Faceţi cât este ziuă, faceţi cât încă se mai poate lucrarea lui Dumnezeu…

 

V-a aşezat Dumnezeu undeva? Faceţi cât este ziuă, faceţi cât încă se mai poate lucrarea lui Dumnezeu prin lucrarea omenească pe care o faceţi. Eşti primar? Eşti medic? Eşti preot într-o parohie? În timpul ăla pe care ţi l-a rânduit Dumnezeu fă lucrarea pe care Dumnezeu te-a chemat să o faci. […]
 
Sfântul Vasile cel Mare a trăit puţină vreme, foarte puţină. Şi din această puţină vreme ani de arhierie au fost doar nouă. Şi în aceşti puţini ani de arhierie, de slujire a lui Dumnezeu, a făcut cât mulţi alţi slujitori, fie preoţi sau arhierei, o viaţă întreagă. Puneţi-vă pecetea pe lucrarea pe care o săvârşiţi, negândindu-vă nici la cât timp aveţi rânduit pentru aceasta – un mandat, o perioadă de interimat, o perioadă în care sunteţi directori pe instituţia respectivă, după aceea s-ar putea sănu mai fiţi în postul respectiv – faceţi cât este ziuă, cât se poate şi cât Dumnezeu dă vreme pentru lucrare, lucrările Domnului, căci vine noaptea, vine un sfârşit când nu mai putem lucra. Şi mai este ceva, mergând mai la adânc. Câtă vreme putem, câtă vreme suntem în pace, câtă vreme suntem în linişte, câtă vreme avem dragoste să ne rugăm, avem dragoste să facem fapte bune, avem pornire să venim la sfânta Biserică, avem pornire să facem cele ale lui Dumnezeu, să le facem! Aceasta este ziua în care putem să lucrăm! Că vine o noapte, vine o boală în care nu te mai poţi ruga atât de mult, vine bătrâneţea în care nu mai poţi sta atât în genunchi sau face metanii, vine un timp în care, cine ştie din ce motiv, nu mai poţi ajunge la biserică. Nu-ţi pare atunci rău? Nu v-a părut rău în lunile în care nu aţi putut veni la biserică de acele zile de duminică în care puteam veni şi n-am venit, în care puteam aduce o lumânare şi n-am adus. Zice Sfântul Marcu Ascetul: Adu-ți aminte de Dumnezeu în vreme de pace, ca El să-Şi aducă aminte de tine în vreme de război. De război duhovnicesc. Când ieşi de la spovedit, când ai o stare bună, când îţi vine să te rogi, ai o stare duhovnicească aşezată, atunci roagă-te! Adună-ţi în vreme bună, în vreme de pace, în vreme de senin, adună rodire, adună lumină pentru tine, că vine o vreme în care n-ai să poţi şi ne vom hrăni din cele pe care le-am adunat atunci când am putut să ne rugăm, atunci când am putut să venim la biserică, atunci când am putut, de o stare a harului cuprinşi fiind noi, să facem cele ale Domnului. […]
 
Şi o să mai vină o noapte, iubiţi credincioşi, înainte de sfârşitul acestei lumi, ca să zic cuvânt direct, o noapte scurtă, căci a zis Domnul că pentru cei aleşi se vor scurta acele zile, o noapte scurtă în care nu ştiu câţi vom mai găsi o lumină; o noapte în care vom fi şi mai prigoniţi, în care n-o să putem cumpăra, n-o să putem vinde, n-o să avem ce mânca, dacă ţinem să fim cu Lumina şi n-o să vrem să intrăm în „împărăţia” asta cea nouă. În acea noapte va fi greu, dar cine îşi adună acum, în timp de zi, merindă duhovnicească va avea atunci cu ce să se hrănească şi la ce să se raporteze. Acum, când avem putere, când avem har de la Dumnezeu, când trage clopotul, când Liturghie se face, când preotul stă să ne spovedească, cine îşi adună acum, cum zice poporul, bani albi pentru zile negre, noi să adunăm cele ale Luminii pentru zilele cele negre, cine va face asta, atunci va fi mai mult ocrotit.
 
Şi când vedem că se stinge lumina, că nu mai e râvnă, că norii duhovniceşti sunt mari, fie ai patimilor noastre, fie ai lumii care nu iubeşte pe Dumnezeu, fraţilor şi surorilor, aveţi de unde să vă aprindeţi lumina. Ăsta e Siloamul cel nou, Biserica! Aici se spală sufletele, aici se spală tina de pe ochi, de aici se aprinde lumina, aici Hristos încă este Lumina lumii, pentru că este biserică ortodoxă, sfinţită. Încă aveţi de unde aprinde lumina, încă avem unde să ne împrospătăm viaţa cea duhovnicească.Ţineţi la ce mai aveţi, la ce mai puteţi împlini! Iubiţi pe Dumnezeu Care ni Se arată, ni Se împărtăşeşte ca Lumină şi umblaţi în Lumină, că cine umblă întru lumină luminoase-i sunt nu doar căile cele din afară, ci mai ales căile cele dinăuntru.
 
Cuvântul Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, 6 iunie 2021

Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morții cei din veacuri, și sufletul lui este mâhnit de moarte.

Că l-au trădat cei puși de Tine să-l conducă și au uitat că Tu ai spus, că cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor.

și ei au știut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit, l-au umilit, l-au jefuit, l-au trădat și vândut altor neamuri și l-au călcat în picioare, încât pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au înstrăinat.

Dar poporul acesta Te slăvește și Te iubește, Doamne, și nu merită, dar nici nu mai suportă acest tragic destin, făurit tocmai de cei puși să ne conducă.

Adu-ți aminte de el, pentru vrednicia celor ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii și monahiile, care zilnic se roagă pentru el și pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta.

Pentru că toți ne-am abătut, toți am făcut nelegiuire, și ierarhii, și preoții, și credincioșii, și judecătorii, și procurorii și toți cei ce sunt puși să conducă și să facă dreptate.

Foarte puțini mai sunt cei care să facă dreptate, foarte puțini!

Te rugăm Doamne, încetează bătaia și umilința împotriva poporului românesc.

Adu-ți aminte, Iisuse Hristoase, de frații noștri care sunt în afara

țării, în exil sau vânduți odată cu teritoriile cedate, și-i miluiește pe ei.

Reunifică poporul Tău!

Repune-l în cinstea pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i păcatele săvârșite, apostaziile, răutățile, îndemnurile la desfrânare, la neiertare și la răzvrătire împotriva Ta.

Iartă-i Doamne, prea îndelunga-i lui răbdare și îngăduință față de jefuitorii și nemernicii neamului.

Iartă-i lașitatea, lipsa de vigilență care a dus la somnul națiunii, oboseala, lehamitea sau neputința și frica de a se lupta cu ei.

Rugători aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile Cerești, pe Sfinții Tăi Apostoli, pe cuvioșii care au slujit ție cu credință curată, din neam în neam, pe toți sfinții mucenici ai neamului nostru omorâți în temnițele comuniste, la Canal, în exil și în tot felul

de prigoniri pentru Hristos și pentru demnitatea și libertatea noastră.

Adu-ți aminte, Stăpâne, de toți cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică și Neam; adu-ți aminte de sângele lor care s-a vărsat și pune-l pe acesta în balanța iertării noastre.

Redă poporului nostru pământul care l-a păzit cu grijă și credință prin veacuri, redă-i bisericile și mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului și îmbelșugarea roadelor pământului, redă-i pădurile și bogățiile subsolului jefuite sau vândute pe nimic, redă-i stăpânirea de sine, demnitatea lui creștină și națională de altădată, conducători și judecători buni și cinstiți, neasupritori, nemincinoși, netrădători și nelacomi, redă-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse Mare Arhiereu, preoți dăruiți Bisericii și Neamului, credincioși misiunii lor, adevărați secerători, așa cum Îi vrei Tu, Milostive.

Scapă-ne Doamne, de vicleana uneltire a mondialismului ocult și francmasonic, care reprezintă otrava și vipera lui antihrist, și de toată lucrarea diavolească a descreștinării lumii, precum și de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia.

Ne credem liberi, dar suntem sclavii acelora, care ne spun că nu există Dumnezeu, Suflet, Neam și Țară și ne cer să sacrificăm totul pentru Țara lor, adică pentru Noul Babilon al Mondializării oculte, fără de Hristos, împotriva lui Hristos și a propriului neam românesc, în care antihrist să fie singurul lor împărat.

știm, Doamne, că tu poți toate câte le voiești. Fă, așadar, Doamne ca Țara și Biserica noastră Ortodoxă să fie și să lucreze ca o singură și unică mamă adevărată și bună, care să ne apere și să se lupte pentru noi la vremea necazurilor noastre și să nu mai facă niciodată alianțe cu iudele veacului acestuia prin trădare, ecumenism perdant, abandon, lașitate sau tăcere!

Auzi-ne Doamne, întru îndurarea Ta, după atâta moarte și sânge vărsat la revoluție, după atâtea sacrificii, sărăcie, pribegie și suferință a românilor.

Nu intra Stăpâne la judecată cu robii tăi, ci întoarce-Ți iar privirea Ta spre noi și ne ridică din păcat și din umilința în care ne aflăm, cu dreapta Ta cea mântuitoare, ca să mai putem spera și recupera ceva din atâția ani, pierduți în zadar.

Fii bun și iertător cu noi Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, ca să putem să Te mărturisim ca Domn și Mântuitor, împreună cu Tatăl și Duhul Sfânt, acum și pururi și în vecii vecilor Amin”

O rugăciune actualizată de Părintele Valică,
având ca punct de plecare rugăciunea Pr. Calciu