Rugăciune pentru izbavirea de Antihrist a Sfântului Anatolie († 1922) de la Optina:

 Să mă izbăveşti, Doamne, de cursele vicleanului şi urâtorului de Dumnezeu, antihrist, celui ce va să vină curând şi ascunde-mă de răutatea lui în pustia cea tainică a mântuirii Tale. Dăruieşte-mi, Doamne, putere şi bărbăţie ca să mărturisesc cu tărie Numele Tău cel Sfânt, să nu fug de frica diavolului şi să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, nici de Sfânta Ta Biserică.
 
Dăruieşte-mi, Doamne, şi ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi Te îndură de mine, Doamne, în ceasul Înfricoşătoarei Tale Judecăţi ! Amin.SFÂNTUL MACARIE DE LA OPTINA: PACEA BUNĂ ȘI PACEA ÎNȘELĂTOARE
 
 
“Gândurile care aduc descumpănire și neliniște sunt de la diavol. Gândurile ‘după Dumnezeu’ aduc siguranță, îndrăzneală și pace.
 
Cât despre oamenii care trăiesc, chipurile, o anumită fericire, deși nu au o viață duhovnicească și deși nu se interesează de trăirea creștină autentică, de trăirea interioară, și sunt plini de pace și de fericire, ei bine, află că aceștia trăiesc o pace falsă – pacea stricăcioasă a lumii acesteia -, nu adevărata pace a Domnului nostru Iisus Hristos.
 
De fiecare dată când ne adunăm forțele sufletești și punem cu hotărâre bazele unui nou început al vieții interioare, în calea noastră întâlnim o furtună de tot felul de piedici și ispite. Dar tocmai datorită acestui război demonic, lupta duhovnicească ne aduce roade. Dar ce tot zic! Acest război pe care-l purtăm este absolut necesar, fie că suntem călugări, fie că suntem mireni.
 
Însă cei care, trăind în fericirea lor înșelătoare, nu cunosc problemele deosebite și greutățile vieții duhovnicești, cei care sunt mulțumiți de ei înșiși și satisfăcuți, fără să le pese și fără să se întristeze de nimic, aceștia poate că, într-adevăr, vor trăi peste o sută de ani pe acest pământ trecător, dar nu vor gusta niciodată din pacea pe care noi o căutam și pe care am început de pe acum să o gustăm. Aceasta este pacea de “mai presus de minte“, care îi dăruiește sufletului Duhul cel Sfânt. Este pacea care se dobândește numai cu efort și cu strădanie. Este darul lui Dumnezeu, oferit la capătul multor lupte cu noi înșine și cu demonii. Astăzi ne dă un strop mic, mâine, o înghițitură, după aceea, și mai mult, și tot așa, viața întreagă, plină de războaie, furtuni, piedici și amărăciuni, pe drumul nostru duhovnicesc“.
 
(Sfântul Macarie de la Optina – “Povețe duhovnicești“, Editura Egumenița)SFÂNTUL NICON, ULTIMUL STAREȚ DE LA OPTINA NE ÎNVAȚĂ CUM SĂ NE PREGĂTIM DE PRIGOANE. Este bine să ne dorim să trăim chiar în timpul venirii lui antihrist? “… Dorința de a trăi până la venirea antihristului este una greșită. Atunci vor fi dureri atât de mari, încât se spune că cel drept abia se va mântui. Iar a căuta și a dori suferințe este un lucru primejdios și greșit. Aceasta se întâmplă din pricina mândriei și a nesocotinței.
 
Umpleți-vă de Duh… (…). Ce înseamnă aceasta? Doar noi [Creștinii ortodocși] ne-am învrednicit să primim la Botez darurile Sfântului Duh. Dar câți oare își mai aduc aminte despre aceasta? Este mai puțin important că l-am primit, trebuie să-l păstrăm, să-l desăvârșim, sa-l înmulțim. Pentru aceasta trebuie aprinsă râvna. Cum?
 
1. Să citim Sfanta Scriptură, care este scrisă de Duhul Sfânt. Duhul răsuflă din Sfânta Scriptură. Nici o mulțumire lumească nu ne poate da acea pace, acea bucurie pe care ne-o dă Duhul Sfânt.
 
2. Să luăm aminte la sine.
 
3. Să participăm mai des la săvârșirea Sfintelor Taine. Sfântul Duh se împărtășește omului prin acestea.
 
4. Să mergem mai des la sfânta biserică, deoarece biserica este locul deosebit al prezenței Duhului Sfânt.
 
5. Rugăciunea. Să rostim mai ales rugăciunea Împărate Ceresc. Trebuie să o ascultam cu deosebită evlavie nu doar în biserică, ci să o rostim și când lucrăm, cerând ajutorul Duhului Sfânt. (…)”.
 
(din: Monahia Maria, VIAŢA SFÂNTULUI NICON, ULTIMUL
STAREŢ DE LA OPTINA, Editura Predania, 2009)Dacă îți este de folos pentru mântuire, Dumnezeu va rândui și căsătoria ta!
    SFÂNTUL MACARIE DE LA OPTINA În primul rând, trebuie să alergaţi cu rugăciune la Dumnezeu şi la Preacurata Maică a Domnului ‒ mijlocirea ei este puternică înaintea lui Dumnezeu: ca să rânduiască El soarta voastră după sfânta Lui voie şi, dacă vă va fi cu folos să primiţi această propunere în căsătorie, să vă trimită ajutorul Lui şi binecuvântarea, iar dacă vă este nefolositor, atunci cu judecăţile Lui să desfacă planul acesta.
Această predare în voia lui Dumnezeu, şi nu căutarea voii proprii, vă va apăra de multe ispite care se întâmplă uneori atunci când cineva vrea înadins să se împlinească voia sa, iar după aceea să meargă şi să ceară sfat de la rudenii şi cei apropiaţi. Dumnezeu va descoperi şi lor ce să vă spună spre folos şi ar mai trebui aflată apartenenţa lui religioasă şi dacă păzeşte cu bunăcuviinţă rânduielile Bisericii Ortodoxe, Maicii noastre, dar şi despre moralitatea lui, măcar în parte: vremurile noastre sunt primejdioase, cu multă liberă-cugetare şi nesupunere faţă de Sfânta Biserică. Chiar dacă vă place, dar nu are credinţă statornică şi bunăcuviinţă, atunci nu vă sfătuiesc spre căsătoria cu unul ca acesta, iar dacă este creştin adevărat şi fiu al Bisericii Ortodoxe, cu bunăcuviinţă, atunci vă îndemn să îndrăzniţi, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Dacă este voia Domnului să vă căsătoriţi cu acest om şi dacă lucrurile vor curge spre împlinire, atunci, înainte de căsătorie, vă sfătuiesc ca, pregătindu-vă, să vă împărtăşiţi amândoi cu Preacuratele Taine ale lui Hristos. Apropiindu-vă de o taină atât de importantă precum este căsătoria, trebuie să vă pregătiţi, curăţindu-vă prin spovedanie, împărtăşire cu Sfintele Taine şi prin rugăciune, iar nu prin baluri, muzică şi dansuri, pentru că acest pas are influenţă nu numai asupra vieţii de aici, ci se întinde şi în veşnicie. Şi care ar fi soarta voastră în căsnicie? Pe aceasta lăsaţi-o în voia lui Dumnezeu, pentru că judecăţile Domnului ne sunt neştiute ‒ pedepseşte sau răsplăteşte după măsura aşezării morale a fiecăruia. Să nu vă îngrijiţi prea mult de avere, ci căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi acestea toate se vor adăuga vouă (Matei 6, 33). Sfântul Macarie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, pp. 68-69Gândul smerit este singura armă care respinge toate atacurile
 
SFÂNTUL MACARIE DE LA OPTINA
Înțelege bine un lucru: viața creștină este un război duhovnicesc purtat până la moarte. Vrăjmașul viclean ne pune dinainte capcane bine-meșteșugite și aruncă în noi nenumărate săgeți ucigașe pentru suflet.
Asupra multor oameni lumești aruncă momeala atracțiilor lumii și a iubirii de cele materiale, prin mândria bogăției, a ostentației, a dorințelor trupești și a plăcerilor.
În inimile celor pentru care toate acestea nu sunt ispititoare, diavolul seamănă alte forme de mândrie, mai „elevate”. Naște în noi mulțumirea de sine, autoîndreptățirea și autosuficiența, pe care ne este aproape imposibil să le conștientizăm. Și după ce ne întunecă mintea, înfășurându-ne în ceața acestei mândrii discrete, ne duce, ca pe niște sclavi orbi, departe de Dumnezeu. Iar noi nu bănuim nimic!
Nu uita nici următorul lucru: pentru păcătosul de rând nu este foarte greu să ajungă să-și urască murdăria sufletească, să se lepede de ea și să înceapă să meargă pe drumul lui Dumnezeu. Însă pentru păcătosul caracterizat de autosuficiență este foarte greu să lase fie și o rază de iubire sfântă să treacă prin tunica de piele a fariseismului său…
Gândul smerit este singura armă care respinge toate atacurile, dar este foarte greu de dobândit. Pe de altă parte, modul său de folosire este de multe ori prost interpretat, mai ales de cei care duc o viață dedicată exteriorului, adică lumii.
Sfântul Macarie de la Optina, Povețe duhovnicești, Editura Egumenița, pp. 102-103Boala de a te crede învățat când nu ești este vrednică de lacrimi și de suspine
Sfântul Grigore din Nazianz

Boala asta, de a te crede învățat când nu ești, este vrednică de lacrimi și de suspine mai mult decât orice altă boală. Adeseori am deplâns boala asta, pentru că știu bine că pretenția aceasta îți pierde și bruma de învățătură ce-o mai ai, iar umbletul după slava deșartă este pentru om mare piedică în calea virtuții.
Numai unul ca Petru sau ca Pavel poate vindeca și opri boala aceasta! Numai unul ca acești mari ucenici ai lui Hristos, care au luat și harul vindecărilor o dată cu puterea de a conduce pe credincioși cu cuvântul și cu fapta, care s-au făcut tuturor toate, ca pe toți să-i dobândească (I Corinteni 9, 22). În ce ne privește pe noi ceilalți, mare lucru dacă ne lăsăm bine conduși și păstoriți de cei cărora li s-a încredințat vindecarea unor astfel de boli și ocârmuirea credincioșilor.
Sfântul Grigore din Nazianz, Despre Preoție, Editura Sophia, 2004, p. 250