Patima înseamnă că sunt șchiop și că nu pot păși. Ispita înseamnă că cineva are o bâtă, vine și îmi dă una astfel încât nu mai pot umbla.
Patima e a firii noastre, este o rană, este un imbold lăuntric, care ne face să tindem spre păcat.
Dar oare patima ne poate arunca în ispită? Da, însă ispita nu are de a face în mod necesar cu firea mea pătimașă, ispita nu provine neapărat din patimă, ci din alta ispită care va încerca să zgândarească ceva dinlăuntrul nostru și să se încuibeze în noi. Dacă eu nu am în mine patima, sau dorința spre patimă și vrerea corespunzătoare, atunci ispita nu îmi poate face nimic. Cu toate acestea, este posibil să mă vatăme, chiar dacă nu am patima sau dorința corespunzătoare, în cazul în care nu am stare de priveghere (trezvie). Domnul spune: "Privegheați și vă rugați, ca să nu întrați în ispită "(Mt. 26, 41; Mc. 14, 38)
Când nu am stare de priveghere, fie că sunt treaz, fie că dorm, nu-mi dau seama de cursă și satana lovește ego-ul meu viu, care imediat se răzvrătește, își revendică drepturile sale idolesti, și cad în ispită. Această cădere îmi înviază egoismul. Însă, când am trezvie, lacrimi duhovnicești și simțirea că sunt un om izbăvit, atunci evit pericolul."
Pr. Emilianos Simonopetritul
𝗣𝗿. 𝗔𝗿𝘀𝗲𝗻𝗶𝗲 𝗣𝗮𝗽𝗮𝗰𝗶𝗼𝗰: „Vreți răzbunare? Vă învăț eu: să-l iubiți și să-l pomeniți la rugăciune. Pentru că, dacă te răzbuni, rămâi dator la Dumnezeu. Dacă nu te răzbuni, rămâne Dumnezeu dator la tine.
Vreți să biruiți? Smeriți-vă și nu judecați pe nimeni. Când judeci, vorbești de rău, ele se înregistrează toate.
☘️🌾🌾☘️🌾🌾☘️🌾🌾☘️🌾🌾☘️🌾🌾
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.