„Nimic din cele ce sunt în lume să nu se cins­tească mai mult decât dragostea lui Hristos” Sfântul Cuvios Antonie cel Mare

 … și a și venit vremea aceasta

 Din Patericul Egiptean – Cuvinte de folos ale Sfântului Antonie cel MareCugetare

Sfântul Antonie ne povăţuieşte:

„Învăţaţi-vă cu smerenia, căci ea acoperă mulţime de păcate. De toate păcatele Se îngreţoşează Domnul, dar cel mai mult de trufia inimii. Nu vă socotiţi cărturari şi înţelepţi, căci aşa tot efortul vostru se va pierde şi barca voastră va ajunge goală la mal. Dacă aveţi stăpînire asupra altora, nu ameninţaţi uşor cu moartea. Cunoaşteţi că şi voi sînteţi din fire pradă morţii şi că fiecare suflet la sfîrşit îşi va lepăda trupul ca pe un veşmînt”.

La Bizanţ exista un obicei curios şi plin de învăţăminte atunci când avea loc încoronarea unui nou împărat în Biserica Sfânta Sofia. Obiceiul era că în timp ce-i punea coroana pe cap, Patriarhul îi înmâna împăratului şi o punguţă de mătase umplută cu murdăria din vreun mormânt. Asta pentru ca şi împăratul să-şi amintească că va muri şi să fie smerit, iar nu trufaş.

Acest avva Antonie, căutând la adâncul judecăților lui Dumnezeu, a cerut, zicând: Doamne, cum unii trăind puțin, mor, iar alții prea îmbătrânesc? Și pentru ce unii sunt săraci, iar alții bogați ? Și cum cei nedrepți se îmbogățesc, iar cei drepți sunt săraci ? Și a venit lui glas zicând: Antonie, ia aminte de tine. Că acestea sunt judecați ale lui Dumnezeu și nu-ți este ție de folos a le ști.

Zis-a avva Antonie către avva Pimen, că: Aceasta este lucrarea cea mare a omului, ca greșeala sa să o pună asupra sa înaintea lui Dumnezeu și să aștepte ispita până la suflarea cea mai de pe urmă.

Același a zis: Nimeni nu va putea să intre neispitit în Împărăția Cerurilor. Că, ridică, zice, ispitele și nimeni nu este care să se mântuiască.

Întrebat-a avva Pamvo pe avva Antonie: Ce voi face ? Zis-a lui bătrânul: Să nu fii nădăjduidu-te spre dreptatea ta, nici să te căiești pentru lucrul trecut; și stăpânește-ți limba și pântecele.

Zis-a avva Antonie: Am văzut toate cursele vrăjmașului întinse pe pământ și suspinând am zis : Oare cine poate să le treacă pe acestea ? Și am auzit glas zicându-mi: Smerenia.

Zis-a iarăși, că de la aproapele este viața și moartea. Că de vom dobândi pe fratele, pe Dumnezeu dobândim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos greșim.

Zis-a avva Antonie: Cel ce bate bucata de fier, întâi socotește cu mintea ce va să facă: secere, cuțit sau topor ? Așa și noi trebuie să socotim, care faptă bună uneltim, ca să nu ne ostenim în deșert.Pomenirea Sfântului Cuvios Antonie cel Mare

Sfântul Antonie era egiptean şi s-a născut cam pe la anul 250 d. Hr., în satul Koman de lângă Herculea. După moartea nobililor şi bogaţilor săi părinţi, el şi-a împărţit moştenirea cu sora lui, care era minoră, şi i-a asigurat traiul împreună cu câteva rude. Jumătatea sa de avere Cuviosul Antonie a împărţit-o săracilor, iar el însuşi, neavând mai mult de douăzeci de ani, s-a dăruit în întregime nevoinţelor ascetice pe care le dorea încă din copilărie. La început Antonie s-a nevoit în apropierea satului său, dar, ca să scape de supărările oamenilor, el s-a retras în pustia de la ţărmul Mării Roşii, unde a petrecut douăzeci de ani în singurătatea rugăciunii numai cu Dumnezeu, fără să vadă pe nimeni; acolo a suferit cu răbdare cumplitele ispite ale diavolului.

Faima lui s-a întins în întreaga lume şi în jurul lui s-a strâns mulţime de ucenici pe care i-a îndrumat pe calea mântuirii prin cuvântul şi exemplul vieţii lui. De-a lungul celor optzeci şi cinci de ani de nevoinţe ascetice, el s-a dus doar de două ori la Alexandria. Prima oară cu gândul să sufere mucenicia pentru Hristos în timpul dezlănţuirii persecuţiilor, iar a doua oară la invitaţia Sfântului Atanasie, ca să respingă acuzaţia arienilor cum că şi el, Antonie, ar fi fost arian.

Sfântul Antonie a trecut la Domnul la vârsta de una sută şi cinci ani, lăsând în urma lui oştiri întregi de monahi şi de următori ai lui. Chiar dacă Antonie nu era cărturar în învăţătura lumii, el a fost cu toate acestea învăţătorul şi dascălul celor mai cărturari oameni ai vremii, printre care s-a numărat şi Sfântul Atanasie cel Mare. Când unii filozofi elini au venit să-l ispitească cu ştiinţa lor literară, Antonie i-a ruşinat cu următoarea întrebare :

„Ce e mai vechi, cunoaşterea sau cartea? Care dintre acestea două a fost cauza celeilalte?”.

Ruşinaţi, filozofii s-au împrăştiat, pentru că şi-au dat seama că ei aveau doar unele cunoştinţe despre cunoaştere, pe când Antonie avea cunoaşterea însăşi. Acesta a fost un om care a atins desăvârșirea încă din această viaţă, pe cît poate atinge omul pe pământ. Acesta a fost un dascăl al dascălilor şi un învăţător al învăţătorilor, care, timp de optzeci şi cinci de ani plini,s-a desăvârșit pe sine şi aşa a putut să desăvârșească şi pe alţii. Plin de ani şi de fapte bune, Sfântul Cuvios Antonie cel Mare s-a mutat la Domnul în anul 335 de la Hristos.