfâșiat inima și s-a întors din toată inima, deodată, la Dumnezeu.

Împărtășirea cu Sfintele Taine a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

Tot anul acela Zosima a așteptat cu nerăbdare să vină perioada Postului Mare.

În Joia Cinei celei de Taină a luat într-un potir Trupul și Sângele Domnului și s-a dus la Iordan, nerăbdător să întâlnească acea femeie sfântă. Atunci când femeia a ajuns din pustiu pe celălalt mal al râului, neavând cu ce să traverseze apa, a însemnat Iordanul cu semnul crucii și a pășit, mergând către Părintele Zosima pe deasupra apelor, ca pe uscat. S-a împărtășit cu Sfintele Taine, după care și-a ridicat mâinile la cer și a spus cu lacrimi: "acum liberează pe roaba Ta, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace că au văzut ochii mei mântuirea Ta". (Sfântul Evanghelist Luca 2, 29-32).

Apoi l-a rugat pe Părinte să-i mai împlinească o dorință: anul viitor să vină din nou la locul unde s-au întâlnit prima oară, în pustiu, pentru a o vedea. A trecut din nou Iordanul ca pe uscat și a dispărut în pustie.

Trecerea la cele veșnice a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

După trecerea acelui an, timp în care monahul nu a spus nimic din cele întâmplate, Zosima a ieșit din nou odată cu ceilalți monahi în duminica întâia a Postului Mare și s-a îndreptat spre locul din pustiu, unde o întâlnise prima oară pe Sfânta Maria Egipteanca. După mai multe zile de mers, a găsit-o pe Cuvioasă la acel loc din pustiu, însă adormise în Domnul, zăcând cu mâinile strânse precum se cădea și cu fața întoarsă spre răsărit.

Întristat că nici măcar nu știa cum se numește, monahul se întreba dacă femeii i-ar fi plăcut să fie îngropată așa cum se cuvine. În timp ce gândurile îl frământau, el a văzut scris pe pământ, lângă trupul cuvioasei: "Îngroapă, Avva Zosima, la acest loc trupul smeritei Mariei. Dă țărâna țărânei și te roagă Domnului pentru mine, ceea ce am răposat în luna Aprilie întâii, în chiar noaptea mântuitoarelor Patimi ale lui Hristos, după împărtășirea Dumnezeieștii Cinei celei de Taină".

Atunci monahul a realizat că trupul Sfintei, deși trecuse la cele veșnice pe malul Iordanului cu un an înainte, imediat după împărtășanie, a ajuns prin minune dumnezeiască în pustie în aceeași zi, departe de locul morții, cale de 12 zile de mers pe jos.

Zosima încercând să sape mormântul, după dorința Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, nu putea în nici un chip, deoarece pământul era uscat, bătrânețea nu-i dădea putere și nici nu avea sapă potrivită cu care să facă groapa. Atunci, suspinând din adâncul sufletului, Zosima a văzut un leu mare stând lângă trupul Cuvioasei Maria și lingându-i picioarele. Deși Părintele s-a cutremurat de teamă, mai ales că și-a adus aminte de cuvintele Mariei care îi spusese că ea nu a văzut în pustie vreun animal sălbatic, făcând-și semnul crucii, a crezut că fiara nu-i v-a face nici un rău, fiind păzit de puterea celei care zăcea fără de viață.

Văzând Părintele că leul era liniștit, l-a rugat să îl ajute cu ghearele să sape groapa, ca să de-a pământului trupul Cuvioasei Maria Egipteanca. Și îndată, la cuvântul bătrânului, leul a făcut cu picioarele de dinainte o groapă atât cât era de ajuns să îngroape acel trupul. După ce bătrânul a spălat cu lacrimi picioarele Cuvioasei și după ce s-a rugat mult pentru toate, a acoperit cu pământ trupul femeii. Apoi, au plecat amândoi: leul a plecat spre adâncul pustiei, ca o oaie, iar Zosima s-a întors la mănăstire binecuvântând și lăudând pe Hristos, Dumnezeul nostru.

Pilda Mariei Egipteanca a inspirat mulți creștini și asceți din veacurile care au urmat, iar viața ei este strâns legată de Postul Mare, ca imagine a viețuirii adevărate în Hristos și în Împărăție.

Surse: Creștin Ortodox, Basilica Link 1 Link 2, Orthodoxwiki.

Minunile Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

De-a lungul vieții acestei sfinte s-au întâmplat mai multe fapte care pot fi considerate adevărate minuni.

Astfel, momentul pocăinței sale este presărat cu mai multe minuni:

• la sărbătoarea Înălțări Sfintei Cruci, Maria a fost oprită de o forță nevăzută care a împiedicat-o să intre în Biserica Sfântului Mormânt;
• prin rugăciune către Maica Domnului, acea forță nevăzută a dispărut și ea a reușit să se închine Sfântei Cruci;
• tot prin rugăciune, Maica Domnului i-a descoperit Cuvioasei să meargă în pustiul Iordanului.

În pustie, Cuvioasa alerga de fiecare dată la ajutorul Maicii Domnului pe care o ruga să o întărească în lupta cu patimile și, imediat, o lumină dulce îi alunga gândurile rele.

Atunci când s-a întâlnit cu Părintele Zosima, deși nu îl văzuse niciodată, Sfânta i-a știut numele și faptul că acesta era preot. Părintele Zosima a văzut-o pe aceasta ridicată în aer în timpul rugăciunii, datorită harului care se revărsa peste ea de la Dumnezeu.

Apoi, peste un an, când cei doi s-au reîntâlnit pe malul Iordanului, neavând cu ce sa treacă apa, Sfânta a pășit peste apa ca pe uscat.

La moartea și înmormântarea Cuvioasei s-au petrecut minuni deosebite:

• trupul Sfintei a ajuns în pustiu în mod minunat, în aceeași zi a morții sale, deși trecerea ei la Domnul a fost la o distanță de 12 zile de mers pe jos;
• Dumnezeu a păzit-o de orice fiară sălbatică în mijlocul pustiului, vreme de 47 de ani;
• În ziua îngropării ei, a venit un leu lângă Cuvioasă, care nu numai ca nu a făcut niciun rău, dar a săpat cu ghearele sale groapa în care a fost îngropat trupul ei.

Etimologia / semnificația numelui Maria - Marian

Maria - Cel mai îndrăgit și utilizat nume de origine biblică, Maria a rămas în istorie precum simbolul purității, fiind numele purtat de cea care l-a adus pe lume pe Iisus, fiul lui Dumnezeu.

Totuși, semnificația lui este relativ controversată: în primul rând există o accepțiune egipteană care spune că numele Maria provine de la termenul "mry" sau "mr" ce se traduce "iubit", "iubire".

În latină, se consideră că Maria înseamnă "stea de mare" (compus din "mar" – "picătură" și "-yam" – "mare", în textele latine a apărut sintagma "stilla maris" – "stea de mare", o metaforă folosită de multe ori pentru descrierea Maicii Domnului), iar în onomastica evreiască se definește prin sintagma "mare a amărăciunilor".

În ebraică, numele Maria are o altă semnificație, aceea de "copil dorit". Tot în ebraică a fost perceput ca provenind de l cuvântul "mar" – "domn", "stăpân".

Derivate ale numelui Maria - Marian

Anamaria, Mari, Meri, Mărioara, Măriuța, Marița, Mariana, Marilena, Marina, Marinela, Marieta, Marica, Marița, Marusia, Măriuca, Maricica, Mia, Maia, Mița, Mimi, Mioara, Marian, Marin, Marinus, Marinică.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Maria?

Conform calendarului ortodox, cei peste 2.2 milioane de români care poartă numele Maicii Domnului își pot serba ziua de nume în date de pe data de 15 august când serbăm Adormirea Maicii Domnului (conform dogmei ortodoxe, sfinții sunt pomeniți la data la care la au trecut la cele veșnice, dată la care ei au intrat în Împărăția lui Dumnezeu, care este nașterea cea adevărată), însă datorită evlaviei pe care o au mulți creștin față de Maica Domnului aceștia își serbează ziua de nume și pe datata de 8 septembrie, când este serbată Nașterea Maicii Domnului.

Icoana Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

Icoana Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca 1 aprilie

Sfânta maica Maria Egipteanca este înfățișată ca o mare pustnică, cu trupul gol, uscat și înnegrit de arșiță, cu părul alb și scurt până la grumaz.

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, p. 100

Mănăstirea Sfântul Gherasim de la Iordan

Mănăstirea în care s-a retras Sfântul Zosima este mănăstirea de pe valea Iordanului pe care, în secolul V, Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan avea să o consolideze și să orânduiască pentru ea o viață de o asceză foarte aspră.

Pentru a citi mai mult despre mănăstirea Sfântul Gherasim de la Iordan APĂSAȚI AICI.

Consemnarea și pilda vieții Cuvioasei Maria Egipteanca

Când a ajuns la mănăstire, Părintele Zosima a dezvăluit totul monahilor. Le-a povestit pe toate cu de-amănuntul de la început, încât cu toții s-au minunat de măreția lui Dumnezeu și au săvârșit cu frică și cu dor pomenirea Cuvioasei.

Viața Sfintei Maria Egipteanca a circulat prin viu grai până când, la câteva sute de ani după adormirea Sfintei, a fost scrisă de patriarhul Sofronie al Ierusalimului (550-638). Această scriere a fost găsită mai târziu la călugării de la Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Iordan, fiind introdusă ulterior de biserică în cartea Triodului.

Istoria Sfintei Maria Egipteanca este una din cele mai frumoase și edificatoare vieți de sfinți. Este o întărire spirituală pentru toți oamenii care, deși pot cădea în nenumărate păcate, prin nădejde stăruitoare în Dumnezeu și prin inimă înfrântă, reușesc să se ridice deasupra patimilor, și chiar să ajungă la cel mai înalt nivel de sfințenie.

Sfânta Biserică vrea în mod deosebit să întipărească în inimile noastre pilda pocăinței Sfintei Maria Egipteanca. De aceea, pe lângă ziua pomenirii ei i s-a închinat și cea de-a cincea Duminica a Marelui Post; în afară de asta, viața ei se citește, în miercurea din săptămâna a cincea a Postului Paștilor în cadrul Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.

Rugăciuni către Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca

Sfânta Cuvioasă Maria îi izbăvește de patima desfrânării pe cei care îi cer sprijinul, ajutându-i să meargă pe calea curăției morale.

O, Preacuvioasă Maică Maria Egipteanca, cea care strălucești în lumina Dumnezeirii, roagă-l pe Multmilostivul Dumnezeu să ne dea iertare de păcate și mântuire sufletelor noastre, ca în Cereasca Împărăție împreună cu Sfinții și cu Îngerii de-a pururi să-I dăm slavă Lui Dumnezeu cântând: Aliluia!
Cuvioasei Maici Maria Egipteanca, cele de laudă îi aducem pentru nevoințele ei, cele mai presus de fire, că l-a biruit pe Veliar cu puterea Sfintei Cruci și cununa slavei a dobândit-o de la Dumnezeu. Roagă-te Stăpânului Hristos să ne ierte de păcate și pe noi, cei care te lăudăm și-ți cântăm: Bucură-te Sfântă Cuvioasă maică Maria și roagă-te să fim și noi mai credincioși, mai smeriți, mai răbdători!
Locuind în pustie, ai lepădat chipurile patimilor din sufletul tău, prin feluri de bunătăți zugrăvindu-i în suflet, închipuire lui Dumnezeu, Cuvioasă, și atât ai strălucit, cât și peste ape ușor ai trecut, Fericită; și prin rugăciunile tale, te-ai ridicat de pe pământ către Dumnezeu. Și acum cu îndrăzneală stând înaintea lui Hristos, prea mărită Marie, roagă-te pentru sufletele noastre.

Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, cuvioasă Marie, duhul tău.

Condac - Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, glasul al 3-lea

Ceea ce erai mai înainte plină de tot felul de desfrânări astăzi te-ai arătat mireasă a lui Hristos, prin pocăință urmând vieții îngerești și cu arma Crucii pierzi pe demoni. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă Împărăției Cerului, Preacuvioasă Maică Marie, Preacinstită.